753 matches
-
au înțeles că încă n-a murit Creangă. Într-o curte de bălării, părintele a creat un spațiu de reverie. Doi lupi alsacieni foiesc într-o cușcă lângă piscină. Din piatră de râu, a meșterit un mic eleșteu pentru pește. Căpriorul Toader hălăduiește în alt țarc, cu două oi și o capră neaoșă. Biserica din Humulești datează de la 1897 și e construită lângă bisericuța unde prindea Nică bărzăuni cu ceaslovul. S-a mai păstrat doar altarul bisericuței lui Creangă într-un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se arată vinul la o petrecere de femei, totul este nesănătos în aceste devoțiuni" (260-262). Totuși nu vinul a provocat extazul baccantelor. Un servitor al lui Pentheu, care le zărise pe Kithairon în zori, le descrie îmbrăcate în piei de căpriori, încununate de iederă, încinse cu șerpi, purtând și alăptând la sâni, unele pui de căprioare, altele, căței de lup (695 sq.) "Miracolele" specific dionysiace abundă: bacchantele lovesc cu tirsurile lor în stâncă, și izvorăște apă ori țâșnește vin; zgârie cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vatră, țarină, că tun, bordei și pe argea, argele, care reflectă ideea de construcție, de dăinuire, termen trecut în hidronimie sub numele de Argeș, Argel, Argeluța, de pe văile cărora s-a procurat suprastructura din lemn a unei case - stâlpii și căpriorii, scheletul clădirii, cuvânt care poate fi pus în legătură și cu macrotoponimul Ardeal, pronunțat de românii ardeleni Argeal . Din fondul principal de cuvinte, de factură latină populară, se detașează ca importanță și semnificație, cuvintele împărat, veteran, rumân-român și biserică. Păstrarea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
frumoasă. Dintr-o falce de pădure ieșia până la 100 de stânjeni de lemne. în pădure predomina fagulu și carpinu. Lemnul din aceste păduri era și este folosit la construcții de locuințe pentru oameni și pentru animale pentru furci, nuiele, grinzi, căpriori, tocuri de geamuri și de uși scânduri pentru garduri și pentru anumite dependințe, pentru traversele de cale ferată, iar în unele situații chiar și pentru producerea mangalului necesar fierăriilor de unde și denumirea locului din pădurile Albei - La Măngălărie. Se mai
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și pământ, toate au depins și depind de existența pădurii. Elementele esențiale ale casei românești, în special la sate erau și sunt încă din lemn. Furcile pârlite în foc și înfipte în pământ, brâiele și nuielele îngrădite în picioare, grinzile, căpriorii podului cu leațurile și șindrila acoperișului și stâlpii cerdacului, toate sunt din lemn. Ușa casei și ușa zăbrelită a beciului, poarta ogrăzii și gardurile, toate sunt din lemne. Grajdul vitelor, coșerele, cotețele porcilor și ale păsărilor sunt toate din lemne
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
comunei a unor întinse suprafețe de pădure a determinat un specific aparte în construcțiile gospodărești vechi. Pentru construcția caselor materialul de bază a fost lutul (argila) pe un schelet de lemn, cu nuiele împletite în picioare, cu acoperișul realizat din căpriori de tei sau de plop și acoperit cu paie de secară sau de stuf care crește din belșug pe valea Bașeului și chiar a Prutului. într-o primă perioadă, pe un loc neted se îngropau în pământ 10-12 furci care
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
se uscau pereții, erau fețuiți în primul rând cu lut cu pleavă și apoi cu lut amestecat cu bălegar de cal. După uscare se dădea cu var. După uscarea pereților încărcați cu lut cu paie se trecea la acoperiș. Pe căpriorii puși pe capetele grinzilor se puneau la distanțe mici (20-30 cm) leaturi cioplite cu barda. Peste acestea se așeza stuful, mai întâi de la poale cu vârful în sus și apoi de pe vârf spre poale. Stuful era cusut cu sârmă. în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de existența lor. Le dau târcoale, le observ cu răbdare liniștită. Revin În peisaj, pândesc florile la diferite ore ale luminii, mângâi obiectele, vreau intimitate. Numai după ce ne-am Împrietenit pot Începe să-mi Închipui. Și când am terminat schelăria căpriorilor din acoperișul așezat pe iarbă, Încep să-l urc spre cer prin culori. De aceea, aproape nu desenez, fixez doar niște repere asemeni pietrelor din colțurile viitoarei case. Dacă aș desena prea mult, aș jigni culoarea. Acuarela nu admite corset
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
1600 m în sus începe complexul de tufișuri, rariști și pajiști subalpine, care ocupă suprafețe mai mari în Giumalău față de Rarău. Fauna este asemănătoare celei întâlnite frecvent în toți Carpații românești: urs brun (Ursus arctos), cerbi și ciute (Cervus elaphus), căpriori și căprioare (Capreolus capreolus), mistreț (Sus scrofa), râși (Lynx lynx) - ocrotiți prin lege; la poalele munților apar vulpile (Canis vulpes), jderii (Martes martes), veverițe (Sciurus vulgaris), mai rar lupii (Canis lupus) și i iepurii (Lepus europeus). Dintre celelalte specii care
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
nu exemplifică în nici un fel, cu nici o referire la vreo carte de istorie românească, afirmațiile sale anterioare. Mistificarea istoriei de către români se datorează comenzilor politice dar și unei practici îndelungate a falsificării, încât, „ideea dominantă” fiind „bătută cu scoabe de căpriori în conștiința mai multor generații de istoriografi români”, nimeni nu își mai închipuie o istorie scrisă altfel, decât cea care ridică poporul român „în vârfurile cerului”. Ne vom permite din nou să reproducem un fragment mai lung, reprezentativ pentru retorica
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ne vină de hac, ca are să ne mănânce tot din coș și are să ne gonească din proprietatea sa. E bine c-au rămas doar vorbe. Pe moș Martin nu l-am văzut, în schimb ne a încântat o familie de căpriori. Iedul ei era tare gingaș. Venea după noi ca un mielușel blând. Nu se speria de fel. Domnul Tafulă le era cunoscut vietăților pădurii, căci mereu este în apropierea lor, purtându-le de grijă. Seara era și mai plăcut. Ascultam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de draniță (șindrilă) dat cu dohot (păcură neagră). Cu timpul însă, părinții au hotărât că ne trebuie o casă nouă, întrucât ne ridicam și noi, fetele. Prin claca sătenilor am obținut buștenii din pădurea Berna, mulți i-au tăiat pentru căpriori și scânduri (la gater) au venit meșterii din sat și lucrătorii. Cel mai vestit maistru era un gospodar de pe lan, cu un singur ochi, poreclit Fârștit. Și-a mai luat cu el, alt meșter, a Ilenei, au făcut planul și-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dat câte o covățică, o umpleam cu pietre și-o duceam înăuntru până oboseam. (Asta se întâmpla foarte repede). Având materialele pregătite, lemnul necesar pentru zidit, ușile și ferestrele cu tot cu tocuri, în scurtă vreme au ajuns cu construcția sus la căpriori. De data asta, a venit la noi Bodoașcă cel bătrân, tatăl factorului Ion și i-a cerut mamei să respecte obiceiul satului: Cumătră Mărioară să dai meșterilor, să pună sus pe căpriori un ștergar alb și-o năframă! Mama a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a vorbit cu meșterii și s-a respectat și această tradiție, specifică satului românesc. Când stăteau toți la masă, în ogradă, primarul Chiriluță a venit să vadă cum merg lucrurile. S-a minunat ce repede s-a ajuns sus la căpriori și fiind prietenul familiei, a scos din trăistuță o sticlă de țuică, a pus-o la mijloc, urându-ne: Să fie într-un ceas bun și cu mult noroc! Să aveți parte de casă, cu sănătate și bucurie pentru fete
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de uns, atunci când cineva începea o casă nouă. Acesta era un semn al bunei conviețuiri în întrajutorări între săteni. La construirea unei case noi, la temelie, la colțuri se așezau bani (monede), pentru bogății. Când se ajungea cu ziditul până la căpriori, se punea un ștergar alb frumos țesut și două cruci de lemn, cu cununițe de busuioc. Noaptea nu este indicat să se fluiere în casă, căci apare riscul de-a rămâne pustie. La biserică întotdeauna să te duci cu flori
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
La întoarcere, sătenii mei au fost îngroziți. Bucuria lor a fost însă fără margini, când au văzut băieții sănătoși, în viață. Cei care i-au salvat au fost: Iftemie Ciotău, Nicolaescu Vasile (Mocica), Grigoraș Toader (Chiron). Aceștia au pătruns printre căpriorii în flăcări înăuntru și învelindu-i în niște pături, i-au scos pe copii în curte vii și nevătămați. Acești vecini de ispravă au încercat să distrugă focul cu gălețile de apă scoase din fântâni, dar munca lor a fost
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și sinistră bătaie de joc... Și iată Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
era domnul Muca. S-a procedat la o diviziune a muncii: la fundație, la pregătitul mortarului și la zidit. Așa am dus-o, cu pauze și reluări, până în prima săptămână a lunii decembrie. Casa a fost zidită, puse grinzile și căpriorii, precum și lețurile peste căpriori. Domnul Muca s-a uitat cu atenție înjur și, nevăzând ceea ce căuta, s-a adresat lui Mircea: Voi n-ați adus încă cercevelele și ușile de la depozit? Nu le văd aici. Nu, domnule Muca, încă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a procedat la o diviziune a muncii: la fundație, la pregătitul mortarului și la zidit. Așa am dus-o, cu pauze și reluări, până în prima săptămână a lunii decembrie. Casa a fost zidită, puse grinzile și căpriorii, precum și lețurile peste căpriori. Domnul Muca s-a uitat cu atenție înjur și, nevăzând ceea ce căuta, s-a adresat lui Mircea: Voi n-ați adus încă cercevelele și ușile de la depozit? Nu le văd aici. Nu, domnule Muca, încă nu le-am adus. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aprovizionam pe junele Tiron cu materia primă, iar acesta pe tatăl său. M-am uitat curios să văd cum procedează. Meșterul lua cu atenție un vârf de furcă din grămada de lângă el și o așeza cu grijă pe lețurile de pe căpriori, mergând de jos în sus. Bătea ușor-ușor paiele cu spatele furcii și urca mai sus, tot mai sus, până la coamă. Era o treabă migăloasă și foarte importantă. Nimeni nu ar fi vrut să-i plouă în casă, nu? Munca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Brațele lungi prindeau furca în mână și începeau activitatea prozaică pe un fundal muzical auzit și înțeles numai de el și de frumoasa Dulcineea. Mai întâi, înfigea furca "fortissimo" într-o grămadă de paie, pe care o așeza la capătul căpriorului, pe lețuri. Apoi, cu o mișcare "largo", lua pale din grămada respectivă și le întindea pe lețuri, spre vârful căpriorului, cu mișcări "larghetto". Întorcea apoi furca pe spate și bătea "allegretto" pe suprafața lor, pentru a le uniformiza și egaliza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și de frumoasa Dulcineea. Mai întâi, înfigea furca "fortissimo" într-o grămadă de paie, pe care o așeza la capătul căpriorului, pe lețuri. Apoi, cu o mișcare "largo", lua pale din grămada respectivă și le întindea pe lețuri, spre vârful căpriorului, cu mișcări "larghetto". Întorcea apoi furca pe spate și bătea "allegretto" pe suprafața lor, pentru a le uniformiza și egaliza. Mai apoi, lovea "andantino" pe coama lor, cu furca întoarsă, pentru a mări unghiul de cădere a paielor spre streașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-o-nlănțuiesc,/ Cu solzii s-o șindrilesc,/ Cu sânge s-o zugrăvesc”. În altă variantă este vorba despre un singur pește uriaș, adus de vidră de pe fundul apei; el e capabil să îndestuleze o nuntă și să formeze o casă cu căpriorii din oase. Același mit, al „creației prin uciderea unui Uriaș primordial” și al renașterii „provocate prin imolare” este raportat aici la microcosmosul uman. Așa cum întregul univers se transformă după uciderea Șarpelui de către Iorgovan, sacrificiul peștelui mitic întemeiază o nouă familie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și femeile au unul asupra celuilalt o superioritate reciproc acceptată". Sunt așezat la o masă de la "Rogojina", terasă bucureșteană populară de pe lângă Foișorul de Foc. Numele i se trage de la niște rogojiini și farfurii pseudo-rustice agățate de pereți. Un cap de căprior mâncat de molii, cu un singur corn, atârnă și el pe un perete. Tot un cap, dar de cocoș, din ceramică, au lipit pe zid și țiganii din casa de peste drum. Văzut de departe, efectul este extraordinar, suprarealist. La "Rogojina
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]