434 matches
-
Dudeștii Vechi 9. Teremia Mare 5. Lenauheim 10. Variaș 5. JUDECĂTORIA TIMIȘOARA cu sediul în municipiul Timișoara MUNICIPIU 1. Timișoara ORAȘE 1. Jimbolia COMUNE 1. Becicherecu Mic 14. Moșnița Nouă 2. Biled 15. Orțișoara 3. Bogda 16. Peciu Nou 4. Cărpiniș 17. Pișchia 5. Cenei 18. Recaș 6. Chevereșu Mare 19. Remetea Mare 7. Dumbrăvița 20. Sacoșu Turcesc 8. Foeni 21. Satchinez 9. Ghiroda 22. Săcălaz 10. Giarmata 23. Sînăndrei 11. Giroc 24. Sînmihaiu Român 12. Giulvăz 25. Șag 13. Mașloc
HOTĂRÂRE nr. 337 din 9 iulie 1993 (*actualizată*) pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273531_a_274860]
-
282 Județul Timiș, Orașul Jimbolia, Str. Republicii nr. 37 URANIA 511 283 Județul Timiș, Orașul Jimbolia, Str. Republicii nr. 37 Grădina de vară URANIA 150 284 Județul Timiș, Orașul Recaș, Str. Crișan nr. 113 AMFORA 258 285 Județul Timiș, Comuna Cărpiniș, Str. Principală nr. 96 MARA 316 286 Județul Timiș, Comuna Variaș, Str. Principală nr. 29 A STEAUA 324 287 Județul Timiș, Comuna Periam MUNCITORESC 274 288 Județul Timiș, Comuna Periam Grădina de vară MUNCITORESC 150 289 Județul Timiș, Comuna Dudeștii
ORDONANŢĂ nr. 39 din 14 iulie 2005(*actualizată*) privind cinematografia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272236_a_273565]
-
(un nume derivat de la denumirea inițială de „Sânmăria” "„Sfânta Maria”"; în limba maghiară: Piski) este un oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bârcea Mare, Cărpiniș, Sântandrei, Simeria Veche, Șăulești și Uroi. Se află in partea de vest a țării, în lunca Mureșului sau "Maris" (denumirea dacă) la confluența acestuia cu râul Strei sau "Sargetia" (denumirea dacă) între munții Apuseni și Retezat. Ținut dacic, este aproape de
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
de legături rutiere optime (E68 / DN7 / A1). Orașul Simeria este delimitat de valorile 45°51' latitudine nordică și 23°01' longitudine estică și se întinde pe o suprafață de 375 ha ( 51 km²), cuprinzând în teritoriul său administrativ și localitățile Cărpiniș, Uroi, Simeria-Veche, Săulești, Sântandrei, Bârcea Mare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Simeria se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89,69%). Principalele minorități sunt
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
prelucrare a marmurei, cea de pregătire a fierului vechi pentru oțelăriile Hunedoarei, se înființează o fabrică de industrializare a laptelui, se dezvoltă agricultura, pomicultura, creșterea animalelor. În anul 1952 Simeria a fost declarată oraș, înglobând și localitățile limitrofe Simeria Veche, Cărpiniș, Sântandrei, Săulești, Uroi, Bârcea Mare. Legată prin tradiție, economia orașului Simeria a depins cu ani în urmă de puternica dezvoltare a transportului feroviar în zonă. Reparațiile de vagoane, întreținerea utilajelor pentru calea ferată sau alte activități legate de aceasta, au
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
în sud-vestul județului Timiș, la granița cu Serbia, localitatea Foeni se află la o distanță de 42,1 km de municipiul Timișoara (pe drumul județean DJ 593) și 39,9 km de orașul Deta. Este traversată de drumul național DN59B Cărpiniș - Deta. Se învecinează la nord cu Iohanisfeld, la nord-est cu Giulvăz și la sud cu Cruceni. Întreg teritoriul comunei se găsește inclus în câmpia Timișului. La limita sudică a comunei se găsește râul Timiș, iar pe direcția nord-sud, comuna este
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
Iecea Mică (, ) este un sat în comuna Cărpiniș din județul Timiș, Banat, România. 154 locuitori (2002). În Evul Mediu a existat în acest loc o așezare care se numea "Ewcze" sau "Ocse", fapt dovedit de diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este și cea mai veche
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru șteampuri, se deschidea stăvilarul unui lac (tău) artificial. Roșia Montană a cunoscut și trăit toate evenimentele istoriei românilor: În anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca, născut în satul Cărpiniș, iar în timpul revoluției din 1848 Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari. Aici s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu, soția lui B.P. Hasdeu și mama poetei Iulia Hașdeu. B.P. Hasdeu a
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
652 pruni, 6 nuci. În 1900 hotarul satului cuprindea următoarele terenuri ce aveau denumirea: "Râtul Satului, Valea Albului, Valea Podului, Coastea Crucii, La Spoeală, La Sarhije, Pe Ciorgău, Pe Colnice, Valea Tesiului, Coastea Bisericii, Pe vii, Cireși, Pe Terasă, Corni, Cărpiniș, La Prilaze, Sub Ulmi și Pe Curte".( Petri Mor , Szilagy varmegye monographiaja) 1896: Borz᾽a, Borzova-332 locuitori (pag. 110) 1900: 75 case, 363 locuitori (357 români, 2 unguri, 3 evrei, 1 german), 1029 iugăre de pământ. 357 dintre locuitori erau
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
drumul național DN6 care leagă Timișoara de Sânnicolau Mare și vama Cenad. Paralel cu drumul național, Biledul este traversat și de calea ferată Timișoara - Cenad, având stație CFR proprie. Pe axa nord - sud este traversat de drumul județean DJ693 Orțișoara - Cărpiniș. Se învecinează la nord-est cu Satchinez, la sud-est cu Becicherecu Mic, la sud cu Iecea Mică, la sud-vest cu Iecea Mare și Șandra la nord-vest. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Biled se ridică la de locuitori, în scădere
Comuna Biled, Timiș () [Corola-website/Science/297967_a_299296]
-
an de păstorire al P.S. Sale părintelui Episcop D.D. Vartolomeu în anul mântuirei 1922.”" Pictura acestei biserici a fost executată de pictorul I.Dogărescu în anul 1920. La 26 mai 1996 se sfințea Biserica cu hramul Sf. Nicolae din Anghelești (Cărpiniș), sub îndrumarea preotului Manu Gheorghe (decedat) și prin sprijinul primarului din acea vreme și a sponsorizărilor primite de la S.C.OLTCHIM S.A. și S.C. HOREZU’93. Între anii 1990 și 1997 au fost construite 7 troițe și 3 fântâni publice. O
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
nu pot fi excluse lucrările consacrate conducătorilor acestei revoluții, cu predilecție lui Avram Iancu, despre care au scris memorabile pagini mai mulți istorici, a căror listă începe, fără nici o îndoială, cu Silviu Dragomir (53) și cu Iosif Sterca Șuluțiu de Cărpiniș, unul dintre primii biografi a lui Avram Iancu (54). Lista acestor autori continuă cu I. Georgescu (55), I. Lupaș (56), Gabriel Bălănescu (57), Al. Hodoș (58), Horia I. Urs (59), Ștefan Pascu (60), Teodor Pompiliu (61), M. Badea și Gh.I.
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
diferite comenzi pentru icoane și altare din orașele Arad, Jazowa, etc. La începutul secolului 20, Jäger era deja bine cunoscut. În 1906 pictează prima sa mare lucrare, "Colonizarea șvabilor" ("Die Einwanderung der Schwaben"). Lucrarea a fost comandată de satul bănățean Cărpiniș (atunci "Gertjanosch"). Șvabii de aici au strâns bani într-o chetă pentru plata lui. Succesul acestei lucrări îi aduce lui Jäger o a doua comandă de la Cărpiniș. Pentru această lucrare însă, întreprinde o călătorie în Germania unde vizitează numeroase localități
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
Colonizarea șvabilor" ("Die Einwanderung der Schwaben"). Lucrarea a fost comandată de satul bănățean Cărpiniș (atunci "Gertjanosch"). Șvabii de aici au strâns bani într-o chetă pentru plata lui. Succesul acestei lucrări îi aduce lui Jäger o a doua comandă de la Cărpiniș. Pentru această lucrare însă, întreprinde o călătorie în Germania unde vizitează numeroase localități, mai ales Ulm, Stuttgart si Nürnberg, pentru a observa obiceiurile și costumele populare ale strămoșilor șvabilor bănățeni. Odată cu terminarea studiilor în arte, Jäger întreprinde și alte călătorii
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
a slujit în calitate de capelan la bisericile din "Großjetscha" (Iecea Mare), Lenauheim, "Orzydorf" (Orțișoara) și, timp de trei ani, în "Deutschzerne" (Srpska Crnja). Aici a cunoscut-o pe "Katharina Maria Weber". După trei ani au început o cale comună în "Gertjanosch" (Cărpiniș), ce a durat până la sfârșitul vieții ei. A mai fost preot în "Deutschbokschan" (Vasiova), Großkikinda (Chichinda Mare), Elek, Anina, devenind 1894 preot paroh în "Homolitz an der Donau" (Omolița), unde a slujit timp de 16 ani. În 1910 și-a
Karl Grünn () [Corola-website/Science/312614_a_313943]
-
liderii proeminenți ai răscoalei țăranilor ardeleni din 1784. Casa memorială a fost ridicată în anii din urmă din bârne de lemn închetorate cu scopul de a adăposti un mic muzeu. Muzeul este dedicat lui Ion Oargă, zis Cloșca, fiul satului Cărpiniș, erou al răscoalei de la 1784, și cuprinde exponate cu caracter istoric și etnografic. Pe locul vechii vetre a casei lui Cloșca se află ridicată din 1967 o mică placă comemorativă cu textul: ""În acest loc a fost casa în care
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
trăit Cloșca. Casa în care a trăit Ion Oarga Cloșca a fost documentată de Nicolae Densușeanu în cercetarea sa de teren din 1879. Cu această ocazie el a făcut o schiță și o descriere a casei: ""Casa căpitanului Cloșca din Cărpiniș" În Cărpiniș există și astăzi bine conservată casa în care a locuit căpitanul Cloșca. Ea este așezată în Coasta Cloșceștilor ce se mărginește la amiazi cu părăul Cloșceștilor, iar la apus cu drumul ce merge spre Câmpeni și cu Apa
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
Casa în care a trăit Ion Oarga Cloșca a fost documentată de Nicolae Densușeanu în cercetarea sa de teren din 1879. Cu această ocazie el a făcut o schiță și o descriere a casei: ""Casa căpitanului Cloșca din Cărpiniș" În Cărpiniș există și astăzi bine conservată casa în care a locuit căpitanul Cloșca. Ea este așezată în Coasta Cloșceștilor ce se mărginește la amiazi cu părăul Cloșceștilor, iar la apus cu drumul ce merge spre Câmpeni și cu Apa Abrudului. Casa
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
Roșia Montană (în maghiară: "Verspatak", în germană: "Goldbach, Rotseifen") este o comună în județul Albă, Transilvania, România, formată din satele Bălmoșești, Blidești, Bunta, Cărpiniș, Coasta Henții, Corna, Curături, Dăroaia, Gârda-Bărbulești, Gura Roșiei, Iacobești, Ignățești, Roșia Montană (reședința), Șoal, Țarina și Vârtop. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Roșia Montană se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/310096_a_311425]
-
Copalnic-Mănăștur (în maghiară: "Kápolnokmonostar") este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Berința, Cărpiniș, Copalnic, Copalnic-Deal, Copalnic-Mănăștur (reședința), Curtuiușu Mic, Făurești, Lăschia, Preluca Nouă, Preluca Veche, Rușor și Vad. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Copalnic-Mănăștur se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Copalnic-Mănăștur, Maramureș () [Corola-website/Science/310637_a_311966]
-
și Zărnești), precum și un număr de 13 comune (Apața, Bod, Bran, Cristian, Crizbav, Dumbrăvița, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Măieruș, Prejmer, Sânpetru și Vulcan). Comuna Șercaia, deși istoric este încadrată în Țara Bârsei, geografic face parte din Țara Făgărașului. De asemenea, satul Cărpiniș, parte a comunei Tărlungeni, se află tot pe teritoriul Țării.
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
, cunoscut și ca " de Cărpiniș", (n. 15 februarie 1794, Abrud - d. 7 septembrie 1867, Blaj) a fost un mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, fratele tribunului pașoptist Ioan Sterca-Șuluțiu. În timpul păstoririi sale Eparhia de Alba-Iulia și Făgăraș (cu sediul în Blaj) a fost scoasă
Alexandru Sterca-Șuluțiu () [Corola-website/Science/306397_a_307726]
-
foarte active : în lungul principalelor văi apare un nou uluc depresionar: Voinești-Aluniș-Vulcana-Pucioasa-Vișinești-Sultanu-Valea Lungă. Subcarpații externi, formați din depozite miopliocene, mai puțin dure, formează o treaptă mai coborâtă și relativ mai uniformă de unde și denumirea frecventă de plaiuri (Plaiul Măgurei, Plaiul Cărpiniș etc ). Sinclinalele și anticlinalele sunt acoperite de o cuvertură groasă de pietrișuri și nisipuri în care apele au sculptat un șir de depresiuni (Doicești, Ocnița, Iedera-Moreni). Față de zona de câmpie din sud, dealurile subcarpatice se termină prin denivelări de 40-60
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
Jimboliei Statului Român la 10 aprilie 1924 în urma unui schimb de teritorii cu statul vecin, s-a format o nouă plasă cu sediul la Jimbolia. De Plasa Jimbolia în județul Timiș-Torontal, în perioda interbelică (1924-1950) aparțineau următoarele 8 localități : Jimbolia, Cărpiniș, Iecea Mare, Iecea Mică, Cenei, Bobda, Checea, Beregsău Mic. În 1950 conform noii legi de impărțire teritorială (5/1950), este declarat oraș de subordonare raională fără reședință de raion în raionul Timișoara, regiunea Timișoara. De raionul Jimbolia ( 15.01.1956
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
se află din toamna anului 2009 în Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni, unde a fost transferată din cătunul Cărpiniș, în fostul sat Anghelești, azi înglobat în localitatea Pietrari, județul Vâlcea. Biserica este datată din anul 1655 de o pisanie păstrată integral, excepțională prin vechimea ei la bisericile de lemn din Oltenia. Această biserică este una călătoare, fiind, conform izvoarelor
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]