1,506 matches
-
frumoasă!!!, remarcă femeia. — Gura mea-i formată pe pulă, își spune Cezarina replica, o știe de mult, făcuse succes cu asta, aștepta aplauze și acum. Când povestea ea unui bărbat și ajungea cu textul la forma gurii ei, ăla rămânea căscat, întreba imediat: cum o cheamă pe actrița asta?, la ce teatru joacă? Vânătorii din ei se trezeau și ieșeau din pădurea adormită, mirosul feromonilor îi făcea să freamăte, toți visau să-i înfrumusețeze gura rotundă, unul care reușise îi făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
hotărât că mai bine nu. — Nu, Beatrice, ai mei au fost plăcuți. M-am adaptat la spiritul burghez. Am devenit convențional. El Însuși a fost surprins auzindu-se ce spune și și l-a imaginat pe Froggy rămas cu gura căscată. — Beatrice, a continuat el brusc. Vreau să plec la studii. Toată lumea din Minneapolis se duce la studii. Beatrice s-a alarmat ușor: — Dar nu ai decât cincisprezece ani. Da, dar toți pleacă să studieze la cincisprezece ani și vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era albastru și că exista o cantitate de apă enormă, că valurile mugeau și mugeau - de fapt, toate banalitățile ce se pot rosti despre ocean, dar dacă i-ar fi spus cineva că gândește platitudini, ar fi rămas cu gura căscată de mirare. Acum luăm prânzul, a decretat Kerry, ajungându-l din urmă cu grupul. Hai, Amory, rupe-te de peisaj, coboară cu picioarele pe pământ. — Mai Întâi Încercăm cel mai bun hotel, a continuat el, și așa mai departe. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fie succesorul lui Burne Holiday ca președinte la Princetonian, estimările lor păreau suficient de motivate. Destul de straniu, amândoi l-au trecut pe D’Invilliers pe lista candidaților posibili, alegere care cu un an Înainte ar fi lăsat colectivul cu gura căscată. Toată primăvara Amory purtase o corespondență intermitentă cu Isabelle Borgé, corespondență punctată de certuri violente și Însuflețită mai ales de strădaniile sale de a găsi cuvinte de amor inedite. Descoperise că Isabelle cea din scrisori era discret și enervant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar, cu un efort de voință, acoperea respectiva amintire cu emoțiile prezentului și o alunga cu răcelă departe de gândurile sale. Isabelle, Însoțită de mama ei, a intrat cu mașina În oraș la ora patru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te mai văd pe ici-colea De câte ori e Shakespeare jucat, Ai loc la teatru rezervat Și-un vechi actor, mâncat de molii, ‘Ți-ncântă secile orgolii... Un radical apare și-l șochează Pe ateul ortodox? - Tu reprezinți bunul simț Cu gura căscată, din public. Ba uneori chiar și capela Îți atrage Acea toleranță conștientă, Larga, luminoasa opinie despre adevăr (ce-i include pe Kant și pe generalul Booth...) Și-așa trăiești, din șoc În șoc, O palidă-afirmație cu noroc. Dar ora-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât de sfârâitul rar al vreunui chibrit sau de foșnetul pielii, când Își schimbau poziția În fotolii. Pe urmă interveni o schimbare, ca zigzagul unui fulger. Amory a sărit În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
administratorul barului și finul patronului, domnul Popa. Eu zic să prelevați amprentele de pe această casă de bani, ne lipsesc trei mii... trei mii nouă sute nouăzeci și nouă de euro! * În fața McDonald’s-ului, o mulțime de oameni priveau cu gura căscată motocicleta intrată în geam printre două tarabe cu mărțișoare. Pe jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la Teatrul Național. Nu l-am întrebat niciodată și nici el nu a catadicsit să-mi dea vreo explicație. Am alergat la telefon, am sunat-o pe Ina și i-am spus că renunț. A rămas și ea cu gura căscată, dar nu m-a dușmănit, nu mi-a cerut vreo explicație, nu s-a supărat sau, mai probabil, a ascuns cu dibăcie dezamăgirea produsă de un actor - pentru ea important - care o lasă în drum fără nici un fel de preaviz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
plină de riduri de fericire. Așa era Moni când râdea, o adevărată poveste, te puteai uita la el la nesfârșit. Ne-a dus în seara aceea la Teatrul Național să o vedem pe Marcela Rusu și am rămas cu gura căscată, căci așa ceva nu mai văzusem; era ceva cu totul straniu, avea o rostire de un teatralism desuet, dar cu o ardere interioară atât de profundă, încât aveai realmente senzația că te sufoci de atâta patimă. Ciudat cum nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pui dacă nu ești pregătit. Mai era un loc care mi-a plăcut la nebunie, magazia recuzitei. Incredibil! Tot felul de scule, aparate, bastoane, farfurii, tacâmuri, flori de plastic. Am găsit însă și ceva care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta, imitau perfect mersul calului, fie că era la trap sau la galop. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
uitat de jur-împrejur, ne așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu, aici era liniște și pace. Deodată se aude de undeva de sus: ― Salut, Mihai, ce faci? Ridicăm privirile și rămânem cu gurile căscate: cocoțat pe niște catalige de șase metri înălțime, Peter Schumann se odihnea, șezând pe o ștangă în podul sălii, printre reflectoare. Îmbrăcat într-un costum de Uncle Sam, cu ditamai jobenul pe cap, Peter îmi făcea semne de acolo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
comerciale ieftine. Dacă n‑ar fi așa de grosolan, n‑ar fi fost în stare să ucidă. Avea nevoie de grosolănia asta. Slăbiciunea ar fi fost neavenită, ar fi contrazis imaginea acestei meserii. Mama are încă în fața ochilor gura lui căscată la comedia cu Heinz Rühmann. Acest film preferat, favoritul absolut în materie de filme, e Crușon flambat. L‑a văzut de mai multe ori, dar nu s‑a plictisit de el. La acest film doar el a remarcat finețurile, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie, fără acoperiș deasupra grajdului, în bătaia ploii. Sophie a rămas cu gura căscată. Ceva se petrece în sinea ei, numai că nu știe încă ce. Sper că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește Rainer îngrozit. Hans, care cunoaște filmele cu adevărat palpitante, nu pe cele la care nu faci decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între el și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de a pleca la banca ei personală unde avea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se grăbește să‑l însoțească și cine‑i poate descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe care‑i mama și care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Partid simpatizează cu activitatea lui Herr Weisthor - în paranteză, aceasta este casa lui - astfel că, în afară de Herr Vogelmann și de mine însumi, unul dintre ceilalți oaspeți aflați aici în această seară vă va fi probabil familiar. Hildegard rămase cu gura căscată: — Doar nu Führer-ul! Rahn zâmbi: Nu, nu el. Dar cineva foarte apropiat lui. A cerut să fie tratat la fel ca toți ceilalți pentru a facilita o atmosferă favorabilă pentru contactul din această seară. Așa că am să vă spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
târziu ce e de făcut cu voi. Arthur Nebe chemă paznicii care așteptau gata pregătiți și, când apărură, le ordonă să-i escorteze pe cei trei în camerele lor. Între timp, aproape fiecare ofițer SS din jurul mesei rămăsese cu gura căscată de uimire. Numai Heydrich stătea calm, cu fața-i prelungă netrădând nici un semn din satisfacția pe care o simțea, în mod sigur, la vederea înfrângerii dușmanilor săi, nu mai mult decât dacă fața lui ar fi fost făcută din ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Iuliu Corodan e aici? — Care Corodan? zise individul. Cine sunteți dumneavoastră? — Îl căutăm pe tovarășul Iuliu Corodan, directorul centrului, zise Felix S 23, simțind că-și pierde răbdarea. Suntem echipajul navei spațiale „Bourul”, întors din misiune. Individul rămase cu gura căscată. — Ce centru? făcu el aiurit. Ce misiune? Despre ce vorbiți? — Cum ce centru? se-nfurie Felix S 23. Nu e aici Centrul de Cercetare și Centralizare Cosmică? — Aici! făcu individul. Aici e I.A.S Drăgănești! În clipa aceea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un om ca ei, poate puțin mai mic. Se vede treaba că uimirea eroilor noștri era pe deplin împărtășită și de conducătorul tractorului care, uitându-se la strălucitoarea navă „Romroyce” și la siluetele pământenilor, rămase pur și simplu cu gura căscată. Trecură astfel câteva clipe lungi. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să facă sau să spună ceva. Comandantul Aciobăniței avu impulsul să se-ntoarcă și să se refugieze în goană în navă, dar își aduse aminte de repetatele instructaje în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
personalități ce-au călăuzit spiritul la răscrucea a două veacuri, în zorii unui mileniu și asfințitul altuia. Ne-am rătăci chiar de propriile urme prin viață, ne-am pierde rațiunea binelui propriului gând pe care l-am preda nechibzuit gurilor căscate, cu foame de bucuriile și iubirile sufletului nostru! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Ileana Popovici. Personalități ce-au călăuzit spiritul la răscruce / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]
-
ultimul timp (semn clar al derutei și lipsei de inspirație ideologică!?) pentru o minte pe fază și zburdalnică și darnică cu subtilități de limbaj care începuseră să sufoce „angrenajul” la pachet cu care își „bumbăcea” asistența, lăsată altădată cu „gura căscată” la atâtea amușinări paradisiace promise, puse acum în gură mai curând să reliefeze evidente „cârpeli” dogmatice, decât reușite în materie de „barbologie”! Cu toate că de fiecare dată își promitea sieși s-o „rupă” cu caraghioslâcurile, anatema și sarcasmul ce țintea (până la
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
citit amuzat-amar un fragment, o perioadă din frământările vieții tale. Amar că așa e viața, are suișuri și coborâșuri așa cum este urcatul pe dealul Golgotei unde i-ai dus odată pe Licurica și Mancuse de au rămas oamenii cu gura căscată și sufletul suspendat. Există și în țara asta frumuseți pe care nu le uiți niciodată, chiar locuri palide ... așa și noi ... suntem șterși, dar rămâne câte o sclipire în urma noastră. Limbajul are alternanță ... când dulce literar, când academic, când miștocăresc
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
gaze ucigătoare, căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți, nenorociților, că vă termin! Acuș vă spulber, vă fac scrum! Și Mărțișor îi făcu pe plac. Îi spulberă în ochi un munte de nisip. Dar, mai ales, în peștera de gură căscată, în foalele umflate ale lui Uragan de Foc, Mărțișor arunca, val după val, cu nisip. Acesta se înecă, orbi și începu să sufle în disperare, aruncând flăcările în vârtejuri, dar jeturile de nisip ale prietenilor lui Mărțișor le stingeau, spre
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloța pe oauă. Ete drace! Da’ sângură nu s-așază, zâc? Ce-are dacă s-așază singură? Tușește, ai!? Și plecai de-l lăsai cu gura căscată, cu gura căscată, ce mai... Abia cam la vreo săptămână, așa, o văzui pe Veta că alegea oauăle la lambă, că ne căzusă și nouă găina a porumbacă. Treburi muierești... Cum-necum, Ion a lu’ Fleașcă până în toamnă își pusă pirostriile
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]