448 matches
-
pus la sfârșit și intitulat „Ecouri critice la volumul II” reproducea chiar o frază din scrisoarea mea: „Până la urmă performanța este a contrastului Însuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (...), eleganța stilului, exigența morală, devoțiunea cărturărească rămân obsesive și fortifiante, ele spun nu numai că n-am fost chiar toți o apă și un pământ, dar sugerează și ceea ce am fi putut fi dacă n-ar fi fost să fie cum a fost”. Scrisoarea fusese totuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintre profesor, invitat și clasă. Claudio pregătise incitante scurte eseuri În jurul temei și subtemelor fiecărui volum, dar și lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de morgă academică sau când Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede, În ultimele clipe, traiectoria vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre beneficiul atât al realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În Grădina Publică din Trieste (și din carte), pe Joyce lui Slataper, Saba și Svevo sunt un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lingvistică, inventivitate asociativă și umor. Primul volum de versuri al lui F., scris în colaborare, Texte pentru Phoenix (1976), arată disponibilitatea față de resursele mitice și magice ale cântecului vechi, ludicul și fantezia lingvistică lucrând în sensul folclorului magic, cu infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
toate din localitățile botoșănene Sârbi, Vlăsinești, Petricani, Bojieni și Mănăstireni. Basmele au fost culese de multe ori direct de la informatori, dar F., el însuși un bun povestitor, amplifică schemele inițiale, făcând loc pastișelor stilistice după Ion Creangă și altor influențe cărturărești. În celelalte culegeri de proză populară - Vremuri înțelepte (1913), Cuvinte scumpe (1914), Firicele de iarbă (1914) - domină snoavele, intervenția culegătorului fiind mai marcată acum, pentru a le da o tentă moralizatoare, didactică. Cântece bătrânești din părțile Prutului (1927) conține 67
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
7-8, 1973, 7-8, 1974, 1-2, 5-6, 1975, 1-2, 1976, 1-2; Paul Mihail, Zamfira Mihail, Geneza manuscrisului românesc „Desiderie”, secolul al XVIII-lea, din Biblioteca Arhiepiscopiei Craiovei, fond „Mitropolit Firmilian”, MO, 1979, 1-3; Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului, un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, 355-384; Dario Racanello, La preghiera di Gesù negli scritti di Basilio di Poiana Mărului, Alessandria, 1986, 244-251; Rugăciunea lui Isus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului, tr., îngr. și
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
Muntenia, ceea ce i-a adus și o întemnițare de opt luni la Buzău. După ce a mai funcționat, pentru scurt timp, ca președinte al Tribunalului din Ploiești, G., bolnav și sărac, se retrage din activitățile publice și se dedică îndeletnicirilor sale cărturărești. Ca semn al prestigiului de care se bucura, a fost ales deputat în Divanul Ad-hoc în 1857, dar a renunțat din cauza agravării unei boli de piept. G. a scos, începând din 1825, mai multe calendare, dintre care îndeosebi ultimele, din
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
noi interpretări. Nu a mai izbutit să țină cursul anunțat, dar opera lui Cantemir l-a preocupat intens. A recitit cu atenție textele, a parcurs din nou comentariile asupra lor și a constatat că multe ignorau aspecte importante ale pregătirii cărturărești a lui Cantemir, raporturile subtile pe care acesta le-a întreținut cu spiritualitatea occidentală, cu modelele literare apusene. Dacă sunt lăsate la o parte cărțile profesorului ieșean Giorge Pascu (cărți bine informate, dar de plasat pe un „raft” secundar), se
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
prin marea sa cultură (avea una din cele mai cunoscute biblioteci din Moldova, din care, se pare, nu lipsea Enciclopedia franceză), fiind și un spirit filosofic. Cunoștea franceza, limbă în care citea ziarele și literatură iluministă. El îmbină totodată preocupările cărturărești cu acțiunile politice dictate de sentimentele sale patriotice. Interesat de învățământ - prin 1770 încerca, fără izbândă, să diminueze, în favoarea limbii române, importanța limbii grecești în școli -, el sprijină o serie de tineri, trimițându-i la studii. În 1784 prietenul episcopului
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
Prevenitoare, iscodind discret, A. e un interlocutor atent, dispus, apoi, să comenteze de toate: arhitectură, stare socială, gospodărie și port, snoave sau pilde morale. E, alteori, cronicar de fapte diverse. Nu lipsesc nici portretele de familie, cu un ce didactic, cărturăresc, vag desuet (Maica Maximila - stareța de la Ostrov, „sora tatii”, Din tinerețea lui Sandu Cintianu ș.a.). Trecutul viu instituie corespondențe cu ciclul pillatian, intitulat tot astfel în volumul Pe Argeș în sus (1923). Poetului (nepot după soră), A. îi dedică, de
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
statistică bogat comentată a tipăriturilor din intervalul 1678-1830, vezi Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001, capitolul Practicile sociale ale lecturii, pp. 156-176, unde observă: "Civilizația tradițională a țărilor române fusese, până atunci, dominată categoric de oralitate. Activitatea cărturărească de la curte ori din sediile episcopale, din mediile boierești sau mănăstirești nu fusese multă vreme altceva decât o pregătire a prezenței, a apariției în public. Scrierea însăși fusese practicată mai ales ca un exercițiu al oralității, iar gramatica fusese studiată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
statistică bogat comentată a tipăriturilor din intervalul 1678-1830, vezi Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001, capitolul Practicile sociale ale lecturii, p. 156-176, unde observă: "Civilizația tradițională a țărilor române fusese, până atunci, dominată categoric de oralitate. Activitatea cărturărească de la curte ori din sediile episcopale, din mediile boierești sau mănăstirești nu fusese multă vreme altceva decât o pregătire a prezenței, a apariției în public. Scrierea însăși fusese practicată mai ales ca un exercițiu al oralității, iar gramatica fusese studiată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
născuți în România și trăiți în America, aveți un mare noroc. Soarta neprielnică de acasă v-a aruncat în mijlocul unui popor civilizat, care, prin puternica lui organizare industrială, ține fruntea lumii. în curând o va ține și în privința morală și cărturărească. [...] Munca organizată, sistematică, împrăștierea largă a culturii generale și tehnicei profesionale, disciplina, ordinea și mai ales respectul individului, respectul libertății lui sunt principalele calități morale ale poporului american”. înțelegându-i și respectându-le opțiunea, el îi sfătuia: „ori de rămâneți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
carente în viața noastră publică, dar bine ilustrate de autorul acestei cărți. Cea dintâi este dimensiunea culturală. Din păcate, la noi, a prins rădăcini ideea „folclorică” potrivit căreia politicianul trebuie să fie „băiat deștept” și pragmatic. Fără prea multe fasoane cărturărești, fără lecturi, fără „intelectualisme”. O astfel de definiție exclude, din plecare, toate vârfurile istoriei politice ale lumii, de la Marc Aureliu la Churchill, de la Napoleon la De Gaulle. Oamenii de viziune nu sunt niciodată simpli administratori sau strategi mărunți ai unor
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
în scrierea unei cărți și n-aveam deloc răbdare și putere să mă aferez în așteptările, atunci inevitabile, ale obținerii aprobărilor de deplasare. Mi-a răspuns că îmi înțelege punctul de vedere. În 1989 m-am întîlnit, tot pe căi cărturărești, din nou cu dl Nemoianu. Dl Nicolae Manolescu îmi predase primul volum al operei sale Istoria critică a literaturii române. Era consacrat începuturilor literaturii noastre și prozei romantice din al XIX-lea veac. Se folosise de o tipologie propusă de
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
o stratagemă, citînd pe un autor pe care îl cita și dl Nemoianu în cartea sa. Și așa, pe căi ocolite, cartea a căpătat viza cenzurii. Dl Virgil Nemoianu, în anii aceia triști pentru noi, își vedea de treburile sale cărturărești, predînd la catedră studenților, scriind studii și cărți. După 1990, eliberarea ce a venit pentru toți, l-am descoperit, firesc, alături de noi toți, întru apărarea acelorași valori, scriind intens în presa românească. Unele dintre aceste texte, mai toate remarcabile, le-
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
s-a ridicat clădirea Ministerului Construcțiilor. Aici s-a format ca boem incorigibil și din cauza distanței opozite față de școala oficială. Această trăsătură i-a inculcat și un soi boem de antiintelectualism premonitor din care au izvorît două cărticele (Glossa spiritului cărturăresc, Catehism pentru suflete nehotărîte) apărute imediat după primul război mondial (s-a născut în 1887). N-ar trebui să se înțeleagă de aici nu știu ce exagerare antiintelectualistă ci mai mult de o concepție a trăirii autentice, în spiritul vieții necontrafăcute, cu
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
cu cenzura. Sînt , mai toate, adevărate și remarcabile, deși, firește, mai pot fi pomenite și altele. Un lucru, descumpănitor, ar fi de menționat. Faptul că, totuși, în aceste vremuri de aspră cenzură, a putut apărea o literatură excepțională și lucrări cărturărești de certă valoare. S-au folosit, în acest nobil scop, diferite subterfugii, știute (nu numai stilul esopic și aluziv), care, iată, totuși, au dat rezultate. Și toată marea literatură românească a ultimelor decenii, scrisă și publicată sub aspra cenzură, e
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
Drăgan (bazat pe o minuțioasă analiză statistică) pornește de la o observație de bun simț, anume aceea că, "în orice moment în cultură, se poate identifica existența a cel puțin două niveluri, mai precis a două circuite". Unul este cel elitist, cărturăresc, omologat de critica literară, celălalt, care se dezvoltă paralel, este etichetat de regulă drept paraliteratură, literatură de consum ș.a.m.d. Aceste circuite nu au existat însă niciodată în stare pură, ci s-au întrepătruns și s-au influențat reciproc
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
acestuia, Nicolae Brăescu (1880-1960), magistrat la Înalta Curte de Casație, dar și tenor în tinerețe..." (p. 37-38). Din această familie descinde pe linie feminină însuși C. D. Zeletin, ceea ce creează o legătură de rudenie între cei doi purtători ai pseudonimului cărturăresc "Zeletin", care provine, după cum se poate lesne bănui, de la râul Zeletin care trece prin satul Burdusaci. Genealogia familiei Motăș din satul Ursa este reconstituită cu multă acribie, astfel că avem o imagine completă asupra înrudirilor lui Ștefan Zeletin (p. 48-61
O carte despre Ștefan Zeletin by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-website/Imaginative/14751_a_16076]
-
spune că dacă treci cu pasul peste cineva culcat jos, trebuie neapărat să faci pasul înapoi, altfel respectivului i se încurcă mațele. De fapt viața celor de la țară era guvernată de un întreg eșafodaj de superstiții, pentru toate ocaziile. Influența cărturărească a fost puternică la Covei, având în vedere că aici au existat știutori de carte relativ mai numeroși, față de alte locuri, încă din vechime. În anii 30 chiar se glumea, numindu-se Coveiul, desigur de către proprii săi locuitori, micul Paris
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
boierească ce o reprezenta așa cum vom vedea mai jos. Mult timp s-a considerat că acel Slatina se referă la Slatina din județul Olt, însă istoricul Ion Donat demonstrează că „[...]termenul de "Slatina" din cronică nu este altceva decât traducerea cărturărească slavonă a numelui de sat Sărata[...]“ ("apud" Ștefan Ștefănescu „Bănia în Țara Românească“, București, 1965, p.209-210), din județul Buzău, zonă unde de altfel își are toate moșiile și unde clădește în 1532 o mănăstire. Ori acel pretendent Radu (Dragomir
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
mereu aproape plin.” (Jurnal de poet). Aprofundează opera lui Hölderlin, este tot mai mult interesat de cultura vechii Elade și imnografia orientală. „Hölderlin m-a însoțit în drumul meu spre Elada și pilda lui a fost fecundă pentru mine. Experiența cărturărească, întâlnirea cu Elada și Orientul, pe care le-am străbătut în ceea ce socot necesar mie, egalează întrucâtva experiența copilăriei mele sănătoase și minunate din sat.” (loan Alexandru, „A fi poet înseamnă a lua în grija ta totul, tot ce ființează
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
franceză, bulgară, sârbo-croată, polonă. Își publică teza de doctorat, "Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic", în anul 1960. Prin analiza aprofundată a cuvintelor sud-slave împrumutate în limba română de-a lungul timpului (cele de origine slavă veche, termenii cărturărești din slavonă, împrumuturile din limbile slave actuale), prin cercetarea repartizării lor teritoriale și evidențierea primelor atestări, M. demonstrează fără echivoc importanța componentei slave în lexicul românesc. Extrem de bine primită de specialiști, rămâne și astăzi, la mai bine de 50 de
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
română este reluată într-un context mai larg în volumul "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești" (1973), cu accent pe aspectele referitoare la periodizarea și răspândirea geografică a acestora și a criteriilor ce diferențiază împrumuturile populare de cele cărturărești. Într-o secțiune a cărții consacrată filologiei slavo-române, M. abordează diferitele etape din evoluția disciplinei, de la Ioan Bogdan la Emil Petrovici, evidențiând aportul fiecăruia dintre cercetători în dezvoltarea slavisticii românești și în impunerea ei pe plan internațional. Lui M. îi
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]