784 matches
-
Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de aur, țâțele Corinei Coresi. El țâșni În sus, ca dintrun nevăzut arc, și-și Înfipse buzele, fierbinți și cărnoase, ca două pulpe de caise, În acel triunghi. În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un nevăzut cârlig de viță-de-vie, mâinile Îi cuprinseră, Corinei, mijlocul, subțire și ademenitor, de deasupra coapselor, și și-l lipi, blând
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la masă, prezentîndu-l. - E Felix, zise ea oprindu-se în fața bărbatului care tocmaiaruncase zarurile. G. Călinescu Acesta ridică numaidecât capul și întinse repede mâna. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustății cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe pervazul lat al ferestrei deschise, jucând picioarele în sus și-n jos. Domnișoarele erau mai degrabă urâte, cu figuri îndrăznețe, cea de la fereastră oacheșă și cu bărbia ascuțită și grasă, cea de la pian subțire, înaltă, dar cu membre dezvoltate, cărnoase. Felix nu-i cunoștea și privi zăpăcit înspre moș Costache, pe care Stănică îl ținea locului de braț în pragul celeilalte uși, care dădea spre interiorul casei. - Cum, se scandaliză Stănică, nu cunoști pe domnișoarele,pe domnul? - Așa cred, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
radiat dintre membrii activi ai bandei de balerini și bijutieri ai IF-ului. Bandă strâmtorată. Încropită, mai mult, numai din el... Mai dădu Iarba Fiarelor un singur tun, acoperit de Arvinte, spărgând, în noaptea de 12 aprilie, fețele ursuze, verde-închis, cărnoase, a două seifuri din mărunta unitate C.E.C din Calea 292 DANIEL BĂNULESCU - Cum, mă?... Și zicea el "cînd am fost mic"? Că "mămica mea"?... Și așa... Și pe dincolo?! - În seara asta, la Cenaclu, a citit Cristi. Iar acuma
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apucau către dreapta... Am colindat așa pe-o mulțime de pipițe, cu nume pocite, prin toată Băneasa... Nu e mai bine să le-o tai deodată pe toată? - Nu e regulamentar. Nu-i consemnat așa în omologare. Numai bănuțul. Partea cărnoasă. Chiar de sub cartilaj. - Nu i-o cosești tu măcar numai lui ăsta prăpăditul?!... Șeful. Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
său cel aprins, încît duminică, 24 aprilie 1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru nu schiță o grimasă, nu-l învrednici pe mutilatorul său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Soarele făcu bună rânduială la ochi, la creier, la inimă și la splină. Prin lumina cernută a apropiatei înserări, toți oamenii apăreau ca dulci la mișcări, lunguieți la obraz, plini de vorbe și sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
știa. Subțire dar bine făcută, fusta scurtă iar bluza strâmtă îi punea în evidența sânii. A observat imediat, nu purta sutien și abia reușeau să îi liniștească din freamăt cei câțiva năsturași ai bluziței. Șatenă, nasul drept, gura potrivită, buzele cărnoase și ochi căprui, iscoditori. Purta tocuri mici la sandale și ca înălțime îi ajunge dincolo de umeri, are mâinile mari, curate, frumoase și albe de la apă, se cunoaște că muncește cu ele. Mulțumită fizicului toate fetele o admiră iar băieții se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sta să te gândești... Și își aduse aminte de banii cheltuiți. Cel puțin avea ce povesti Aglaiei. Că dacă începuseră să se întoarcă cu trăsura acasă, însemna că le merge bine... *: 4 Didina Trupeșă Didina! Și-avea o govie, roșie, cărnoasă, numa bună de pupat! Paraschiv picase într-o seară cu ceilalți în casa ei din Cațavei. Când au deschis ușa, pungașul rămăsese uluit în prag. Muierea se întorsese, și el o zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini sau rodii. Pereții erau goi, dar pe sub zugrăveală se ghiceau arcadele vechiului fort. Deasupra, cerul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șuviță de pe frunte. — Uitasem. Lumile în care am copilărit nu arată deloc la fel. Iar tu parcă nu mai arăți ca la amiază. M-am pieptănat altfel. Când merg la școală, îmi strâng părul. — Până și buzele îți sunt mai cărnoase. Și nările. Iar ochii nu-i mai ai rotunzi și mirați, ci alungiți și languroși. Poate te schimbi, în funcție de momentul zilei ori de omul cu care vorbești. Sunt convins că mulți bărbați se uită la tine... — Bărbații nu se uită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pensulei, dar totdeodată cu o anume veleitate rembrandtiană, semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vârstnică, obosită în contururile feței, în vreme ce a doua era o fată ca de optsprezece ani, ovală la față, specific ochioasă, cu buze cărnoase armenești. Pe o masă ședea trântită o râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Să lăsăm oamenii în pace! Nimeni nu poate pătrunde secretele alcovurilor. Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam Farfara, zisese el (doamna Valsamaky iscălea Angela Valsamaky, născută Farfara), am să-ți spun un secret: am mâncat din bunica dumitale!" "Ce oroare! exclamase madam Valsamaky. Ce-ți veni?" " Totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a fi tuns rusește în cap și energia trăsăturilor de cvincvagenar spiritual n-ar fi înlăturat orice idee de neorânduială. Pe umerii arhitectului se încolăceau două mâini puternice, deși lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei tinere, oacheșe, în care Hagienuș crezu a recunoaște pe Sultana, fata lui Manigomian. Fata dispăru precipitat. Prefăcîndu-se a nu fi observat nimic, Hagienuș întrebă de Saferian. Arhitectul răspunse că acela va veni de jos, el însuși o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se adresează el lui Gaittany, poți să râzi, un om ca mine, care se izolează, vede universalul și ignorează particularul". Nici vorbă, Gaittany nu-l înțelege, și din relatarea Angelei Valsamaky, cum că, odată, arhitectul, cu buzunarele pline de cireșe cărnoase culese dintr-un pom aflat lângă un mormânt, îi spusese: "Madam Farfara, am să-ți spun un secret: Am mâncat din bunica dumitale", asistența reține amuzată doar bizareria omului. Reflecția lui Ioanide ilustra grav ideea filozofică mai generală a interdependenței
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vechi butoi de stejar E obișnuit cu cel mai mare cuțit Sepp cel Împuțit își taie capul Căpățâna scroafei rămâne mereu la mijloc Și în jurul ei se dansează Și mă bate gândul Că el pe dinăuntru așa de gras și cărnos era Și pe urmă la craniu Se scrijelește un rânjet la final. (dispare în gaura de la beci și umple sticla) ... Cap de porc sau cap de câine Aceasta-i întrebarea aici O căpățână de câine smulsă Scoate aburi din mormanul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ciuruit de glonț un președinte Din cauză de dureri și vedenii (bea mult) Că noi suntem doi președinți ai marii armate a lumii Eu, și eu însumi (râde) Un președinte trebuie să aibă carne de la coroană O coroană înaltă și cărnoasă Crescută dintr-o halcă de friptură de la piept Nu așa o carne imperială grasă și împinsă în față Așa cum ar trebui să fie La întreaga porcărie Care a dat tot timpul peste mine. (bea) FEMEIA (apare cu mânecile suflecate, cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ogorul meu Căci eu trebuie Să fiu însuși ogorul Să-i fiu propria și îndurerata piatră de temelie Ogorul este stăpânul Și apoi vine domnia Și animalele de pe ogor Și câinele din ogradă Și la sfârșit unge pe o scară cărnoasă Sepp cel Împuțit ca stăpân peste Sterpiciune Pe președintele total Care este și regele ciumei porcilor (merge șontâc, șontâc o vreme) Acest tăpșan Adus în circuitul economic acum o sută de ani Și cu cărțile de joc despre vin Se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
era destul de tânără Și destul de poticnită la pântece Un brad aplecat Un vârf pentru cei dornici de un luminiș Și nici o singură creangă Muștele nu mai știau încotro La ciotul de la picior sau la cadavrul femeii O grămadă de muște cărnoase Și mereu țâncu născut mort Până la copilul mort Totul au lins bucuroase muștele La latrină Și ce rămâne după fătare (gâfâie încă o bucată de drum) ș-acu vine groapa Groapa de nisip O gaură frumoasă ca și o mamă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Muzica interpretează Interpretarea Interpretăm conținutul lipsei de conținut Interpretăm cu pasiune lipsa pasiunii A VORBI, A CĂLCA, A LOVI, A FUTE coada sângelui. COMPOZITORUL (o ia melodramatic în brațe): Defecțiune Sunet fals Promițători de tot felul Lumina piezișă pe gazonul cărnos garantat Expresia sănătății atacate O mică crimă exactă Romantic, liric, tâlhărește PIANISTA (se îndeasă înșelător în el): Chinul se mulează în pâclă Chinul se mulează în pâcla gata cumpărată Chinul cumpără aburii pâclei Chinul se mulează ca și cumpărat în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
măsline mărunțite; se sărează și se piperează. Se fierbe pilaful adaugând pe parcurs cantitatea necesară de supă vegetală, iar la sfârșit se asezonează cu ardeii copți, parmezanul ras și puțin ulei de măsline. Se servește imediat. Știați că... Ardeii grași cărnoși sunt potriviți pentru a fi copți, iar cei mici și verzi sunt ideali pentru a fi căliți în ulei. Se pot consuma și cruzi, copți pe grătar, umpluți cu legume mixte sau cu orez condimentat cu pătrunjel și usturoi călit
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
insecte cu patru aripi, dintre care cele superioare, întărite, au rol de protecție pentru celelalte două, care sunt subțiri și servesc la zbor. 3Gastropode - clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie și care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos aflat sub pântece. 4 Miriapod - clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau inele și cu mai multe perechi de picioare. Reducerea pajiștilor, mlaștinilor și bălților în perioada 1950-1989 a modificat componenței faunei și la scăderea numerică a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]