18,277 matches
-
prin chiolhanurile numeroase din oraș și împrejurimi, precum și prin persoanele din grupul său de prieteni, autori de fapte cu caracter contravențional și infracțional, dar niciodată judecați și sancționați. Se înțelege de ce, dacă vă reamintesc că acest om, în grad de căpitan de poliție (în doar doi sau trei ani de muncă!), ocupa funcția de locțiitor politic al șefului Inspectoratului Olt al M.I., în fapt conducând întreaga securitate și miliție a județului și permițându-și să-l cheme la ordin pe șeful
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
tradițional și cu multe elemente ce-l pot clasifica în categoria romanului polițist, este finalizat printr-o convorbire telefonică de natură a scoate definitiv eroul principal din paginile următoarelor două cărți. Plutonierul Guriță de la Călimănești de Vâlcea insista să raporteze căpitanului Stoian, șeful Serviciului circulație al Miliției județului Olt, că în apropierea Coziei, la kilometrul 23 pe D.N. E 81, s-a înregistrat un grav accident de circulație, în urma căruia autoturismul OT 4563 a fost catapultat în albia râului Olt. Mașina
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
noiembrie 1946 de Siguranța Generală, apoi de Securitate. O astfel de faptă, creștinească, trebuia pedepsită, iar Preotul COTENESCU, cel mai bătrân din primul lot al muscelenilor, a fost arestat la 24 martie 1949, anchetat dur 14 luni la Pitești de căpitanul Ion Cârnu și condamnat retroactiv de Tribunalul Regiunii II Militare București în cadrul Sentinței colective nr. 478 din 11 mai 1950. Avea să revină în sânul familiei un schelet viu, reușind, ca prin minune, să supraviețuiască regimului de exterminare practicat deja
Unde sunt străzile celor ce nu mai sunt? [Corola-blog/BlogPost/93191_a_94483]
-
cei ce, cu vină sau fără de ea, vor muri. La început, cu o forță uriașă, Othello trage după el, cu sfori nenumărate, toate micile obiecte de lemn. Obiectele morții sînt alaiul lui. Moartea care îl manevrează. Crima. Deznădejdea. El este căpitanul și, în același timp, maestrul de ceremonii. Chiar dacă sforile le trage, la figurat, altcineva. La buza hăului, la limita căderii în mare, pe marginea scenei, cu fața în jos, prăbușit în moarte, zace Othello în coșciugul lui. Iago îi ține
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
Abel. Intriga schematică, aproape convențională care deschide cercul unui destin este plasată în 1942, cînd, silit de nemți, cel care avea ulterior să devină părintele Anatoli are de ales între a muri sau a-și "salva" viața ucigîndu-și prietenul, pe căpitanul Tihonov (Yuri Kuznețov). Decizia îl va proiecta într-o altă dimensiune, cea a Ostrovului, unde trece în ochii fraților călugări drept scrîntit, dar unul care se bucură fără nicio încîntare de "celebritatea" celui ale cărui rugăciuni le ascultă Dumnezeu. Părintele
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
unui demnitar militar otoman. Puțin merituosul pașă se descurajează de la prima ivire a lui Mihai Viteazu: "Pe vodă-l zărește călare trecând / Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. / În lături s-azvârle mulțimea păgână, / Căci vodă o-mparte, cărare făcând" (...). Marii căpitani de oști luptau încă, pe vremea lui Alexandru cel Mare al Macedoniei, cu vreo 280-270 de ani înainte de Hristos, în fruntea trupelor pe care le conduceau; Alexandru își va fi scurtat viața în asedii de cetăți unde era adesea grav
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
la cap, de care oștirea sa avea cel mai tare nevoie!). Om politic, revelându-se un formidabil general, Cezar nu s-a pus în fruntea trupelor, păstrând o poziție de unde le putea conduce - și la fel vor proceda toți marii căpitani ai lumii care vor urma. Aici (dar e oare adevărat, pe la 1595?), Mihai al Nostru deschide cu sabia cărare armatei sale printre otomani. Nu era rolul său de condottier de rang european: artileriștii săi fideli, prin contract, erau secui; Coșbuc
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
de "frig și întuneric", spune peste tot că regretă moartea lui Zelea Codreanu, "o apariție genială, o forță etică fără seamăn", iar la următoarea întîlnire cu Sebastian, consecutivă legislației antisemite și propriei sale aruncări pe drumuri, nu doar repetă elogiul Căpitanului, dar ține să sublinieze că și Hitler este o minte genială, temîndu-se că pierderea războiului de către germani ar fi o tragedie. Pentru ca amîndoi, Aderca și Camil, să nu întîrzie să-și exprime admirația pentru lumina care tocmai venea de la Răsărit
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
reînvie romanul popular, modelul preaiubit fiind foiletonul secolului al XIX-lea și regele acestuia, Alexandre Dumas, pe care îl omagiază în spirit postmodern, într-un amestec debordant de ludic și livresc, de fantezie și erudiție. Seria ajunsă la cinci romane Căpitanul Alatriste arată un autor îndrăgostit de "Secolul de aur" spaniol, hotărât să-și contamineze cititorii cu farmecul iberic. Toate războaiele planetei Ceva lipsea totuși din panoplia lui Arturo Pérez-Reverte... Traducătoarea cărții, Ileana Scipione, specialistă în "Secolul de aur" spaniol și
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
în limba părinților mei, maghiara, ajutător în germană, abia mai târziu în română. Prima carte? Să fi fost Robinson Crusoe, romanul lui Daniel Defoe, în adaptare pentru copii? Sau un Jules Verne, posibil Douăzeci de mii de leghe sub mări, căpitanul Nemo fascinându-mă îndelung? Sau un Karl May, despre aventurile lui Winnetou și Old Shatterland în Vestul Sălbatic? Oricum, au urmat autorii "serioși". Trei clasici germani, dintre volumele cărora bunicul meu patern avea mereu câte unul în buzunarul hainei: Goethe
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
e de schimbat, cu a grozăviilor scrise în România postbelică, dar datate aiurea și altminteri. "Mă mir cum n'au murit de rușine cei ce au trăit în așa vremuri". Noi, de-un exemplu. Baioneta inteligentă arată, în hainele unui căpitan al gvardiei naționale, din cei care zic "să fațem în loc de să facem, cigan în loc de țigan și țioară în loc de cioară" un Gagamiță rătăcit pe ulița cu simigii și cu babe făcătoare de sulimanuri. Cele cîteva butoaie, presupus cu iarbă de pușcă
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
3 trp., 3 trb., tuba, timp., bat., coarde. PRIMA AUDIȚIE: 30 aprilie 1942, la Cinematograful ARO, în prezența Regelui Mihai și a Reginei Mamă Elena, cu prilejul przentării filmului Războiul Sfânt”, în interpretarea Orchestrei simfonice și Corului Armatei, conduse de Căpitan Dumitru Juncu. La 10 mai 1942 la Ateneu, lucrarea a fost reluată în aceeași interpretare. ISTORIC: părți din lucrare au fost interpretate de Orchestra Filarmonicii”Paul Constantinescu” din Ploiești, sub bagheta dirijorului Ovidiu Bălan, în concertul dedicat Aniversării Centenarului nașterii
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
dat seama că și în satul nostru intraseră cazacii rusești. În sunetul Tocattei de Prokofieff pe care eu tocmai o cântam la pian, își făcură intrarea la noi. Natural că toți ne alarmaserăm. Soțul meu își îmbrăcă repede uniforma de căpitan, cu toate decorațiile, de asemenea și un nepot al nostru, care era deja în uniformă de locotenent, iar valetul nostru își puse uniforma lui de sergent. Așa îmbrăcați se așezară în fața porții, Horia pe un jelț de grădină având în dreapta
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
cel dintâi fiind poezia lui Tudor Arghezi", se manifestă ca "furibund filogerman" și "ultragardist" (10 sept. 1940). Vine la cenaclu îmbrăcat în cămașă verde, iar la sfârșitul aceluiași an, citește Odă Germaniei. Camil Petrescu ar fi ținut și el "fotografia Căpitanului pe masă". în schimb, ne informează criticul în Agende literare, Victor Eftimiu "laudă bolșevismul lui Stalin". Ar dori "intrarea noastră în republica sovietică. Odios, odios, izbucnește Lovinescu, mă indignează și scârbește" (24 martie 1941). Dar peste puțin timp, dramaturgul schimbă
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
fie că sunt evrei sau nu - își bat joc de lume, ne sfidează pe toți." Și mai grav, ei sunt însetați de sânge, săvârșind crime abominabile. Iată, spre pildă, asasinatele de la Jilava: Legionari care lucrau la dezgroparea "sfintelor oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința". Pericle Martinescu
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
emoțiile personale, confesiile care înfiorează pagina. Pentru Gala Galaction, care, deși îl admira, Carol al II-lea "a fost cupid, a strâns comori ca Harpagon, a târât după el o lume de favoriți și de sclavi...", Corneliu Zelea Codreanu era "Căpitanul" de carnaval, "un actor prost", capabil totuși să fascineze la noi "atâția oameni, și tineri și bătrâni". Lui Rebreanu, care într-o vreme se amăgise, legionarii, după câte crime săvârșiseră, îi apar ca niște "lombrozieni". Când află de "arbitrajul" de la
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
Constantin Țoiu Apăsat, într-o cadență bine cunoscută de ambele părți, bat la ușă. - Intră, îmi răspunde o voce severă, marțială. Fac câțiva pași reglementari și pocnesc din călcâie. Mă prezint. - Sunt căprarul Jurgea Gheorghe din 24 Infanterie Tecuci. - Căpitanul de Artilerie Teodoreanu Al. îți ordonă pe loc repaus! Apoi, pe un ton obișnuit: Ia loc, Jorjică, și spune-mi ce părere ai de acest Blanc Chardonay..." Astfel începe, la pagina 346, capitolul Dragă Păstorel din cartea ce a avut
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
progresului societății". Inginerul Ion Ghica filozofează adesea în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu bucăți eșuate (precum Liberalii de altădată. Din timpul zaverei, cele două scrisori Căpitanul Laurent etc.). Din fericire, asemenea compuneri ideologice rămîn minoritare în raport cu ansamblul. De cele mai multe ori, Ghica iese cu abilitate din capcana în care singur s-a băgat, adică din discursul soporific despre politică și despre progres: la el, literatura pîndește întotdeauna
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
care am trăit-o noi, ca piloți. Am transportat cadavre, ceea ce este dificil pentru oricare dintre noi, ca oameni. Una este să transporți materiale, alta oameni care merg într-o misiune și alta victimele unei tragedii", a povestit Ion Stăiculescu, căpitan comandor Flotila 90, la RTV.
Emoționant: Mărturia pilotului care a adus sicriele din Muntenegru by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77741_a_79066]
-
vrăjilor" și cu unsoarea magică ce va rezulta se vor unge lăncile și săgețile bărbaților înainte de a pleca iar la vînătoare." Ne aflăm în inima Africii, unde asemenea uzanțe nu au darul să ne surprindă. Dar și harponul cu care căpitanul Ahab visează s-o ucidă pe Moby Dick fusese făurit din cuie de fier luate de la potcoavele unor cai de curse, iar la călirea vîrfului de oțel se folosise sîngele a trei marinari: "- Ego non baptizo te in nomine patris
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
veți întîlni schițe de balene ori scene vii de vînătoare de balene, gravate chiar de pescari pe dinți de cașalot ori pe balene de corset, fasonate din oasele balenei adevărate". Nervul epic al romanului îl dă confruntarea a două personaje: căpitanul Ahab și Balena Albă. Cea din urmă se înscrie la loc de frunte în familia unor celebrități precum Timor Tom, Jack-Neozeelandezul, Morquan ("regele japonez"), don Miguel (balenă chiliană), ale căror ciocniri cu vînătorii s-au soldat constant cu înfrîngerea acestora
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
deosebită, nici prin falca pocită care îi dădea o înfățișare fioroasă, ci prin răutatea inteligentă și fără de pereche de care dăduse dovadă în numeroase lupte". în vîltoarea unei asemenea înfruntări trezise Balena Albă ura clocotitoare și setea de revanșă a căpitanului Ahab, căruia îi retezase un picior și-i smulsese catargele corăbiei. Reîntîlnirea mult dorită cu monstrul marin se va produce nu departe de locul ciocnirii anterioare: "balena părea numai farmec și ademenire. Nu e de mirare că unii vînători, momiți
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
vînători, momiți de seninătatea care o înconjura, îndrăzniseră s-o atace și descoperiseră că liniștea aceea nu era decît veșmîntul uraganului." Lupta durează, ca în povești, trei zile. Balena își manifestă din plin agresivitatea, distruge bărcile vînătorilor și îi smulge căpitanului proteza piciorului vătămat. "Pe chipul ei rău se citea dorința de a se răzbuna fără întîrziere." Rănită, balena se năpustește asupra corăbiei, o izbește și o scufundă, iar Ahab, cu gîtul prins în funia harponului său, e sugrumat și azvîrlit
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
cu pistolul, totuși, în cele două ieșiri pe teren cu această armă, nici măcar nu-și rănise adversarii. Îi lua mai întîi în cătare, apoi trăgea în sus. La singurul său duel cu sabia era să-l lase ciung pe un căpitan din Regimentul Regal. Căpitanul mînuia mai bine sabia decît el, dar Scipion ieșise dintr-o eschivă cu o lovitură de atac atît de rapidă și de puternică, încît nu reușise să-i stăpînească efectele. Cînd primise comanda acestui regiment al
Duelul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7985_a_9310]
-
cele două ieșiri pe teren cu această armă, nici măcar nu-și rănise adversarii. Îi lua mai întîi în cătare, apoi trăgea în sus. La singurul său duel cu sabia era să-l lase ciung pe un căpitan din Regimentul Regal. Căpitanul mînuia mai bine sabia decît el, dar Scipion ieșise dintr-o eschivă cu o lovitură de atac atît de rapidă și de puternică, încît nu reușise să-i stăpînească efectele. Cînd primise comanda acestui regiment al exilării, maiorul dăduse un
Duelul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7985_a_9310]