788 matches
-
a încercat să se urce prin față la clasa a doua, dar cineva l-ar fiîmbrâncit,și , în ultima secundă, s-a prins de grătarul intermediar, dintre vagoane. „Țineam ochii mari deschiși și vedeam cum, din capul meu izbit de caldarâm, ies scântei”. În ziua de 22 decembrie, orele 2, inima poetului a încetat să mai bată. Prof. dr. T. Firică:„ A murit strigând oxigen, oxigen!” Corpul neânsuflețit este depus la Casa Scriitorilor din Calea victoriei 115. au urmat cuvântări, Gh.
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
cea a copilului sau a părinților? Ce fel de educație morală, spirituală și psihică ați fi avut? Dacă pentru un singur copil la părinți merită să lupți, cu atât mai mult pentru cele cinci flori smulse, strivite și aruncate pe caldarâmul cel mai de jos al societății. Să recunoaștem, oricât de mult ar oferi statul, societățile civile, orfelinatele sau părinții adoptivi, nimeni, niciodată nu ar înlocui dragostea părintească din sufletele copiilor. Iar pentru o creștere în spirit armonios, se știe că
CAZUL BODNARIU: SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376573_a_377902]
-
Știa că va trebui să lupte pentru menținerea armoniei și a echilibrului ei sufletesc, dar totodată și pentru armonia familiei. Privea prin geamul luminos la fulgii jucăuși în bătaia razelor de soare, ca apoi,obosiți, aceștia să se aștearnă pe caldarâmul înghețat. Părăsise de mulți ani satul natal, dar în sufletul ei niciodată nu renunțase la el. Făcea ce făcea și gândurile tot într-acolo i se îndreptau, ca-nspre o icoană sfântă. Și cum să nu fie, când amintirea leagănulului copilăriei
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
care-i împiedica să vadă, sau să înțeleagă, ce se petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i ... Citește mai mult
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
care-i împiedica să vadă, sau să înțeleagă, ce se petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază.- Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i ... XXV. FOCUL DIVIN
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Să cadă stele-n noapte, îndeplinind dorințe. Să fie zboruri line, plutiri peste cascade, Cuvinte regăsite prin vechi făgăduințe.. Aștept să ningă iar cu floare de salcâm Și viscolul de flori să-mbrățișeze zarea, Să cadă mantie de flori pe caldarâm Și-n ochii doritori să picure încântarea. Aștept să cânte vântul vesel printre crengi Iar glasul lui să treacă peste crește Să se întoarcă-acasă, în stol, cocori pribegi Ce-au rătăcit o vreme, trăind altă poveste.. Aștept să se cunune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
spulberat în vânturi, ți-ai păcălit privireaCând te-ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menireaCu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate,... XXVIII. HOINAR, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015. Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise, O nebunie-ntreagă, în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Cu-amprenta dulce-amară ce-alungă efemerul. Se-amuză-n nebunia-i, cu vise zgribuite Pe gheață azvârlite, de-o mână de iluzii, Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite, O minte îi degajă mănunchi de deziuzii. Citește mai mult Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise,O nebunie-ntreagă, în zbatere totală,Își tânguie firescul cu porțile închise,Își sfâșie trăirea cu forma ireală.Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee,Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele,Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
văduvite de copacii care le-au părăsit înainte de a cunoaște că muntele Ararat e doar o imagine născută din iluzia despre noi Toamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțat până la altarul dorințelor noastre. Privesc caldarâmul scăldat în lumină, întrebându-mă: dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea, inimile - fum de tamâie - înaltate la cer, ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi? Toamna asta are ceva din mirosul spicelor culese de Ruth, găsite pe
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
apelor,frunze văduvite de copacii care le-au părăsitînainte de a cunoaște că muntele Ararate doar o imagine născută din iluzia despre noiToamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțatpână la altarul dorințelor noastre.Privesc caldarâmul scăldat în lumină,întrebându-mă:dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea,inimile - fum de tamâie - înaltate la cer,ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi?Toamna asta are ceva din mirosulspicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
binds them since childhood. Florilegium Lyric Vasluian anthology, Sfera Publishing House, Bârlad, 2015. *** DANS Nu e doar o întâmplare ca dansăm pe ringul vieții. Graiul dansului sculptează cu o dalta nevăzuta sângele speranței noastre. Pași mărunți sau uriași, zgâriați de caldarâmuri, ne înscriu în traiectorii largi, înguste sau perfide unde nimeni nu trișează dar se-aude cum respiră pătimașa - inima... Însă cum vom ști să ducem lutul adunat sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența între-nvinși
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
anumite zone, pe talie sau sub talie. pentru a permite buricului să vadă și să fie văzut de lume, strâns pe coapse sau larg, cu manșetă falsă, răsucită în funcție de lungimea cracului, sau drept, până la gleznă ori să se târâie pe caldarâm, lung sau scurt, după preferințe și sezon... Se poarta de toate sexele si vârstele. La fete se poarta ca pantalon sau ca fustă. Ambele modele sunt avantajoase. Permit reliefarea, după intenția purtătoarei, a întregii game de atracții: picior complet ori
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
nu apuci măcar o ciozvârtă, o cirtă de timp, o idee de timp și de viață, măcar câteva secunde măcar câteva nanosecunde să-ți prelungești propriul infinit iluzoriu. O, câtă deșertăciune! Iluzia iluziilor! Singură, disperarea se plimbă-n saboți pe caldarâmul încrederii și dă târcoale pe locul unde a fost amplasat „bâlciul deșertăciunilor” (ciudată sintagmă!) Cenușăreasa nu-și va găsi niciodată condurul... Iată, deși au bani clienții nu se înduplecă. Risipitori, avari, ei azvârl în dreapta și-n stânga bancnotele spulberate de
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
cei cărora, încă în agonie, le mai pâlpâia în inimi un licăr de speranță. * Pe peron, sub comanda unui gradat, a apărut o grupă de soldați mergând în pas cadențat. Zgomotul strident al potcoavelor și țintelor de la bocancii loviți de caldarâm i-a declanșat o spaimă, precum cea de acasă, atunci când au venit jandarmii să-i ridice. Crezu că pe ea o caută. Se ridică din locul unde stătea și, încet, fără să atragă atenția, plecă în sens opus. Trecu iar
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
Acasa > Poeme > Antologie > COPILĂRIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Copilăria nu se culcă niciodată adorme pe caldarâm cu gândul la ziua de mâine. Anotimpurile au aceeași față scăldată-n bucurie. În ochi purtam minuni care se întâmplau a doua zi, jocuri cu alți copii și nicio durere. Doar zâmbetul nevinovat pe care numai florile îl au și
COPILĂRIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376296_a_377625]
-
principală, imagine fantastică a orașului: clădiri mistuite de flăcări, oamenii treziți în toiul nopții fugeau bezmetici, foc de arme, morți, răniți, tunuri antitanc și aruncătoare ușoare trăgeau aiurea, grenade, explozii seci de proiectile de artilerie care cad cu nasul pe caldarâm, lăsând în urmă uriașe gropi...aici a fost o “noapte a sfântului Bartolomeu” “...19 octombrie, tancurile sovietice și vânătorii de munte pătrund în oraș...” Eu rămăsesem cu un singur cal pe care mi-l luase comandantul și umbla călare pe
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Madonă din icoana adornată cu magnolii Alb drapată în lințolii, se reîntrupa ca Ana, Cu iubirea ei zidită, ca a noastră, în iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
Să cadă stele-n noapte, îndeplinind dorințe. Să fie zboruri line, plutiri peste cascade, Cuvinte regăsite prin vechi făgăduințe.. Aștept să ningă iar cu floare de salcâm Și viscolul de flori să-mbrățișeze zarea, Să cadă mantie de flori pe caldarâm Și-n ochii doritori să picure încântarea. Aștept să cânte vântul vesel printre crengi Iar glasul lui să treacă peste creste Să se întoarcă-acasă, în stol, cocori pribegi Ce-au rătăcit o vreme, trăind altă poveste.. Aștept să se cunune
AŞTEPT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375769_a_377098]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > HOINAR Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise, O nebunie-ntreagă, în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-
HOINAR de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374287_a_375616]
-
ce-n veci nu moare. A Sa poveste de iubire, nicicând nu poate fi sfârșită. Că-n ea este dumnezeire care în vers curge grăbită. Omagii de gânduri sunt ninse, când raza-i străluce-n cuvinte. Poveștile Lui sunt rescrise pe caldarâmuri de morminte. În ancestrale idei plutesc, metafore îmbietoare ce-n gânduri de confrați înfloresc precum în zori, raze de Soare. Petale de gând pe hârtie las în amprente de cerneală. Condeiul așteaptă să scrie poveste de dor, ireală. Că-n
CERNEALĂ PENTRU EMINESCU -POEM OMAGIAL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374289_a_375618]
-
preumbla liniștită, rece și umedă, pe bulevardele pustii, până dimineața. Doar în piețe și în vecinătatea lor era ceva mai multă mișcare până mai târziu și dimineața, devreme. Pe multe străzi picioarele călcau, noaptea, pe mulțimea de frunze căzute pe caldarâm și zgomotul pașilor se auzea înfundat ori târșit, după dispoziția trecătorului grăbit ori liniștit, preocupat de probleme personale sau de serviciu ori aflat doar la plimbare de unul singur sau în cuplu. Era cu puțin trecut de miezul nopții si
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
rugat-o să mă lase să o ajut și am cuprins-o cu blândețe pe după umeri... - Nu, nu trebuie, a reușit să-mi zică printre suspine, dar mi-a întins lumânările și chibriturile. În timp ce le aprindeam, ea a îngenuncheat pe caldarâm și a început să se închine și să murmure o rugă în surdină. Iar eu nu știam ce să fac, cum să reacționez. Mi se făcuse milă, cum mai rar am simțit pentru cineva și nu puteam vorbi. Simțeam că
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca elitrele de libelulă, Pablo avea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că Utrillo "interpreta" chiar ilustrate, nesinchisindu-se de condeiele subțiri din jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În capitolul în care anevoie se poate face demarcație netă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoștințele minime în materie revine la maestru și-i spune că tentativa de a se arunca de pe trunul Eiffel eșuase pe motiv că, dîndu-și seama că nu are ciorapii curați și astfel s-ar fi făcut de rîs ajuns pe caldarîm, a renunțat. E de observat, nu?, umorul (chiar dacă un pic negru) și de-o parte, și de cealaltă. Nici o reținere însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]