588 matches
-
sau proză au trimiteri explicite la nume de prieteni, de locuri, la evenimente... Cât de importantă e propria biografie pentru opera ta "de ficțiune"? N-aș exista, în text, fără biografie (ficțiune, vis, realitate...). Aceasta este pecetea mea. Nu mă căznesc să o schimb. Într-o carte de impresii de călătorie, "Cambei în China", prezinți cu voluptate o lume asiatică impresionantă prin excesul de temperament și de sentiment... Ți-ar trebui multă imaginație ca să te adaptezi ca (poet) european în acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiecare clipă consumată. Doar moartea pare a se mai desfășura „de la sine”, cu toate că, aparent, omul începe să o programeze chiar și pe ea. De fapt, omul devine agentul și programatorul propriei morți. Revoltat împotriva conceptului de natură, pe care se căznește să-l relativizeze, omul ajunge să smulgă, naturii, până și tutela asupra morții. Dar, în felul acesta, el rămâne singur. Singur, față în față cu propriile incertitudini. Oricunde ar privi, nu mai reușește să vadă nimic altceva în afara propriului sine
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
aici. — Știu, leuștene! — Atunci, pătrunjele? — Atunci să-l aduni de pe drumuri pe blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha.“ Sute de asemenea scene, avându-i ca protagoniști pe reprezentanții florei și faunei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui de la Murgești, cu patru zile În urmă, după două zile În care trăise deplin bucuria lui și a Erinei și pe a bătrânului Litovoi. Se pomenise vorbind despre căsătorie Într-un moment cu totul nepotrivit, În care Erina se căznea să facă un cozonac pe care să i-l dea pe drum. Cozonacul se arsese, iar tatăl ei venise În grabă, simțind mirosul. Căpitanului i se cam Împleticise limba, dar reușise să să se scuze pentru o Întârziere de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca parte a unei litanii și să mă limitez la asta îmi era de ajutor, dar numai pe termen scurt. O dată, când m-am postat și eu la coada celor care așteptau în fața cabinei telefonice, contam pe ajutorul unui flirt căznit cu o studentă din clasa lui Sintenis, care se numea Christine și avea ceva de mânz: pieptănătura ei în coadă de cal. Îți venea să o mângâi, mai mult nu. Dar, când a intrat în cabină înaintea mea, cineva s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și corpul scoase un zgomot surd când se prăbuși pe marmoră. În spatele lui, Hardie, al cărui chip regulat oglindea aceași tulburare, căzu în genunchi și apoi se rostogoli pe o parte. Gardienii se prăbușiră la rândul lor, doi dintre ei căznindu-se să-și scoată armele înainte de a-și pierde cunoștința. Thorson scăpă din brațe pe Amelia și se nărui lângă ei, apoi căzu și Patricia. În cameră, în jurul lui Gosseyn, inamicii se prăbușeau unul câte unul, părând cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Proveniența terenului!? Moștenire de la o rudă a tatălui. Tot mazilit!? Tot. Frați!? Surori!? Patru frați și patru surori. Eu sunt al treilea născut în familie. Pe lângă mânios, tovarășul Ilie părea acum și nedumerit, chiar încurcat și se scărpina la ceafă căznindu-se să își amintească ceva în timp ce răsfoia febril un dosar voluminos. Deodată, chipul schimonosit și ochii de viezure i s-au luminat și s-a repezit la un dosar pe care scria cu litere de-o șchioapă, în tuș negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în timp ce noi trăim în prezent. Muncim în prezent! Ne accidentăm în prezent! Murim în prezent! Iar ei ne vorbesc despre niște orizonturi tot mai fericite de care nu-i chip să te proprii nici chiar pe brânci, oricât te-ai căzni. Și crede-mă că Papagalul îi curajos, Vetucă! Mai curajos decât oamenii. El vorbește ce simte fără nicio opreliște. Și vorbește bine, chiar dacă nu gândește... Am fost la Secție, zice... Și mi-au adus în preajmă un șoim, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mult, bulibașă! - Și pot să vă mai spun, dacă o femeie trece peste o pălărie, a unui bărbat, e bibaxt 1 chiar dacă își suflecă fustele, bărbatul aruncă pălăria aceea socotind-o spurcată... - Dacă mai vreți să știți ceva, mă voi căzni să vă tălmăcesc și alte datini sau obiceiuri ale noastre ... - Nu, cel puțin acum... Deodată, se așternu între ei o tăcere suspectă. Era pentru a doua oară când bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite surprinderea afișată de Eleanor. Ce te-aduce aici atât de devreme într-o dimineață de duminică? Și înainta spre vizitator cu mâna întinsă. Pentru a i-o putea strânge, Șam se văzu nevoit — Plec la L.A. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o ignore. Ea trânti și ultima piesă de pe tavă pe tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să mai pretindă că de fapt citește. Peste câteva clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc? Acum îmi aduc aminte ca prin vis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de uimitoare a materiei cu o durată infimă, de o clipă cosmică încât nu merită să o ratăm... Nu trebuie să ne căznim prea mult. O ratăm oricum, murmură Carol. Prin însăși condiția noastră. Prin faptul că intrăm cu frică în viață și, odată intrați, ne e frică să o părăsim. Cu toate că moartea nu este o experiență nouă care să ne sperie. Am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî să intre. Se căzni să deschidă o poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
carte - patru clase primare - dar cu o totală deformare sufletească și de caracter. Era vicepreședintele Sfatului popular comunal, om cu un zel sporit, care acționa călcând peste orice omenie, dar foarte abil, un adevărat vulpoi cu două picioare care se căznea a fi altceva și pe care satul, dar și comuna întreagă l-au botezat «Ghetu’ om, săracu’!». Și nu întâmplător. În calitatea pe care o avea, intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Ha, ha... Bine i-am făcut! (mai dă un telefon și închide,) învață, învață! Și ce dacă învață? Trebuie să mă milogesc trei ore să-mi dea un ajutor prietenesc... colegial? (privind ceasul) Poftim e șase, de trei ore mă căznesc... Halal colegi! Unul nu s-a deranjat... (Șerban deschide ghiozdanul , și așează pe masă cărți, maculatoare, caiete,). Aoleu, la geografie am ceva de învățat... Nu mai e o clipă de pierdut. Ia să citesc. (Își pune capul între mâini, telefonul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
țara turcească Să mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș de păr la bot... - Prea erai și tu de tot Că nu te mai stâmpărai Și umblai și la serai Și la toate te băgai... Cu trei alte mai bătrâne Duceai vorbe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi dormind sau mă așteaptă ? Când era mică, maică-sa dormea lângă ea în nopțile cu lună plină. O ținea strâns de mână, ca să nu pornească... Într-o iarnă, cineva îi dăruise o pereche de ghete cu patine. Zenobia se căznise zile în șir, zadarnic, să le folosească. De fiecare dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vor fi devorate de omizi, ceea ce va determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină portocalie. Acolo ținea morțiș să ajungă bondarul. și se izbea atât de tare, încât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Goldana (numiții înapoiați și reacționari), fiindcă nu se încumetau să procedeze, precum vestitul moș Mardare din baladă. Oaspeții, după ce dădeau pe gât, dimineața, o strașnică înghițitură de vinars, mureau de dorința de a nu-i lăsa pe goldăneșteni să se căznească în înapoiere. La început, îi priveau doar, de sub șepci, numai cu ochi furioși, de pe fețele sumbre, cu frunți înguste. Cu scurgerea zilelor, însă, își dădură la iveală firea de parlagii, rămânând în memoria colectivă a goldăneștenilor, prin manIfestările lor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci, și eu, și Manuil Fragă nu știu de unde am mai avut putere că am năvălit, repezindu-ne spre nebun, aburcându-l pe podețul lui Cornel Braiu și laolaltă cu Daniel Mărăcinescu, care îl trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai opri din fugă, după colțul casei, ca să o strige pe Caterina. Fata, însă, nu o auzi și nu-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un lan de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]