9,862 matches
-
Și mai tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi fost cu părinții ăștia evrei - că nu-s singur în barca asta, a, nu, sunt la bordul celui mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești în vreme ce vaporul uriaș se cutremură zgâlțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca de muribund, ce se înalță din cabine și lacrimile vărsate cât ai clipi - ici o băltoacă de lacrimi de căință, colo o băltoacă de lacrimi de indignare - trupul unui bărbat (cu mintea unui copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că pentru prima oară în viață mănânc cartofi-pai de casă la un mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din New Jersey, statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu mine trebuie să mergem de fiecare dată în noiembrie la țărănoiul ăla și la nevastă-sa, în Union, New Jersey (amândoi poartă salopete), să ne aprovizionăm cu adevăratul cidru pentru Ziua Recunoștinței. — Plec în Iowa, îi anunț eu din cabina telefonică de pe etajul meu. — Unde? — La Davenport, în Iowa. — În prima ta vacanță studențească? — Știu, dar e un prilej formidabil și nu-l pot refuza... — Prilej? Pentru ce? — Da, să petrec Ziua Recunoștinței în familia acestui băiat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
strigă el În urma ei. O să ne vedem din nou Într-o lună sau două. Dar știa că el nu-și va mai aminti de ea. Prea multe fețe se vor apleca pe durata următoarelor săptămâni prin geamul ghișeului, dorind o cabină, dorind să schimbe bani, dorind o cușetă, ca el să-și mai amintească una anume. Și fata nu avea nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un om. Sunt deștept, se gândi el. N-au cum să-mi vină de hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de pudră, un ruj, o oglinjoară și, poate, câteva prezervative. Până la urmă găsi ceea ce căuta, ceva Într-adevăr mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nă, c-aveți probleme cu omul acesta. M-aș buc’ra să vă fiu de folos ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse ea și-o luă hotărâtă spre cabina telefonică. Americanul fusese picătura care făcuse să se reverse paharul, să treacă de la tandrețe la furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță, se gândi ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
treacă de la tandrețe la furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță, se gândi ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic doar pentru c-a dat chix. Dar când sună telefonul În cabină, era deja aproape calmă. Janet n-are decât să flirteze cu Savory, iar Coral cu evreul ei. Pentru moment pe Mabel Warren n-o interesa. Când avea de ales Între a iubi o femeie și a urî un bărbat, mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului și el va Întreba „Cine naiba mai ești și tu?“, bătând măsura, În timp ce fetele din trupă dansează, dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un tren care se clătina, așa că, atunci când o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-am auzit niciodată o locomotivă atât de zgomotoasă, spuse Ninici. Apoi luă seama la ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe ușile din spatele scenei sau plimbându-se În susul și-n josul scărilor agenților. Într-o cabină de sticlă aflată pe malul unei mări cenușii, o femeie Îl făcea cu ou și cu oțet pe cel de lângă ea, În timp ce un clopot suna, anunțând ora ceaiului sau a intrării la slujba religioasă. — Wasser, șopti doctorul Czinner. — Ce doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Offf! Este o muncă foarte grea. Mostrele mele sunt la Shanghai. Ar trebui să ajungă Înapoi săptămâna viitoare. —Scuzați-mă, mă duc până la toaletă, le-am zis și am ieșit repede. Când am ajuns acolo, m-am Încuiat Într-o cabină. Fusese Hunter la Londra? De ce ar fi spus Phoebe așa ceva? Și, mai important, dacă fusese acolo, de ce nu-mi spusese? Deodată am auzit cum ușa de la toaletă fu Împinsă cu putere. Cineva a bătut În ușa cabinei și, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încuiat Într-o cabină. Fusese Hunter la Londra? De ce ar fi spus Phoebe așa ceva? Și, mai important, dacă fusese acolo, de ce nu-mi spusese? Deodată am auzit cum ușa de la toaletă fu Împinsă cu putere. Cineva a bătut În ușa cabinei și, când am ieșit, le-am găsit pe Salome și pe Lauren privindu-mă cercetător cu ochii plini de Îngrijorare. Acolo erai, spuse Lauren. N-o lua În seamă pe Phoebe; creierul ei e complet nefuncțional când e Însărcinată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai are să-ți aduci bebelușul cu tine dacă stai În rândul doi și nu mai poate nimeni să-l vadă?). Înainte de a Împlini de-abia trei săptămâni, Bebelușul Monden are nouăzeci și șase de intrări pe Google, știe rostul În cabinele de probă de la Yoga Mart1 mai bine decât Își știe propriul pătuț și s-a Întâlnit la Soho House cu copiii lui Kate Winslet de cel puțin trei ori, la cursul de muzică pentru bebeluși. Printre semnele distinctive ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mi place așa. Nu-mi putea da seama cui aparținea vocea de fumător, dar am fost foarte curând sigură cui Îi aparținea cealaltă voce: lui Lauren. Încetișor, un firicel argintiu de fum de țigară Începu să se strecoare pe sub ușa cabinei. —Groaznic! țipă vocea despre care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu crezi că arăt ca Elizabeth Taylor purtându-l la rochia asta de dantelă? Vrei să-l Împrumuți? Oricând Îl vrei, cere-mi-l. Lauren și eu ne aflam la Rescue să ne facem pedichiura și stăteam Într-una dintre cabinele duble, a doua zi după vizionarea de la Soho House. Îi povestisem ce Îmi spusese Marci În seara precedentă și bănuiesc că Lauren dorea să-mi mai ridice moralul. Mă dusesem târziu acasă noaptea trecută, Îl văzusem pe Hunter și Încercasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu un pas în urmă. După ce s-a întâmplat deja. Prima apariție a Mântuitorului de pe Șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-mi cumpere cerceii cu topaze și smaralde. Într-un alt ziar, Cleveland Herald-Monitor, pe pagina de timp liber e un anunț care zice așa: În atenția clienților lanțului de magazine de îmbrăcăminte Apparel-Design „ Dacă ați contractat un herpes genital la cabinele de probă, vă rugăm să apelați numărul de mai jos, pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. Și, din nou, același număr de telefon al lui Stridie. În 1890, zice Stridie, a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mai degrabă roșul sângelui care-i șiroiește din genunchi. Stridie în genunchi. Helen în picioare, deasupra lui. Mona cu amândouă mâinile apăsate pe urechi, cu ochii strâns închiși. Stridie răscolește prin cenușă. Helen sângerează. Eu, unul, continui să privesc din cabina de telefon, și un stol de sturzi își ia zborul de pe acoperișul bibliotecii. Stridie, fiul cel rău, resentimentar, violent pe care l-ar fi putut avea Helen. Aceeași luptă pentru putere, veche de când lumea. Haide, n-ai decât, zice Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]