2,573 matches
-
pentru oameni iminici... sau hai că suntem și noi aici? Nu cumva divulgând lipsa... iubirii, confecționând-o artificial? Apoi poezii ... multe tot la fel vin să “înfigă” să “rănească”, să mai știu eu ce să “sucească”, ori să “nimicească” - “Moartea Căprioarei”, căci mai bine recitam doar această în loc să interpună un... prin multiplele metafore “originale”, ‘neuzitate’ și ’neperimate’... -“Corectitudinea” în exprimare nu justifică bătaia câmpilor! Ori, oricine poate să o facă, insă câmpiile nu au întotdeauna floricele, apropos. Dacă te tot învârți
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
părinților ei, pe ei parcă îi trădă.. -Doamna doctor, numele meu este Diana, știu, îmi aduc aminte.. cândva , aveam paisprezece ani , am întâlnit un înger, un bărbat îmbrăcat în alb care a vrut să mergem într-o pădure...Era Crângul Căprioarelor...El nu știa că vârsta mea era așa de mică și a încercat să se folosească de mine.Cum? Un înger? Nu se poate...Și Diana izbucni în hohote de plâns că la moartea cuiva. -Și ce-ai făcut atunci
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ales ulterior, pe măsură ce atingeam cote mai înalte pe traseul spre alte obiective, turme de oi sau de vaci, păscând. Am auzit de la oamenii locului că, în vecinătate, mai sus de Câmpulung, se pot vedea, păscând împreună cu aceste turme, cerbi și căprioare, care adeseori nici nu se mai feresc de prezența oamenilor. S-au obișnuit cu ei și se bucură de protecția lor. Începuse să plouă și, drept urmare, vizibilitatea era tot mai redusă. Urcam pe serpentine blânde admirând peisajul deosebit de variat și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
asculte povestind orice, de la întâmplări mărunte, cotidiene, la probleme existențiale. Într-una din zile, în biroul său, Ștefan îi face o propunere... nici pe departe indecentă... - Aș vrea să-ți fac un cadou... Ea se uită puțin surprinsă,ca o căprioară surprinsă de foșnetul frunzelor. - Da, ceva special...mai aparte... ghicești? - Deocamdată nu...dar mă străduiesc și vreau timp de gândire, cere ea clemență. - Ai puțin timp la dispoziție... deoarece, alminteri, nu mai este surpriză, clamează sigur pe el Ștefan. Doar
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
dulce . Cântarea cântărilor 2:14 Și iubita (mireasa ) , iată ce spune : ” Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui. El își paște turma între crini. Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor . Întoarce-te iubitule , sai ca o căprioară , sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart .” Cântarea cântărilor 2: 16,17 Domnul Isus , cel mai iubit om dintre oameni , pe drept e numit așa în Ps. 45 , deoarece El e iubit de milioane și milioane de
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
Și ea sporește, nu e-n van. Din nori albaștri ca topazul, Pe cerul roz și sidefat, Cad picuri de cleștar în iazul Cu pești de aur populat. Doar iarba-i verde ca și-aici Iar mii de cerbi și căprioare, O pasc în voie parcă zici Că sunt o turmă de mioare. Nici lupi nu sunt să le atace, Nici urși cu blana maronie, Toată natura e în pace, Și în deplină armonie. E-atâta frumusețe-n jur, Și chiar
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
Eu nu merg la vrăjitor. Pe cine ai pomenit tu, să meargă la vrăjitori în loc de poliție, când îi intră hoții în casă? Doamne ferește! -zicând acestea Magdalena își face cruce privindu-l pe bărbatul său cu ochii ei mari, căprui de căprioară speriată, care îl linișteau ca prin farmec. -Ba vii cu mine, că tu mi-ai zis, să nu dau drumu la câini, când am plecat de acasă! Vii cu mine, că de tine dracii se tem, fiindcă ești credincioasă și
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
nu o interesă prea mult. La un moment dat, Victor a oprit mașina, în parcarea unui bloc modern, în centrul orașului. Nu mai fusese niciodată acolo, dar a înțeles, și din nou a tăcut. Privea spre el cu ochi de căprioară speriată.Oare? El, cu ochii lui albaștrii, pătrunzători, a privit-o adânc, până în străfundul sufletului, și a întrebat-o cu un zâmbet ușor șăgalnic în colțul gurii: -Vii? iar ea, a răspuns afirmativ. Și se înroși toată! Dacă ar fi
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
putea fi cine știe ce personaj sau putea ascunde o lume pe care voiam s-o descoperim, umbra și răcoarea pădurii, apoi foșnetul și miresmele ei de mușchi, de mânătărci sau de lemn ce-și rafinează existența seculară, trecerea grațioasă a vreunei căprioare sau iuțeala șopârlelor, urmele de animale ce înfiorau doar pentru că s-ar putea ivi de ici sau de colo... toate astea ne făceau să vibrăm mult mai intens ca acum. - Da ! și mie îmi place pădurea , cînd eram mică , am
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
Prima mașină care trece. Dresez proces-verbal cu toate infracțiunile comise și-l obligăm să ne ducă acasă. --Ești un dobitoc! Păi de unde țuică fiartă cu aperitive? Avem noi la postul de jandarmi? --Nu, șefu’! Obligăm infractoru’ să ne ducă la Căprioara sau la Hanu Conachi, să ne plătească amenda. Plutonierul Gigel Moacă cercetă cu lanterna împrejur și îi șuieră lui Bârneață: --Taci, dracu, să nu te-audă cineva! Asta miroase a corupție, bă. După câteva secunde de tăcere, gemu: ăă, ce
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
iunie 1897, Coșbuc preia conducerea revistei „Foaia interesantă”, începând și îndelungata activitate la revista „Albina”, inițiată de Spiru Haret. Îi ies de sub tipar volumul al doilea din „Balade și idile”, ediția a doua din „Fire de tort”, publică poeziile „Povestea căprioarei” și „Cântecul redutei”, colaborează la „Revista ilustrată”. Bolnav, plecă la Karlsbad. Întors, publică, în 1899, „Războiul nostru pentru neatârnare (1877-1878)”, „Povestea unei coroane de oțel”, poeziile „Cicoarea” (în „Convorbiri literare”), „Pierde vară” (Noua revistă română”), „Nunta în codru” („Tribuna Poporului
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
va fi invitat în mod special să-și lanseze cărțile prin luna octombrie, în cadrul cenaclului de la New York, vorbitoarea a arătat auditoriului doar câteva din volumele lui de poezie (Poeme de luni, Ortografiile Nordului, Poeme pentru Maria, Poemele dintre cuvinte,Diminețile căprioarelor,Poeme mici pentru oameni mari / Small Poems for Grown-up People, Prefix 101, Armurierul cuvintelor), subliniind în încheiere că poeziile lui Mircea Ștefan sunt ,,adevărate miniaturi picturale, auto-definitorii și concluzive, exprimate în tonuri triste, cu tușe hotărâte, dar extrem de concise din
Întâlnirea literară cu scriitoarea Muguraș Maria Petrescu din România, la New York [Corola-blog/BlogPost/92504_a_93796]
-
Crezi că vei primi autorizație pentru un astfel de gest? Eu CRED că da! Asta-i chestia: trebuie să CREZI. Când m-am dus la Yvon Lambert și le-am zis: „Vreau să pun în expoziție un lup și o căprioară!”, ce crezi că mi-au răspuns? „Credem, hai! Ce putem face?” Înțelegi, asta e atitudinea sănătoasă cu care să pornești spre lucruri. Nu că „uai, cum o să obținem autorizații?” Nu mă interesează! Să facem! Când le-am zis că vreau
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
de Inteligență Artificială pentru grafica cu computerul, la laboratoarele Hitachi, din portul Hitachi, unde toată populația lucrează pentru compania Hitachi. Dar am făcut și o excursie prin Japonia vizitând Tokyo, Kyoto, și Nara (oraș cunoscut pentru temple si multele lui căprioare) ... Am fost în America Centrală (Guatemala - unde templul de la Tikal m-a impresionat cel mai mult, iar aterizarea peste pădurea tropicală a fost exact ca în scenele de la începutul filmului Starwars... cu moațe de temple ieșind pe ici pe colo prin
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
PITEȘTI Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului La Audionova din Pitești, Găsești aparate câte dorești, Și acolo o găsești, Pe Roxana din povești. Este frumoasă din cale-afară, Seamănă leit cu o căprioară, Are ochii frumoși, pătrunzători, Și o aluniță pe obrăjori. Este o brunetă senzuală, De cum o privești te înfioară, Te atrage, te ademenește, Cu ochii ei când te privește. Dacă ai intrat în vraja ei, Face din tine tot ce vrei
LA AUDIONOVA DIN PITEȘTI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383182_a_384511]
-
Și să dai de „pomană”, că altfel... toată vara o să te fugărească morții! Și mai terminați cu poveștile astea de groază, că nu speriați pe nimeni cu ele! Voi nu știți și povești frumoase, cu grădini fermecate, cu cerbi și căprioare, cu prinți și prințese? Bineînțeles că fetele ridicau mâna. Dar băieții nu s-au lăsat. Lui Ionică i-a venit năstrușnica idee să intre cu o pâlnie mare în godinul în care nu se mai făcea focul. Acolo să facă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
două plicuri, tare ca diluantul de vopsea. L-am lăsat scotocind prin sertare să vadă dacă mai au cumva vreo cutie. Claire era îmbrăcată cu hainele ei obișnuite: jeanși uzați, un pulover vechi pe gât, o vestă din piele de căprioară pe deasupra și o pereche dezamăgitor de simplă de ghete din piele maro. Părul ei scurt și fin era dat pe spate într-un fel în care se potrivea de minune cu fața ei osoasă. Era elegantă într-un mod pervers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dulapul. Deosebit de timid, acesta vorbi cu voce pițigăiată de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el pe pârtie. Ionescu fu atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată să prindă o căprioară altfel decât în laț, dar asta nu o mai știa nimeni în afară de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată să prindă o căprioară altfel decât în laț, dar asta nu o mai știa nimeni în afară de el. Oricum, animalul avea gâtul tăiat, doar nu era să-l aducă viu! Acum, deja ajunsese acolo unde credea că se ascunde vărul său. Tabăra scăldată în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcuse zgomotele acelea? Se simți deodată cuprins de neliniște dar se calmă la fel de repede. În definitiv, ce zgomote auzise? Niște foșnete de frunze uscate, nimic altceva. Poate vreun animal sălbatic își făcuse de lucru pe acolo, un arici ori vreo căprioară speriată. Dar dacă o fi vorba de niște bandiți? Îl ademeniseră în pădure ca să-l reducă la tăcere pentru ca apoi să se poată repezi nestingheriți peste ceilalți care dormeau liniștiți în tabără? Imposibil, se gândi el, dacă era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic, Înfășurînd ambele curele În palma sa mare, Într-o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vîrf, din fîșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfîrșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu-i ex-libris-ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel-sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și năpârca. Prin ochiurile de apă, bălți, mlaștini pot fi văzuți tritoni, buhai de baltă, broaștele de lac, brotăcelul. Nevertebratele sunt reprezentate de gasteropode, miriapode și păianjeni. Dintre animalele rare care se mai pot întâlni în pădurile din jur amintim căprioara, mistrețul și bursucul, iar dintre păsări sturzul, sitarul și fazanul, colonizat în pădurile din jur, prepelița și potârnichea. Lipsa apelor cu un debit mai mare, a lacurilor, bălților și iazurilor face ca ihtiofauna să fie săracă în specii și număr
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]