1,541 matches
-
În care se aflau Înghesuite pâini mari, negre și rotunde. Când porțile grele de fier fură date În lături, se repezi și el, Într-un trap țanțos, pe lângă căruța cu pâine. La vederea arătării, unul dintre soldați rămase cu gura căscată, iar celălalt pipăi piedica armei, Însă nu apucă să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să audă tropotul Înfundat al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poștei. Pătrunși de măreția și gravitatea momentului, Îi Înmânară, ca pe un odor de preț, un plic ce purta Însemnele marii curți internaționale. Dordonea Îl deschise ca pe o de tot neînsemnată factură pentru electricitate. Oaspeții de seamă țineau gurile căscate. Profesorul le traduse că Înalta curte Îi acceptase cazul și-l invita În străinătate să-și susțină cauza. Liniștit, Dordonea rupse documentul În bucăți mici, Îl azvârli peste gardul de sârmă Împletită În curtea păsărilor și trimise la dracu’ toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
case vechi de piatră în jurul unei biserici cu turlă înaltă, tăioasă. „Iau sun, tu eșt, iel is...” conjugă Armon în limba romanșă. „Eu sunt, tu ești, el este”, repet eu în română și e rândul lui să rămână cu gura căscată, uimit de un așa lucru ciudat” (Formula AS, nr. 691, p. 12) Folosiți în atac un paradox, o răsturnare inteligentă de sens: „La mănăstirea Frăsinei, ziua începe la două noaptea”. Lucrurile simple sunt și cele mai eficiente. O constatare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu te folosești de-acest prilej și să nu bagi în tine până nu mai poți. E-adevărat că burduhanele se vedeau umflându-se din ce în ce mai abitir. Cucoanele se făcuseră cât niște butii. Nehaliții, ăștia-afurisiți plesneau de-atâta mâncare! Cu gurile căscate și bărbiile unse de atât de aprinși la față încât ai fi zis că-s niște funduri de bogătani, nemaiîncăpându-și în piele de-atâta belșug. Darămite vinul, fraților-fârtaților, vinul curgea la masă așa cum curge apa pe Sena. Un adevărat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deasupra capului. (3) O fată își umplea găleata cu apă din fântână. (4) Un vânzător de fructe stătea întins lângă marfă și se uita spre lac. (5) Doi oameni care beau vin se zăreau în fundul unui cabaret prin ușa larg căscată și prin ferestrele deschise [...]. Aici nu este vorba nici de o progresie tematică evidentă, nici de o temă-titlu explicită, nici de anafore lexicale sau pronominale. Pare a fi o discontinuitate de la o frază la alta. Totuși, cu toate că coeziunea pune probleme
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Mallarmé dat de Mandiargues atrage atenția asupra caracterului însuși al actriței care nu numai că joacă Andromaca de Racine, dar amestecă și oarece miresme din Salomeea, desfășurând fastuosul alegoric al șarpelui pentru a ajunge la această viziune a "unui sex căscat și care arată spectatorului că labiile sale sunt date cu un roșu aprins ca cireașa ca și buzele strâmbate de o grimasă". Ca și Salomeea care nu dansează decât pentru o pereche de ochi, corpul prea alb al lui Naka
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
teatru care este împărtășire de agonie. Ospitalitatea se propune ca un conținător 270. Ea l-a condus pe oaspete din oraș la periferie, de la grădină la casă, din casă în cameră și din cameră la teatru până la imaginea unui sex căscat. Conținutul acestui conținător pe care-l constituie cadrul ospitalier explodează literalemente, debordează de o hipersemiologie. Ospitalitatea, ca și povestirea însăși, este teatralizată la extrem în această practică babeliană a culturilor. Claude Leroy a atras atenția asupra jocului cu metafora imperialistă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
extreme curtoazii narative", teatrul muzeu al culturii, nu spune doar saturația, el face act de prezentator de texte, invită la spectacolul scriiturii. Proliferarea detaliilor minuțioase, enumerarea și catalogul bogat exibă clișee, stereotipuri compunând artefactul ficțiunii până la acel punct orb, sexul căscat, gaura morții, vid suprem care trimite pe erou și pe cititorul său la esențiala sa vacuitate 274. Erotismul nu apare decât ca o înșelare a curiozității cititorului care îl conduce în așteptarea sa, în suspens-ul, întârzierile sale către inconsistenta imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Iwona Tokarska, "André Pierre de Madiargues, pièges et plaisirs de la lecture", în Lendemain, 91 /92, 1998, p. 53). 270 Ospitalitatea ca un conținător ne poate face să ne gândim la Nașterea-Originea lumii de Courbet care pune în scenă un sex căscat. 271 Claude Leroy, "La parade du montreur du textes", în Revues des sciences humaines, nr. 167, pp. 366-377. 272 Claude Leroy, op. cit., p. 367. 273 Idem, p. 370. 274 Desigur prostituția este figura artei de a scrie și "metafora teatrală
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
neînțelegerile. Hagi Avram își pune reputația în joc atunci când o recomandă pe Ancuța tovarășului său de afaceri, Gheorghe bimbașa. De aceea, atunci când Gheorghe apare în pragul casei și-i cere socotea lă despre necurățenia fetei, Avram rămâne efectiv cu gura căscată. Iată-l cum descrie scena: „într-o sâmbătăi dimineață, viind dumnealui bimbașa Gheorghe, soțul Anicăi, la mine în casă, mi-au zis cum că numita Anica, fata ce o am dat-o eu de soție, n-au ieșit fecioră la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
numai arta (adică execuția) revenind pictorilor". Imaginea nu era liberă în Bizanț: avea prea multă putere ca să fie cedată primului venit (toleranța Prințului fiind, în general, în funcție de neputința toleratului). Mai mult decât orice text, apariția colorată îi lasă cu gura căscată pe oamenii de rând și pe credincioși. Contestarea teologică era așadar și o răzvrătire a clerului secular împotriva celui regulat, acesta din urmă având puteri depline asupra imaginii autorizate. Instituția ecleziastică nu a renunțat ușor la dreptul ei de a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și nu la stradă, unde era un șanț de scurgere paralel cu drumul. „I-am spus că i s-a dat o casă Întreagă și că ar putea să-și lungească ea burlanul cu câțiva metri. A rămas cu gura căscată, și mai enervată, pretinzând că ea vrea burlan până la stradă”. Avem a face, dacă adun cuvinte-cheie din mai multe mesaje, cu lumea lui „să ni se dea”, cu o „psihologie a milogelii”, cu cunoscuta „pasivitate și așteptare depresivă”; iar „oboseala
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
poporul de rând stăteau sub pileați, care tot dânșii aveau și onoarea de a fi purtătorii steagului național, reprezentat printr-un balaur zburător. Capul acestuia era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
tuciul cel mare de mămăligă ca să-și facă din el arc, îl bătuseră cu el și copilul râsese, zicând că simte durerea sârmei groase de metal scurgându-i-se prin trup. Dar ceea ce-i lăsase pe absolut toți cu gurile căscate fusese felul fără greș cum știa el care față a unei monezi aruncate în aer și prinse-ntre palme se găsește de partea cărei mâini. Asta a pus definitiv capăt jocului de rișcă în șatră după venirea lui și i-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el însuși un chip monstruos și fusese abandonat ca atare într-o fundătură. "Haisămmmm er gemmmm" îi mugeau feroce în timpane cuvintele banale "hai să mergem", ale căror consoane nazale rezonau grotesc în noi și nebănuite firide ale spațiului lăuntric, căscate hâd în ființa-i aprig cutremurată. În cele din urmă, țandăra metalică de pe acoperiș fusese forțată cu o rangă zdravănă afară din rosturile ei, și numai așa putuseră să-l ducă la spital, de unde maică-sa îl recuperase apoi la
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
era vulgarizat mai nonșalant? Toți în jurul ei behăiau în cor "fii tu însuți", dar a behăi la unison nu-i totuna cu a fi; când lucrul rămâne greu de atins, semnele lui se multiplică, îndesându-se de zor în distanța căscată nemilos între el și aspirantul la el. Terapia constă tocmai în puterea dubioasă de a-l substitui cu ceva mai tangibil - un fals tămăduitor, un furtișag benefic, o sustragere a pacientului de sub fascinația malefică a depărtării. Dar ce te faci
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cei de la roată Cu coarnele-n baltă. Hăi, Hăi! Hai mai iute cu colacul Că fărâmă boii pragul. Ș-aveam jug de putregai Cu proțapul de mălai. Ș-aveam a trece Peste-o apă rece Unde stau leiiparaleii, Cu gurile căscate, Cu limbile lăsate, Să ne-apuce pe la spate. Hăi, Hăi! Hopuri hopurate, La mulți ani cu sănătate, Să trăiți, Ca meii, Ca perii, În mijlocul primăverii, Ca toamna cea bogată Cu bucate-ndestulată! Ia mai mânați, măi flăcăi! Hăi, Hăi! Plugușorul umoristic
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
albă schimbând,/ Pâini albă mâncând./ Dacă Doina n-a avea ursitori/ Să înghisăză o neagră călugăriță/ Prin pădure umblând,/ Lână neagră torcând,/ Caraoțchi să îl aduci/ Iute ca gândul,/ Tare ca vântul,/ Cu mânili întinsă/ Cu inima aprinsă,/ Cu gura căscată/ Prin pădure fără frică,/ Prin sat fără rușine,/ Pisti ape fără poduri’’. Și atunci lua frigarea din foc, o băga într-o inimă de cucoș tăiat, ca să se pornească ursitorul. Dacă cel descântat era bărbat, se băga frigarea într-o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
era practicat pentru vindecarea durerilor de urechi. În timp ce se spunea incantația, se aruncau în foc bucățile de baligă uscată în prealabil, tot la foc: „Ieși năjit/ Din creierii capului,/ Din fața obrazului,/ Din auzul urechilor./ Vine lupul de la munte/ Cu gura căscată, cu gura te rupea./ Cu gura am descântat,/ Cu mâna am luat./ Soarele asfințea/ Și năjit în balega de vacă era ./ Iar Costel să rămână curat, luminat/ Ca Maica Domnului ce l-a lăsat’’. În anii când se înmulțeau excesiv
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lucrări artistice") procedeu adus la desăvârșire abia în Memorii și folosit acum spre a sugera că timpul a reparat, uite, nedreptatea de altădată. În fața "minunilor" gliptotecii ("cea mai reușită") din capitala Bavariei junele Lovinescu rămâne pur și simplu cu gura căscată, și își verbalizează uimirea într-o searbădă beltea de superlative, trădând nivelul unei culturi medii, de amator. Din toată galeria se distinge, prin "desăvârșirea amănuntelor" (sic!), "așa numitul Faun Barberini, sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unicul punct de sprijin de care gândul meu înfrigurat se putea agăța. — ... Era un oraș sau, mai curând, erau câteva străzi ivite în mijlocul unui deșert din Asia Centrală. Case cu patru etaje, toate la fel, cu ferestre goale, cu tocurile ușilor căscate, de parcă cei care le construiseră își întrerupseseră lucrul chiar înainte de finisare. Cu toate astea, locuitorii se arătau deja - se vedea când un chip în deschizătura unei ferestre, când, atunci când soarele inunda interiorul unei încăperi, câte o siluetă omenească întreagă. Afară
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un ungher, la o înălțime inaccesibilă mâinii omului, chipul acela se apleca spre cel ce intra prin ușa căscată. Ochii unei femei, mari și îndurerați, o privire venind dintr-o frescă înnegrită de foc. Cum erau aproape siguri că nu se vor revedea a doua zi, disciplinarii își vorbeau altfel decât soldații obișnuiți. Cuvinte foarte simple, un ton care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
erau zdrobite, dar ăsta nu se spărsese. Eram tare curioși să vedem ce fel de pasăre avea să iasă din el...“ Din ou ieșise o minusculă parcelă de viață, o mică pulsație călduță acoperită de puf, cu un cioc galben căscat, pe care prizonierii îl hrăneau cu un pic de pâine amestecată cu salivă. Gardienii aflaseră până la urmă, dar nu interveneau. Își dădeau seama și ei că prizonierii nu ar fi crâcnit dacă ar fi fost dublate normele de muncă, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui deschisă și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi apără pe ceilalți de schije. Ușa căscată a unei barăci. Stiva de schelete în haine vărgate. Un neamț pitit îndărătul acestei grămezi. O grenadă care împrăștie morții. O bucată de zid se năruie - violența soarelui. Neamțul se încurcă, înfășurându-se printre trupurile în haine vărgate. O baracă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alea de plajă, la fel ca sacul meu cumpărat în ajun din aeroport. Se produse atunci o scurtă pauză în susurul picăturilor, o secundă de liniște completă, și din fundalul ăsta umed și nemișcat al beznei, se desprinse un ușor căscat, un oftat feminin urmat de scârțâitul ușor al unei ferestre care se închidea. Ne-am uitat unul la altul. Instinctiv, am coborât glasul. M-am surprins vorbindu-i despre ceea ce nu aveam de gând să-i spun, despre ceea ce mi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]