2,073 matches
-
fost recunoscător pentru prima lecție de conducere, puțin cam brutală, pe care n-am uitat-o niciodată. Când, bolnav de peritonită, m-am zbătut Între viață și moarte pe patul de spital, l-am văzut pe domnul Florea plângând la căpătâiul meu. Mic de statură și rotofei, era o fire continuu agitată. Era un mecanic auto de mare clasă și un om foarte bun. Parcă-l văd În fața ochilor cu palmele lui mari și groase, Înnegrite de uleiul de la motoare. Îi
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
vouă. Izvorul necazurilor. Ați fost jefuiți de munca voastră, ați fost aruncați în temnițe. Mă aflu aici nu ca un membru al Parlamentului European, nu ca președinte de partid. Mă aflu ca frate întru Domnul", a mai spus Vadim la căpătâiul Regelui Cioabă.
Vadim Tudor, discurs la catafalcul Regelui Cioabă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35727_a_37052]
-
când aflate la limita manierismului, uneori ciocănite cu violență, alteori lăsate pe marginea incorectitudinii”. Mi-a venit imediat în minte o strofă chiar din faimosul Testament arghezian, arta poetică ce pune „cartea” la temelia unei noi seminții: „Așaz-o cu credință căpătâi./ Ea e hrisovul vostru cel dintâi,/Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele vărsate-n mine.” Știm cu toții poezia de la școală. Dar nu cred că există vreun elev român, și poate nici un critic literar, care să se fi întrebat ce
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
nu mai are în acest moment șanse să candideze la președinție, din partea USL-ului, însă ar putea fi candidatul unei noi alianțe de dreapta. Mai mult, unul dintre susținătorii săi ar putea fi chiar Traian Băsescu, al cărui scop de căpătâi este împiedicarea unui candidat din partea PSD-ului să-i ia locul la Controceni. "Traian Băsescu va face tot ce este posibil ca un candidat al PSD-ului să-i ia locul la Cotroceni. Crin Antonescu nu mai are șanse acum
Gușă: Băsescu ar putea să-l susțină pe Antonescu la alegerile din 2014 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36055_a_37380]
-
și crucile-s în el Aliniate drept ca la paradă, Cu zvastice de fier, cu căști de-oțel, Cu urme netopite de zăpadă. Al treilea cimitir e plin de flori -Prin florile de câmp cresc pietre grele; Pe pietrele de căpătâi, în zori, Zâmbesc luminii roșiile stele. Și unsprezece primăveri în șir Și unsprezece toamne ne-ntrerupte Au lăcrămat pe dealul cimitir, Pe-ostașii morți, nemaiîntorși din lupte. Dacă-arputea vorbi acești soldați, Dacă-ar putea din groapă să se scoale, Bancheri, voi
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
locul berbecului pentru o ultimă ejaculare ce va fi colectată într-un recipient. Cel puțin două referințe indică reperele livrești ale romanului: picaro-ul loserFaure îl are drept model existențial pe bravul soldat Svejk, iar una dintre cărțile sale „de căpătîi” e Spuma zilelora lui Boris Vian. Cătălin Mihuleac pare a ambiționa să realizeze o Spumă a zilelor ceaușismului tîrziu, combinată cu elemente orwelliene, dar în gama unui forum de reviste tabloid; la Vian trimite, pe departe, și apartamentul blestemat din
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
dacă decid că e altcineva...", a spus Ponta. Șeful Guvernului crede că PNL scade în sondaje pentru că Antonescu a scos partidul de la Guvernare fără explicații. El a reiterat că USL trebuie reunificat pentru a-și duce la capăt proiectul de căpătâi, anume înlăturarea "regimului Băsescu". "Orice USL este posibil. Din punctul meu de vedere USL este mai important decât oricare dintre liderii USL, inclusiv decât mine", a punctat Victor Ponta.
Ponta știe prezidențiabilul surpriză al Dreptei: "Ne confruntăm, dacă va fi nevoie" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31559_a_32884]
-
mai larg, al conștiinței cu procesări de probleme și al memoriei cu actualizări de episoade din trecut. Intensificarea unor secvențe este atît de puternică, încît intrăm de-a binelea în atmosfera spitalului vechi și a salonului înfricoșător. Așteptarea dilatată, la căpătîiul bolnavului fără speranță, frica crescîndă de moartea ce se apropie, mila nesfîrșită pentru sora de „treizeci și trei de ani ne-mpliniți”, speranțele tot mai absurde, mai lipsite de suport real: toate acestea fac, din interior, o poezie a unei experiențe-limită. Însă
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
-lea s-au scris tomuri întregi, încât a mai stărui în legătură cu această mutație ar fi un lucru de prisos. Pentru cunoscători sunt locuri comune, pentru cititorul de obște nu-i rău de amintit decât foarte pe scurt câteva elemente de căpătâi. Căci proaspătul context european, de o amploare decisivă, a schimbat cursul culturii /spiritualității. La bază a stat principiul unificator, legătura dintre domenii diferite: psihologie, logica filosofie, epistemologia, antropologia, artele. În literatură, după noile structuri ale liricii moderne (Poe, Baudelaire, Mallarmé
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
intervenția lui căpăta greutate în context. Momentul era decisiv. Relațiile prea tandru-moscovite ale autorului Mărului de lângă drum impuneau, aflăm, debarcarea acestuia. Argumentului acestuia i s-a adăugat antipatia pe care și-o atrăsese în rândul scriitorilor din motive binecunoscute (de căpătâi fiind purtarea față de Lucian Blaga). Pe scurt, omul nu excela prin noblețe. Așa încât lui Ion Brad îi rămăseseră două posibilități: să tacă, în virtutea unei complicități cu Beniuc (complicitate de care nu se făcea vinovat în nici un fel); sau să spună
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
goi rezemați de un scaun, Clara, Christine, și iar Christine. Cu un gest nehotărât, întinse brațul la înălțimea raftului trei din stânga, bâjbâi o fracțiune de secundă înainte de a-și introduce mâna în spatele volumului Fisura de Scott Fitzgerald, cartea lui de căpătâi. Da, caseta cu bijuterii era acolo, în ambalajul ei lucios, și degetele lui întârziară o clipă savurând contactul liniștitor cu spirele sforii aurite. Acesta era cadoul pregătit pentru Christina, fata lui. El va împlini mâine treizeci și cinci de ani, și ea
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
deshidratare, „învia” muște, spre surprinderea colegilor de joacă. Potențial ar fi avut și latentul roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii. Pentru a cimenta relația aceasta stranie dintre gazdă și chiriaș, Lăzărescu inventează o aventură între tânărul fără căpătâi și Mădălina, fiica doamnei Stoican. După câteva episoade însă, povestea e abandonată. În locul ei, sunt derulate pe fast forward o serie de scene aiuritoare: Valeria decide să plece la muntele Athos pentru a-și găsi bărbatul „dezertor”, se rade în
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
Mao” (p. 30). Dincolo de aluzia la cunoscutul roman al lui Rebreanu, oricum insuficientă, scenariul se complică, aglomerând trimiteri și mistere. Manasia e un calofil care, copleșit de referințe culturale (deopotrivă literare și științifice), devine anticalofil. Probabil aceasta e însușirea de căpătâi a poeziei sale: plăcerea furibundă de a contraria. Își populează lumile cu obiecte imposibile și cu specii pe cale de dispariție numai pentru a nu cădea în melodrama discursului autoscopic. Viață există, până la urmă, și dincolo de sine, și dincolo de omenesc. Până
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
care concentrează problematica romanului. Ambele scene se declanșează pornind de la două categorii de texte diferite. Gigi Cristescu și Felicia Floașu se îndrăgostesc pe textele scrisorilor de dragoste ale lui Casimir Voileanu adresate Evantiei și pe jurnalul ținut de Pavelescu la căpătâiul soției sale muribunde: ambele texte vorbesc despre dragoste, în cele două ipostaze - statornicie (Pavelescu) și pasiune devoratoare (Casimir și Evantia) - pentru a provoca. Scrisul este aici un filtru al iubirii, un stimul al trăirii și, prin aceasta, un nucleu generator
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
Nicolae Manolescu Am recitit zilele trecute câteva pagini din Histoire de la littérature française. De 1789 à nos jours (ediția princeps) a lui Albert Thibaudet, una din cărțile de căpătâi ale tinereții mele, cu aceeași profitabilă încântare care mă făcea odinioară să n-o pot lăsa din mână. Thibaudet și Sainte-Beuve sunt singurii mari critici și istorici literari pe care i-a dat Franța. Posteritatea amândurora a stat sub semnul
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
unul pilot, și altul soldat încazarmat, tot la aviație. Fata e medic la „țară”, pentru stagiul de doi ani, într-un sat din Transilvania. N-am avut niciodată legături cu lumea, dar parcă nici așa de răzleț și fără nici un căpătâi ca acum nu m-am simțit niciodată. În așteptarea unor zile mai bune, al dumitale, Emanoil Bucuța * [București], 22 decembrie 1944 Moș Ghiță, Iartă-mă că întrebuințez această vorbă prea de casă, care ar face să se ridice sprâncenele într-
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
sensibilitate. Îl adoră pe Goga, îl detestă pe Macedonski. Despre simbolistul Petică scrie: „Totul se volatilizează și după citirea volumului nu vezi decât un amestec de culori, de stele pale și de flori însângerate, cu care o muză străină împodobește căpătâiul unui muribund“. Om harnic și meticulos, bibliotecar la Academie, editează în premieră, în 1905, poezii ale lui Eminescu, nereluate în volumul din 1883, din cele depuse de Maiorescu în custodia lui Ion Bianu la Academie, și împotriva publicării postume a
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
logica necontingentă a lui Camil Petrescu), ea „vede idei”. Așa încât, cu toată armătura lui narativă, acest Fals tratat de manipulare instrumentează, de fapt, o colecție de eseuri morale. Problema răului (politic sau doar instrumentat politic) e, aici, o problemă de căpătâi. De la primele pagini, în care e povestită arestarea tatălui printrun truc josnic al celor care operează percheziția și până la ultimele, dedicate libertății mai degrabă tulburi de după revoluție. Spuneam că, așa cum rezultă din paginile Falsului tratat, viața Anei Blandiana arată ca
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
și feciorii, perechi, rămași în șezătoare, se culcau și dormeau toți împreună, unii lângă alții, cât erau casa și așternutul de mari. Atât fetele, cât și feciorii, nu se dezbrăcau, dormeau îmbrăcați. Doar pieptarele și sumanele și le puneau de căpătâi, în loc de perină. Nu se stingea lampa, ci se potolea, iar focul ardea mocnit în cuptor, ori în șpori. Fetele și feciorii perechi nu dormeau de fapt, ci stăteau la povești în șoaptă. fiecare, atât fata, cât și feciorul, aveau ce-
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
toamna care vine peste sat, Să plece iar și să se-ntoarcă iară, Aceleași mari tăceri adorm în trup, Sub scoarța învățată să le-ascundă, Până când zimții orelor se rup Și roata vremii nu mai e rotundă, Aceleași amintiri de căpătâi Către-nceputul lumilor se lasă Și ne-ntâlnim prin liniștea dintâi Străjeri statornici nopților de-acasă Un plâns, un plâns de bine Cu trupul desfășat, câmpiilor asemeni Și sufletul zburând, cu ochii mari și gemeni, M-apropii de lumina ferestrelor
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
din Urbe, zis ,,al artiștilor’’, glorioși, un spațiu pe care și l-a dorit, dar auster și rece, înconjurat de verdeața tunsă,geometrizată . Dar cine nu ar vrea să fie înhumat lângă Nichita sau Blaga, sau Serghei Esenin, iar la căpătâi să i se recite epitaful , nimeni să nu-l plângă, frunzele uscate și praful cineva să i le alunge, ca pe un roi de muște, de pe piatra decolorată. Regăsindu-și mama tâziu și-a regăsit patria pierdută? Căutându-și rădăcinile
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
literar, dar nu m-aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas, primul ei volum: Arhanghelii nu mor. Virtutea de căpătîi a cărții e tactul comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui roman fără antecedente, care-și ia, lejer, toate riscurile: al persoanei întîi și, pe deasupra, al amintirilor caligrafice și miresmate, fără zăgaz la ce numeam, devreme în anii de
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
faptului că autorul nu i-a mai acordat ulterior importanță și nu a inclus-o în lista operelor propriu-zise (deși se mândrea cu faptul că e ,magister în ironie"), ea este considerată în zilele noastre una din scrierile sale de căpătâi. Primele însemnări ale lui Kierkegaard despre ironie datează din 1837, dar lucrul propriu-zis la Conceptul de ironie l-a început abia în vara lui 1840. Avea să predea teza la 3 iunie 1841, înaintând totodată câte o cerere Facultății de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Hilda e fidelă, pe deasupra fiind și o admiratoare a artei lui Ludwig, dar nu mai rezistă torturilor și insolențelor soțului. Suportă până când apar tentațiile. Ludwig aduce în casă pe un vechi prieten din copilărie, Petre Ivănescu, ins arătos, dar fără căpătâi și fără moralitate. Hilda își reprimă o vreme atracția fizică față de el, dar în cele din urmă îi va ceda într-un hotel, într-un moment de debusolare totală, distrusă psihic de suspiciunile soțului. Cinci ani de căsătorie se spulberă
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
Dar toate astea nu mă împiedică să mă revolt văzând halul fără de hal în care ajung mii de indivizi pentru care a bea în neștire, a vărsa pe plajă și a se comporta ca oamenii peșterii a devenit preocuparea de căpătâi. Nu merg atât de departe încât să spun că noi, românii, suntem cei mai mari bețivi din lume, că numai aici lenea combinată cu alcool dă o formulă existențială atât de originală. De băut se bea pretutindeni în lume - și
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]