1,093 matches
-
cobor poet cântând codrilor om cu oase străpunse pe verticala inimii lacrimi în sânge trupul lor în flori se prelinge ele știu să cânte din vibrațiile coardelor interogatoare ceva ce sufletul nu poate să explice le iau în palmă în căușul hristic stropind cuvintele ca niște inimi ce se zbat aceste lacrimi gândul mi-au furat La capătul lor plâng spre ele trec prin sufletu-mi pe față lăsându-le să mă simtă împărțindu-le să le ador cu aceste ramuri
TRUPUL LACRIMILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342762_a_344091]
-
sculptate din vise adânci ca țipete de păsări strigări alunecă pe tâmpla vieții încolțite din taine fulgerânde de zări semințele noimelor sacre asteaptă în noi să găsească culcuș cu teamă se-nalță lumina din sine căutând alinare în al Vieții căuș coli.vii de speranțe deșarte dărâmate prin Crezul cel blând reînnoim puterea mirării senine liberați din a morții strânsoare de gând păsari albe de strofe poeme adunate în psaltiri de cuvânt luminând înalță putința fiin.țării din vreme întru tainele
POEM HIERATIC XLI-COLIVII DE MESTECENI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342804_a_344133]
-
un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare și iarbă. Am memorat mângâieri de nisip și atingeri de piatră, adăugându-mă la final, undei care îți cuprinde glezna. Când mă presari din căușul palmelor pe trup sau mă sorbi, simt timpul prin care am curs și te întreb: ~ mai ții minte apa ? Nu-mi răspunzi. Eu curg, iar în prospețimea și lacrimile tale, mă simt împlinit în destin. *** Referință Bibliografică: Pârâu / Ovidiu Oana
PÂRÂU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342945_a_344274]
-
i s-ar fi întâmplat, să nu cadă, ne având de gând să se elibereze de trupul său, unde credea că va găsi stabilitate, chiar dacă forța picioarelor o va părăsi. Ștefan, îi pătrunse intimitatea gurii cu limba lui neliniștită, iar căușul palmei îi masa cu delicatețe sânul nervos și în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă tricoul subțire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creând
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Ci s-ascult doar valul mângâiat de vânt, Gândului nespus să-i dezleg spăsirea, Din condei să picur soare în cuvânt. Râuri de iubire curcubeu să nască, Fluturi să brodeze-n piruete flori, Buzele udate cu licori de iasca, Din căuș de cer să se-adape-n zori. Umerilor aripi am cioplit din stele, Zbor să înfirip pe un cal de apă, Mori de vânt albastre, dorurile mele, Vi le dăruiesc, vouă-ntr-o agapa. Cand cu toții fi-vom adunați la cină, Îngeri
N-AM VENIT... de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344119_a_345448]
-
se așează pe un alt ”postament” trebuie să particip și eu și vreau să înțeleg mișcarea de tăvălugire rapidă care trece și pește noi.Nevoia de a supravețui într-un mod conștient devine concretă. Dar acum freamătă verdele crud în căușul palmelor mele ... http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/ Referință Bibliografica: Prezentul continuu simplu / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 641, Anul ÎI, 02 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dalelina John : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PREZENTUL CONTINUU SIMPLU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343541_a_344870]
-
Cristian cu mâinile lui neastâmpărate, începu să-i mângâie pulpele apetisante, ce se strângeau din ce în ce mai tare. Atunci tânărul și-a mutat atenția asupra sânilor ei neastâmpărați ce tresăreau în cupele sutienului la fiecare mișcare. Frământa exteriorul sânului prinzându-i în căușul palmei mugurașii ce începeau să-și ridice cornițele întârindu-se din ce în ce mai tare. - Ce-mi faci?... Te rog... fii cuminte... ne poate vedea cineva. Cristian nu era interesat de ce spunea fata sau că pot fi văzuți de către trecători. El avea un singur
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
teamă că întunecarea din el, nu va mai opri și de data aceasta,ceea ce e de neoprit în ființa care visează?! Când lași cugetul să fie scriere de miracole, te voi cuprinde în vraja mea, în taina care te visează, căuș răcoritor va fi sufletul meu. Învăț zeii să tacă în mine. Referință Bibliografică: Dor Danaela / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 641, Anul II, 02 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dor Danaela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DOR DANAELA de DOR DANAELA în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343667_a_344996]
-
de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
m-am scuturat zgribulit de frig,ninsese, totul era alb,mi-am băgat un deget în zăpadăși amintindu-mi de tineți-am desenat chipul,la geamul ce dădea spre curtea meaai aprins o lumânare,un câine lătra,iar apa înghețase în căușul fântânii,poarta de la grădină scârțâiabătută de vând,în timp ce coboram în becipentru a scoate o vadră de vinți-am auzit vocea,mirosea a ceară de lumânareiar șura era goalădezbrăcată de boi și vaci,am dat la o parte păienjeniide la ușa beciuluicare
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
m-am scuturat zgribulit de frig,ninsese, totul era alb,mi-am băgat un deget în zăpadăși amintindu-mi de tineți-am desenat chipul,la geamul ce dădea spre curtea meaai aprins o lumânare,un câine lătra,iar apa înghețase în căușul fântânii,poarta de la grădină scârțâiabătută de vând,în timp ce coboram în becipentru a scoate o vadră de vinți-am auzit vocea,mirosea a ceară de lumânareiar șura era goalădezbrăcată de boi și vaci,am dat la o parte păienjeniide la ușa beciuluicare
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
folosit la cârpitul ciorapilor de lână. Luându-l, m-am împuns hotărât în degetul mijlociu al mâinii stângi și, gata! boabele roșii țâșniră! Fiecare ou își primea botezul cu câte o picătură din sângele meu. Cu dreapta îl cuprindeam în căuș, încercând temeinică vopsire... Canon mare, nu alta! Toate ca toate, dar aveam o durere: n-ajung, îs prea puține! tot bolboroseam. Drumul pân’la cuibar în miez de noapte ar fi cerut zăbavă, nu glumă! Și-n mintea mea de
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
-i ochii cu un colț de prosop, Mircea îi mângâie gâtul cu buzele, iar cu limba îi aduna picăturile de apă de pe vârfurile urechii. Apoi o mângâie pe spate, continuând să-și adune mâinile în față, cuprinzându-i sânii în căușul palmelor sale puternice. Dându-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe față, îi alintă cu buzele colțurile gurii, nasul, pleoapele și urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NOSTALGIE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când dimineața-i răcoroasă și cerul în nuanțe gri Nu cuteza să ieși din casă nici din căușul inimii Rămâi la adăpost de suflet înconjurat de bucurii Răpește pașilor din umblet și fă din ei doar nostalgii Așează, apoi, pe-o foaie tot ce-n viață te-a robit Gândurile curse-n ploaie cât pe mine m-ai
NOSTALGIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379876_a_381205]
-
facă pentru ei. Cu puținele ei puteri, reuși să-i tragă din mijlocul pieții lângă un gard, pe iarbă. Duse palma la fruntea lor. Erau înfierbântați și sufereau din greu. Alergă repede la o cișmea din apropierea pieței și aduse în căuș niște apă și, cu ajutorul unui batic, răcori frunțile celor doi. Încă nu-și reveneau. Așa trecu ziua, până se înseră. Când întunericul cuprinse împrejurimile, cei doi începură să-și recapete cunoștința. Erau în mare suferință, iar coastele, mâinile și pe
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > VINO! Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vino să alergi cu mine desculță prin ploaia din sufletul meu. Voi strânge picături în căușul palmelor și îți voi ruga setea să le soarbă cu patimă pentru a-ți răcori inima înfierbântată de arșița mistuitoare a dorului-dor. Aud prăvălindu-se în gândurile mele cascadele râsului tău fericit și pe cerul senin al privirii tale nu
VINO! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380036_a_381365]
-
niciodată în izvoare Unde cerbii vin să-și ostoiască setea Stingând sub gene și clipocit de ape , Dorul și dragostea cerboaicelor . Să nu mă întorci niciodată Dintr-o noapte apusă În brațele tale arzând de dorință Și inima caldă în căușul palmei, supusă. Să nu mă aduni niciodată Din culorile curcubeului Zămislit ca un legământ de dragoste Dintre mine și tine, pe vecie. Să nu mă lași niciodată Să purced la drum fără tine Fii farul ce calea mi-arată în
SĂ NU ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380415_a_381744]
-
strig cu asfințitul Îmi vei auzi chemarea? Când din ceruri curge ploaia Și ne-acopera cu totul Hai cu mine-n lumea mare Și să ne iubim că focul! Noaptea de va plânge stele Cum a plâns și alteori Din căușul palmei mele Ti le-oi dărui în zori. Maria Balacianu ... Citește mai mult Te iubesc cu primavaraTe sărut cu flori de crinNuferi albi să-ți scalde chipulBuzele ... un trandafir!Pe nisipul fin al plajeiTe sărut cu rasaritulTe iubesc cu pescarusiiSi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
vantulCe saruta-n zare mareaSi te strig cu asfintitulImi vei auzi chemarea?Când din ceruri curge ploaiaSi ne-acopera cu totulHai cu mine-n lumea mareSi să ne iubim că focul!Noaptea de va plânge steleCum a plâns și alteoriDin căușul palmei meleTi le-oi dărui în zori.Maria Balacianu... Abonare la articolele scrise de virgil ursu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
în versuri albe, un stil ce-i permite poetei să lase frâu liber imaginației: „Rănile-mi plângeau / astă-noapte-n palma ta, / în focul acesta lumesc, / îndulcindu-mi amarul / dus de vis, ars de gând, / topită-n lacrimă de scrum, / adunată-n căușul iubirii“ (Durere - pag. 59) sau: „Paradă militară, / de păsări călătoare, / ce mândre defilează, / tăind cerul în două, către cuibul / din anul trecut“ (Transparență primăvăratică - pag.105 ). O sensibilitate ușor perceptibilă, o ușurință a versificației, de invidiat, o iscusință a „însăilării
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
și transmise pe calea sugestiei, sunt ( de cele mai multe ori) incerte, confuze: când pline de speranță, lumină și magie, „Tu ești culoarea din care/ se adapă hulpav sufletul meu,/bolnav de dragoste,/întinzând emulsia culorilor/pe pânza nedefinită a Vieții.../ în căușul palmelor tale, /s-au adunat roiul viselor mele,/pierzându-se-n parfumul ce răsare / în urma pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
în maluri sărate, Palmele-mi strânse se străduiesc Să nu irosesc picături colorate. Eu palmă ta stânga, eu prima ta față, Tu palmă mea dreapta, visu-mi pierdut, Aevea alături ca-n vis altădată, Stinge-vom setea ce veșnic am vrut. Căușul iubirii, din care sorbim Veșnic noi doi cu palmele strânse Strânse-n priviri, noi nu ne vorbim, Ștergem doar lacrimi neplânse, Eu palmă ta dreapta, tu palmă mea stângă, În lumea de ploi ce laconic se cern, Setea ucide omul
NOI DOI ȘI IUBIREA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379335_a_380664]
-
În dantelă îmi îmbracă stâncă și mi se prăvale În mărgele de argint,ochii mei,într-un alint, Sufletul cu bucurie îl cuprind. Vântul își acorda-arcusul,note-s adierile, De prin brazi îi răspund viorile. Al meu suflet poposește,în căuș de apă rece, Setea își mai domolește și refuză să mai plece. Referință Bibliografica: VRAJA MUNTELUI / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate
VRAJA MUNTELUI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379452_a_380781]
-
Ca să trec în lumi de vise Am facut din tine vâsla. Ca de-atîta dor de viață Am citit ce nu am scris Semn închis, deschis în vis Într-un ochi de dimineață. Drept zălog de dor alegru Sorb cu palmele căuș Din odihnă ta de pluș. Doar inele de păr negru Se-ating de părul meu, Cum o boare trecătoare Se săruta cu-altă boare Căutându-se mereu. Strâns uniți într-un destin Acum suntem amândoi Și-mpărțim iubirea-n doi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]