454 matches
-
și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus, sidef de cer, pe care Any îl așternea pe unghiile de la mâini, pe cele de la picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
datorii.. Am datorii la băcan, la tapițer, la zidari, la vânzătorul de ziare, la Întreținere, la lumină, la croitor, la o bancă populară, la dentist, la propria mamă, la un editor de manuale școlare, la o societate umanitară, la mașina cărămizie din care tocmai ai coborât...,, ,,Porumbelule, Își subțiază ea vocea, te-ai ascuns de mine, și te-am găsit, te-ai ascuns din nou, și iarăși te-am găsit. Câte zile se pierd cu căutările astea! În curând, ceasul masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și cealaltă aripă, lungă tot de cinci coți, se unea cu aripa celui dintîi heruvim. 13. Aripile acestor heruvimi, întinse, aveau douăzeci de coți. Ei stăteau în picioare, cu fața întoarsă spre casă. 14. A făcut perdeaua albastră, purpurie și cărămizie, și de in subțire, și a lucrat heruvimi pe ea. 15. A făcut înaintea casei doi stîlpi de treizeci și cinci de coți înălțime, cu un cap de cinci coți în vîrful lor. 16. A făcut niște rețele ca acelea care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mirifice. „Toamnă de jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să ascult frunzele cu suflet uscat cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Necăsătoriții roman unu - Trageți perdelele, vă rog, nu pot să dorm. Mă uit mirat, trag totuși perdelele peste geamul devenit opac după căderea nopții. Perdelele cărămizii, difuzânduși reflexele în compartiment, parcă l-au mai încălzit puțin, dar parcă au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau treiș’ șapte, cocoțate pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de somn până la șapte. Antonia nici n-a mai apărut să-și ia din lucruri, așa cum promisese, mi-a lăsat moștenire un dulap întreg de haine de la care, bine înțeles, cheia e la ea. Mirosul cafelei prăjite sau al halatului cărămiziu pe care l-a agățat de clanța ușii să-l poată îmbrăca dimineața de-a dreptul din pat, fără să mai iasă de sub pilotă în camera friguroasă, mă adorm la orele cele mai neobișnuite din zi, când televizorul încă zumzăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În veceu, își dă drumul aproape peste mâinile înghețate cu care și-a decapsat blugii. Cât se ușurează, două minute, poate mai mult, are tot timpul să se mire cum a rămas atâtea ceasuri în afara timpului, în cârciuma cu ziduri cărămizii păstrătoare de căldură, și fără să bea. Stația intonează parcă de azi-dimineață un șlagăr lent fără cuvinte, melodia pe care, în 1988, la spitalul militar, tata a aflat că medicii îi găsiseră o tumoră la coloana vertebrală - nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și el umed. Și rece. Mai rece decât aseară în Bosfor. Am ajuns la Odesa. Grănicerii ucraineni ne iau pașapoartele, le rețin și ne dau altele, pentru cât vom rămâne la Odesa (cîteva ore): un soi de pașapoarte cu coperți cărămizii, fără nume, cu numere. Occidentalii se amuză, dar pe mine, poate fiindcă am în urmă altă experiență decât a lor, mă încearcă o senzație stranie, neliniștitoare. Că nu mai am identitate. Pun cu grijă documentul în buzunar. Dacă l-aș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe eroina numită acolo Nana, și pe care nici nu mai știu cum o chema în realitate) cu câteva zile-n urmă, pe când umblam la-ntâmplare prin cartie rul evreiesc din inima Cra coviei, privind clădirile negustorești, vopsite bleu și cărămiziu, cu firme pline de litere-ntoarse și cu gărdulețe în formă de sfeșnic cu șapte brațe. Grupul nostru de turiști a intrat până la urmă pentru cină la Klezmer Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
punct are legătură și cu absurda mea existență (...). Așadar, în dimineața zilei de 31 octombrie, rătăcind eu oarecum în zig-zag pe strada Dorobanți, am fost însoțit (ce-i drept de la distanță și (încă) nelegat de odgon) de viezurele cu raglan cărămiziu, de care v-am pomenit în scrisoarea precedentă. Viezure pe care cu plăcere l-aș mînca crud și viu, rupîndu-i în prealabil urechile profesionale, numai că viezurele meu e cam voluminos, și nu mi-e de ajuns o lămîie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o față de masă albă, din damasc, impecabilă, farfuriile, tacâmurile, paharele, aranjate ca la restaurant. În mijloc, Frusina aduse numaidecât florile de câmp pe care le primise de la el și pe care le aranjase într-o vază de lut, de culoare cărămizie. Tot ce pregătise a fost foarte gustos; ca aperitive, aranjase pe un platou chifteluțe cu carne de porc și o ruladă cu umplutură de pate de ficat de gâscă, toate făcute în casă, pe alt platou, brânză de oi, măsline
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
termina ora și plecau acasă cu lecția învățată. La geografie, pe un caiet special copia granițele unei țări. Îi colora pe cât se pricepea mai frumos formele de relief folosind o bucățică de vată: cu maro munții și dealurile estompate în cărămiziu sau galben podișurile, cu albastru apele, câmpiile cu verde și studia cu ce se ocupau oamenii din țara respectivă, bogățiile naturale, lacurile, mările sau oceanele mărginașe, lucruri care îl pasionau. Urmărea lecția după Atlas care avea un format uriaș comparativ
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de pe vremea când se coceau cireșele de mai în vechiul turn din ograda bunicii. Învelesc ochii cu ceața amară a singurătății, clopotul a uitat să mai bată în prag de iarnă, pe cer abia se văd îngerii, vopsiți în culoarea cărămizie a durerii. Pornesc spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân neînfloriți și păsările nenunțite, sufletul scoate din țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
N-o fi cumva vreun agent provocator?... 2 Începea să se însereze când Stelian, însoțit de Ticu, suna la ușa fratelui lor vitreg. Le deschise, după câteva minute de așteptare, chiar Iorgu, îmbrăcat într-un halat de casă de culoare cărămizie și sprijinindu-se ușor într-un baston. A, voi erați! Bine-ați venit! Vă așteptam, le spuse el, dându-se la o parte, ca să le facă loc să intre. Își strânseră mâinile și se îmbrățișară frățește. În antreu se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine să plecăm. Se întoarse spre mulțimea de tălâmbi care terminase de sărit și aștepta nemișcată. Ia ascultați aici! Toată lumea să meargă mersul piticului până la muntele de acolo și înapoi! Executarea! Când masa compactă a tălâmbilor deveni doar o pată cărămizie în depărtare, intrară în navă și decolară. — Am o senzație ciudată, spuse după o vreme Getta 2, privind prin hublou. Puneți-mă și pe mine să fac ceva, orice: să mătur, să spăl, să gătesc... Episodul 37 Spleen cosmic Îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea-le într-o linguriță inima târgului, cîntare-ar benga la ei! - I-a tras-o lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-a pus-o lui cetățeanul cu pardesiu cărămiziu de-l spunea pe Tatăl Nostru direct la canal... - Ce zice? Ce zice? 21 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deci sub fotoliile din față și deșuruba. Victoria Andrei dădea și dânsa ce-avea mai bun în ea: - "...Și s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
egal la egal, fără comentarii critice, tot ceea ce le fusese revelat, mai de preț, în ultimul timp. Eu și prietena mea așteptam camuflați după niște spaliere, în cârligele ca de măcelărie în care fuseseră suspendate vrafuri de materiale propagandistice. Planșe cărămizii, ce te somau să făurești politica din agricultură a Partidului ori să lupți pentru pace, panouri dreptunghiulare al căror unic mesaj subtil părea acela de-a ne înștiința cât de tâmpiți fusesem la cap atunci când ne angajaserăm în afacerea respectivă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-l arunce pe hoit. Stăpâna casei își îndreptă, în jurul șoldurilor băiețești, chimonoul și, c-o sprinteneală surprinzătoare, îi pilotă până în arhipeleagul a două fotolii și a unei canapele. Toate joase, pătrățoase, comode, despicate-n buret, tigrate în bej și cărămiziu și închizînd în semicercul lor o măsuță cu picioarele scunde, amputate - măsuță de hol. - L-am cules - povesti Genel despre străinul cu care venise la ea - după niște rasteluri de la gunoaie, de pe lângă aeroport. Tăcea clește după nevastă-sa ce-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căutând să-mi evoc, măcar din încremenirea unei streașini, sau din puhavitatea unui porumbar, locul de baștină al idiotului căruia eu să-i fi încredințat păstrarea certificatului meu de naștere. Sau mâna de paie, sub care să-mi ascuns cilindrii cărămizii de carton ai brevetelor de inventator. Imaginați-vă, nobilă doamnă! Străzi cât niște poteci, străbătute cu portiera întredeschisă, cu gâtul închis și excitabilitatea extremă că, din următoarele alveole ale nu știu căror saloane de secol XIX, voi desluși, în sfârșit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând să țâșnească către oricare domiciliu unde ar fi fost solicitat, dacă ar fi sunat telefonul. Mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și cărămiziu. De jos, oamenii de treabă chiuiau, căutând probabil să-l avertizeze cu privire la harta curenților ascendenți (pe care el însuși, cu pielița sa subțire, îi palpa, săltîndu-se cu toracele asupra lifturilor lor de aer, troncănind și, când și când, frecîndu-se unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceea ce nu părea de crezut când o admira pe Veterinară: calul era un alt gând de sub el, o voință străină. Încercase zadarnic să-l mângâie, să-i vorbească. Era un roib zvelt, musculos și trufaș, cu chișițe albe și coama cărămizie. Devenea nervos de îndată ce îl strunea. Își încorda gâtul ori de câte ori îl încăleca și părea că-i fuge dintre genunchi, vrând să-l lase în urmă. După șase lecții, îi ceru tânărului să iasă în câmp și să meargă la pas, fiecare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu vânduse loturile pe viață, ci le concesionase pe câte treizeci de ani, cu vile pe care tot o societate de-a lui le pusese peste fundații. Erau case ușoare, din conglomerat, pe structuri de lemn, gata ignifugate, cu acoperișuri cărămizii ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]