2,267 matches
-
Toma și Doina Săbădeanu Notă: Revista literară “Dor de Dor,, este organizatoarea celei de a Xll-a EDIȚIE a Concursului Național de Poezie ,,Dor de Dor”. Peștișorul de aur P.S .Pentru a ajunge la complexul turistic”Elisa,, din orice direcție,oraș, cătun se ajunge mai întâi în București iar de aici, se iese pe șoseaua veche ce duce spre Mare (DN3A). Rulând 38 de km cu mașina, sau microbuze ce circulă din oră în oră din București-Obor. O mașină special pusă la
CONCURS ORGANIZAT DE REVISTA DOR DE DOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378449_a_379778]
-
neiertătoare. Trecut și prezent - atunci și acum - ce-au fost și ce sunt? „A fost o perioadă când/ pe aceste meleaguri,/ în România străbună, bătrânii erau de toate,/ cei mai buni și întrebați/ sfătuitori și ajutoare/ de valoare/ ale preotului cătunului,/ un fel de adjuncți ai primarului,/ sprijinitori ai învățătorului,/ conducătorii casei și gospodăriei,/ un fel de medici până dincolo de zare/ și bună îndrumare/ pentru părinți și bunici respectați,/ și toți am auzit și știm/ că ei constituiau,/ într-o vreme
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
de-a lungul pârâului râului Doruleț, s-au îndeletnicit cu păstoritul și, fiind o zonă colinară cu păduri și locuri pentru pășunat, la ei predomină crescutul cornutelor mici, în mod special, caprinele. Un verișor de-al meu, care locuiește în cătunul Coasta Dealului a trăit o adevărată dramă anul trecut spre sfârșitul toamnei când începuse să se lase frigul. Se afla în pădurea din Corbu cu cele cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
așezate bordeiele de chirpici în care se aflau, lăsate la voia sorții, zeci de familii, își purta numele precum îi era arătarea, Giora. Bordeie clădite din pământ lutos amestecat cu paie și apă. Unele scofâlcite, altele aplecate pe o parte (...) Cătunul Giora sau cum i se mai spunea, „Groapa” sau „Bălăria”, adăpostea cam o sută cincizeci de chichinețe așezate pe o depresiune”. Acesta e locul de desfășurare a acțiunii romanului „Sarcofagul dragostei” de Paul Leibovici. În literatura română a secolului trecut
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
o istorie agitată, documentată cu toate urmele pe care le va fi lăsat, Paul Leibovici (re)compune o lume în ceea ce are semnificativ în ordinea trăirii și a sensului dat existenței, de la Roma antică la Caesareea, de la Insula Creta la cătunul de lângă vechiul Ashkelon și pământurile Gazei. Toată această lume, care stă în ultimul timp, ia viață din viața prozatorului; Ashkelon e o comunitate multiculturală. Denumirea de Askalon, a cărei rădăcină e șekel..., am citit că numele acesta a fost scris
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
doritori. Morții sunt însă cei mai de preț, căci pot fi înscriși fără drept de ripostă la orice universitate din orice colț al țării. • Așa este, spuse Alina. La țară la bunici, în Prostovățu din Vale, din fundul Moldovei, tot cătunul a făcut facultatea. Și barmanița de la bodega din sat, și chelnerițele de la restaurant, chiar paznicul de la “Căminul Cultural” și nătângul de cioban al satului, Mujdei care acum a fost selectat în programul „Prostul satului” și i s-a propus chiar
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
fost pod și-i numai ciot. Cate-a mai vazut sârmanul Și câți vrură să-l străbată, Zgândărind cu teaca ,jarul, Dacia s-o lase lata. Nu a reușit niciunul Să mi-i bată pe străbuni, Chiar de-au ocupat cătunul, Doar vremelnic,far' de răni. Din Leuce-n Cogaion Sună bucium de-adunare, Cu Zamolxe,Sfântu Ion, Vin toți Dacii,toți călare. Risipitu-s-au cu toții, După atâtea mii de ani N-au dat nimănui emoții Spunem noi,vechii Ramani! Referință Bibliografica: DACIA
DACIA ETERNA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380587_a_381916]
-
scriitorului, pentru cine cunoaște locurile sale natale e lesne a recunoaște obiceiuri și destine ce au făcut folclor acolo unde s-a născut și a crescut Simion Bogdănescu. În aproape toate cărțile de proză ale lui Bogdănescu vom întâlni aceleași cătune pierdute, la care se ajunge pe cărări colbuite ori înămolite, aceiași țărani din care i se trage talentul inegalabil, nu numai de poet dar și de povestitor. El nu este un simplu povestitor, schițele sale nu sunt doar narațiuni ci
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
și Vicuță Păsărelu - consătean. În lumina farurilor, ursul a ocolit mașina și a coborât către satul Cherăști-Vale, unde a răsturnat câțiva stupi ai lui Bebe Stanciu. Speriat cu petarde de polițiști și jandarmi, ursul a apucat spre deal, către un cătun și a intrat în grădina lui Sandu Chiriac, unde, la fel, i-a răsturnat stupii. L-au simțit bovinele din grajd și răgeau, băuneau, până când stăpânul a aprins lumina și a ieșit în curte. Spaima dracului ! Mai să leșine. Cine
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CĂTUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Îi poți vedea prin sate risipite Între câmpii bogate fără rost, În casele de-acum prea ponosite Și foarte rar mai povestesc ce-au
CĂTUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374975_a_376304]
-
Dar voi ce faceți, sunteți sănătoși? Poate venim prin toamnă pe-acasă. Trăiesc pierzând din inimi cutezanța Și par mustrați de traiul mult prea greu, Dacă își pierd din suflete speranța, Ei se întorc cu gând la Dumnezeu. *** Referință Bibliografică: Cătune / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1559, Anul V, 08 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CĂTUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374975_a_376304]
-
ceață...” Dumnezeul lui Arghezi se păstrează ascuns ca biblicul Iehova, reproșindu-I Creatorului că moartea este suprema mărginire omenească, pe care Dumnezeu n-a dezlegat-o: “Pe ulițele-albastre, din cerurile tale, Sunt mii și mii de sate și târguri toate goale, Cătunele deșarte-n cerdac, au fiecare, O candelă-n opaiț și-un muc de lumânare” Sub pala rece de vânt a neantului, psalmistul își încheie brusc cântarea cu următoarele două versuri sugrumate: S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
prin aceasta înălțare. Da, căci cu convingeri de felul: „Spune-i (Isabelei, nota mea, G.P.) că sunt nu numai sărac, dar și mulțumit cu sărăcia”, el merită admirație, nicidecum compătimire! Parabola întâlnită pe internet relatează vizita unui nord-american într-un cătun mexican de pescari. Aceștia pescuiesc în fiecare zi doar atât cât au trebuință. Din peștele pescuit în ziua respectivă, ei îi servesc americanului o delicioasă mâncare. După ce se satură, el le vorbește mexicanilor despre avantajele pescuitului la scară industrială: „În
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]
-
întrebarea „cum votați?”, au răspuns: „cum a zis băiatul din Spania!”...) Asistăm la o luptă dusă la nivel comun, căci iată depinde foarte mult ceea ce au înțeles până și tăranii din scena politică, adică ce a înțeles ’opinca din rărunca cătunului...’ ceea ce nu reprezintă media, ci poate sub-media normalității gândirii românești... În fapt, după metode simple în România a învins intelectualitatea, sau cel puțin cei care tind spre această stare după un raport just al judecăților morale românești. Pe când la frații
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
plăcut de el, chiar dacă era mai mare cu șapte ani, a crezut că este cumsecade așa cum era prezentat în timpul pețitului și gata nunta. Poate că și ea a vrut să scape de văgăunile unde era aruncat de soartă micuțul său cătun, la margine de pădure, unde veneau lupii și luau oile din târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era comună mare și aproape de oraș, la vreo doisprezece kilometri pe drum de țară. Mai târziu s-a văzut că nu s-
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
poate, Bagă mâna sub tunică, Din chimir inelul scoate Și i-l pune-n palma mică. Ea în juru-i se rotește, Bucuroasă ca o pruncă, Sare-n sus, îi mulțumește, Și la piept iar i se-aruncă. Peste munți, peste cătune, Calu-i duce-n zbor spre casă, Prințul la ureche-i spune: - Mâine o să-mi fii mireasă! Și-au făcut o nuntă mare, Cum nu s-a văzut vreodată, A curs vinul în pahare... S-a mâncat și ...ciocolată! Și
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
nr. 31 - Claudia Ramona Codău Bordei fără foc - colindul copiilor aburind geamul Locul II - 22 puncte Textul nr. 47 - Valeria Tamaș Golind desaga - Moș Crăciun la fel de știrb ca și bunicul Locul III - 20 puncte Textul nr. 28 - Petru- Ioan Garda cătun părăsit - numai vântul colindă din poartă-n poartă Locul III - 20 puncte Textul nr. 10 - Vasile Conioși Mesteșanu pană de curent - colindul bunicului pe toată scara Mențiuni Textul nr. 33 - 14 puncte - Claudia Ramona Codău Bătrânul singur - doar vântu-i mai
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371161_a_372490]
-
o curte plină. Apoi, ușor, ușor, s-a-ntins și în grădină. Nici n-aș putea să spun cam câți făcea pe zi, Vecinii spun că... sute, ba alții spun că... mii. Dar cel mai greu mister ce-a zăpăcit cătunul Era, că-n zorii zilei, nu mai avea niciunul. Au delegat atunci preotul și primarul Să meargă-a lămuri cum e cu... bălegarul. Dar cel mai important să afle și indicii; Când vine noaptea neagră unde dispar chirpicii. Cum au
AFACERE DE CRIZĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371245_a_372574]
-
îmbină talentul scriitorului de vocație cu documentul istoric irefutabil. Autobiografia emoțională a doctorului Ganea este cu totul diferită de cărțile de aceeași factură apărute în ultimele două decenii. Mihai Ganea nu înduioșează povestindu-și începuturile de carieră, exilat în vreun cătun lipsit de drumuri, unde medicul este nevoit să acționeze ca un biet felcer aproape analfabet sau este solicitat să intervină deopotrivă în cazurile de îmbolnăvire umană, ca și în cele în care viața animalelor din curtea consătenilor de circumstanță este
VIAŢA CA O CURSĂ PE UN CÂMP MINAT, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345819_a_347148]
-
erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
1693, când căpitanul Vasile face o notă de cărțile ce a adus la Mânăstirea Tismana, Daia din Cireș, date în seama chelarului Răduț și anume Pravilă Mare, Evanghelie Liturghie, Molitvenic , Triod, Tetraevanghele- este de fapt cea mai vecehe bibliotecă a cătunului respectiv 31, sau altă consemnara a părintelui D.Bălașa în același studiu : În 1941 , satul Roșiuța avea 235 familii, .Biserica de zid a fost sfințită în 1931, biblioteca acesteia avea 210 volume . Era preot aici Al I.Ciortan și avea
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
o să fii mulțumit. “Mă duc oriunde, dle revizor, numai să nu fiu șomer, i-am răspuns însuflețit și tare îndatorat de propunere! Îl apucasem pe Dumnezeu de picior ... Într-adevăr a avut dreptate. M-am simțit foarte bine în acest cătun din “creierii” munților și pendinte de Dâmbovicioara, la poalele Pietrei Craiului. La prima noastră întâlnire, după această întâmplare, Gh. Arișanu m-a descusut cum este la Ciocanu etc. N-am știut să mă prefac, nu-mi este în fire, povestindu
PEREGRINĂRILE UNUI SUPLINITOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348246_a_349575]
-
se purta la vânătorii de munte - și-o ia la pas. Burnița toacă mărunt, mărunt - vestea sosirii. Vântul se prăvălește peste călător, îl cuprinde ca pe-o jucărie și șăgalnic îl împinge pe la spate purtându-l spre locurile natale - un cătun rătăcit în neguri. ”Alo! Lisandre!... Of! Bine că am reușit să prind semnal; mulțumesc lui Dumnezeu, frate! Am încercat de mai multe ori să dau de tine, dar cu peregrinările tale, abia acum am reușit. Iartă-mă pentru veștile rele
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu-l pot abate din drumul său - să se întoarcă, din contra îl ațâță și îi strecoară speranța - O să se termine toate, cu bine!. Acolo, în cătun, îl așteaptă: fratele, copilăria și casa părintească. El - veșnicul pelerin, iar ele - reperele lui statornice, răbdătoare. Cunoaște iluzia vremurilor și neputința sa umană, dar știe că orice ar fi în jur, orice s-ar petrece, undeva, acolo, pâlpâie flacăra vetrei
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
întineze albul păsărilor. Doaaamne, Dum-ne-ze-u-le, ce păsări!!! În viața mea n-am mai văzut păsări așa mari! Mamă, parcă ar fi pernele matale plutind pe apă. Și acu iazul, zici că se cheamă Balta Miresei?...” Se uită în urmă spre cătun așteptând parcă să audă iar glasul mamei... Nici o vorbă, nimic. Un dor, un junghi în piept... un șuierat în depărtare. ”Trebuie să mă grăbesc!” - își răspunde sieși. Căldura astrului se revărsă molatec scădându-i chipul frumos încadrat de buclele albe. Pipăind
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]