1,129 matches
-
cu un gard de beton și scândură, iar în incintă se plantară brazi. Muzica serială a lui Schonberg și Webern le pria, așa încît ramurile lor de cetină se lungiră curând, aplecîndu-se peste Dacia ruginită și înconjurînd cu acele lor cafenii blocul de plexiglas în care dormea burta enormă a sintetizatorului, deopotrivă cu cei doi specialiști japonezi, care începuseră să chelească. Zi și noapte, muzica mugea și vuia, vibra și tiuia acaparator. Saxofonistul și Elena lui ocupau vila de metal și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sînt discrete, În schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face toată lumea, mănînc cu poftă. Dar cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de culori diferite. Dau peste Bogdan la locul de fumat din fața dormitorului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu-l grăbim, o luăm Încet. Pe poteca ce merge Înainte, drept, pe lîngă calea ferată, pînă cînd se transformă Într-un fir care tremură ca o halucinație În soarele de mai. Undeva pe firul potecii tremură altă halucinație: cîinele cafeniu cu ochi bicolori, urmărindu-ne tăcut cum ne consumăm tinerețea, de pe un mal Înalt de pămînt, Îmbrăcat În maci și romaniță. — Ai Înțeles? Tu ce credeai, că-l faci pe colonel cu hîrtia aia și o pungă de cafea? Uaaa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un pic mai multă decît ar trebui să fie, face pe monturi un fel de flori fleșcăite, cafenii; și o angoasă Îmi țipă În cap. Cum o fi să te trezești prins Într-o mașinărie care s-a consumat, i se lăbărțează caroseria, nu mai e bună? Cum o fi să te uiți la tine și să nu-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
singur) se așeză lângă el, pe scaunul de piele moale, veche, cu miros pătrunzător. Cu blănița lui albă, pufoasă, arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase cafeniu deschis, cu guler brodat, și o fustă-salopetă cafenie, dintr-o catifea reiată, foarte fină. Își scosese pantofii și își înconjurase cu brațele un genunchi înălțat până aproape de bărbie, îmbrăcat într-un ciorap maro. Fetele nu aveau voie să poarte ciorapi-pantalon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase cafeniu deschis, cu guler brodat, și o fustă-salopetă cafenie, dintr-o catifea reiată, foarte fină. Își scosese pantofii și își înconjurase cu brațele un genunchi înălțat până aproape de bărbie, îmbrăcat într-un ciorap maro. Fetele nu aveau voie să poarte ciorapi-pantalon colanți, socotiți dăunători pentru sănătate. Hattie era „fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țină decât obiectele strict personale. Cele mai mari, însă, le puteau împodobi după plac, atâta timp cât buna-cuviință era respectată. Se înțelege că fardurile erau interzise, ca și bijuteriile. Hattie poseda puține bunuri. Pe scrinul ei se găsea un iepuraș de porțelan cafeniu, care-și scărpina o ureche și care o însoțise pe tot parcursul anilor de șcpală. Cu toate că celelalte fete râdeau de ea, nu se putea îndura să renunțe la iepuraș. Mai avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-lea, cea care fusese dărâmată pentru a lăsa loc actualului Institut. Obținu efectul dorit. Era sâmbătă seara. Clopotele bisericii St. Olaf, foarte distincte pe vreme umedă, mai ales când vântul sufla dinspre apus, dădeau un fundal sonor amurgului cețos, vag cafeniu. În casă, toate luminile erau aprinse, încălzirea centrală funcționa, storurile erau trase. Fiecare fereastră avea storuri interioare, toate decorate de Ned Larkin, tânărul pictor descoperit de Geoffrey Stillowen. Scena cea mai ambițioasă, care reprezenta întreaga familie în grădina Belmont, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râse, după care reluă: Baricadele au fost dărâmate. Totul e secret, dar nimic nu poate fi cu desăvârșire ascuns. Există semne pe lume. Ușa din spatele lor se deschise și Ruby își făcu apariția. Rămase în prag, mută. Peste rochia ei cafenie purta un șorț lung, alb, nu chiar imaculat. Se zgâia, dar nu la Alex, ci la George. — Bună, Ruby, bătrânico! îi spuse George. Se apropie de ea și o atinse pe umăr. — Ruby, adu-ne niște cafele, îi ceru Alex.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se temea Alex. Pearl o convinsese pe Hattie să iasă afară și acum stătea în spatele ei, în pragul casei. Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să nu-l scoată când văzuse pe fereastră grupul ce înainta spre casă. Stătea cu brațele încrucișate la piept, în poziție de „drepți“, cu expresia ei mexicană pe fața la fel de cafenie ca și rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să nu-l scoată când văzuse pe fereastră grupul ce înainta spre casă. Stătea cu brațele încrucișate la piept, în poziție de „drepți“, cu expresia ei mexicană pe fața la fel de cafenie ca și rochia. Era conștientă de privirile curioase pe care i le arunca preotul și de încercările zadarnice ale acestuia de a-i capta atenția, cu zâmbetele lui nervoase, feciorelnice. Familia Brian McCaffrey, întorcându-se dintr-o expediție de cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Băi. Urmă un răstimp de tăcere. Adam se retrăsese cu Zet și se postase în spatele lui Brian, în direcția porții din fundul grădinii, gata să plece. Stătea cu picioarele desfăcute, îmbrăcat în pantalonii scurți, din catifea reiată și jerseul cafeniu care alcătuiau uniforma școlii lui. Ochii săi rotunzi, căprui, o măsurau pe Hattie cu nedumerirea unui tânăr sălbatic. Hattie se uită la el și-i spuse: — Îmi plac knickerii tăi. Americanismul desprins de pe buzele lui Hattie îi făcu pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuneți? Da. Și cum să procedez? Las asta la latitudinea... experienței dumitale. John Robert se ridicase de pe scaun, iar Tom se sculă și el, împleticindu-se. Îl urmări pe filozof cum își îmbrăca pardesiul, mănușile și o șapcă de lână, cafenie, pe care și-o îndesă peste urechi. Tom își dădu seama că mai era ceva ce nu întrebase încă și care, într-o situație atât de primejdioasă, se cerea clarificat. Am putea... presupunând că... cum să spun... dacă am face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
giulgiului de abur care plutea din nou peste suprafața bazinului aflat în aer liber. Zăpadă în aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie renunță la rochia nouă, care ar fi arătat deplasată pe o dimineață atât de ploioasă, dar o lăsă pe Pearl să-i strângă părul și să i-l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei, cafeniu deschis, cu dungi cafeniu închis și cu un guler înalt, care o făcea să arate mai matură și, după o îndelungată consultare, își legase la gât o eșarfă de mătase, într-un fel care lor li se păruse foarte sofisticat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nouă, care ar fi arătat deplasată pe o dimineață atât de ploioasă, dar o lăsă pe Pearl să-i strângă părul și să i-l adune în creștet. Purta o rochie de stofă de culoarea scorțișoarei, cafeniu deschis, cu dungi cafeniu închis și cu un guler înalt, care o făcea să arate mai matură și, după o îndelungată consultare, își legase la gât o eșarfă de mătase, într-un fel care lor li se păruse foarte sofisticat. Pearl se aranjase gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns. Strigă încă o dată, speriată de tonul propriei ei voci. Nici un răspuns. Mai aprinse câteva lămpi și în celelalte încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Gabriel vechiul simțământ familiar: amestecul de intensă iubire și de intensă teamă, fiecare dintre emoții împingând-o pe cealaltă la suprafață. Adam era îmbrăcat în uniforma lui școlară, „knickerii“ care-i plăcuseră iui Hattie: pantaloni golf din catifea reiată cafenie, un jerseu albastru, ciorapi trei sferturi albaștri. Cu o seară înainte, Brian și Gabriel se certaseră din nou din cauza școlii la care urma să fie înscris în continuare Adam. Gabriel n-ar fi vrut să-l vadă plecând de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cât de imprevizibil i se înfățișa acum viitorul și cât de neclară era semnificația acestei mărunte acțiuni. Hattie coborî la șapte treizeci. John Robert, aflat în bucătărie, îi aruncă o privire. Fata arăta obosită și palidă, dar îmbrăcase un capot cafeniu, „de domnișoară“, pe care i-l împachetase Pearl în valiză, și se pieptănase cu părul ridicat în creștet. La întrebările lui în legătură cu ce ar prefera să mănânce la micul dejun, răspunse că nu dorește decât o ceașcă cu cafea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ciudată ațâțare amestecată cu groază în fața spectacolului acestui om de care se temuse întotdeauna, redus acum, în prezența ei, la un cerșetor care-i implora înțelegerea. — Bine, în ordine, spuse Hattie, nervoasă. Degetele ei se jucau cu gulerul capotului cafeniu. Își împinse ușor scaunul, îndepărtându-l de masă. — Nimic nu e în ordine! Spuse John Robert, izbind cu pumnul în masa fragilă, de pe care căzură pe podea câteva tacâmuri. Se ridică, își târșâi pașii în celălalt capăt al încăperii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
preferă o sferă, întindere, cuprins, limită (de cunoștințe, de atribuții, de ocupații etc.) Elementele sportive sunt simbolizate, în general, prin trimitere spre elementele spațiului real, cu cele patru elemente: foc - roșu, portocaliu; aer - galben sau alb; apă - verde; pământ - negru, cafeniu; cu structuri ce trimit spre diferențe de sus și în jos: - spațiul vertical - albastru; - cer - sus - albastru deschis, - cer - jos - albastru închis; - spațiul orizontal - mai deschis la răsărit, mai închis la apus; cu structuri ce trimit spre timp: timpul - negru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]