1,031 matches
-
și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, versiunea tradiției a faptelor, spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bekr, primul calif, i-a poruncit lui "Zayd bin Thabit" să strângă și să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, "Hafsa bint Umar", stă la baza textului
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
strângă și să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, "Hafsa bint Umar", stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Usman, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămânând fundamental până acum. El a trimis copii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Nu există o distincție clară între aceste concepte, mulți credincioși considerând că nu poate exista blasfemie fără apostazie. În perioada califatului islamic, apostazia era considerată trădare, și era tratată ca ofensă capitală, iar pedeapsa cu moartea era executată sub autoritatea califului. În zilele noastre apostazia poate fi pedepsită cu moartea în țări conduse de regimurile ce promovează islamul ca politică de stat, dar, indiferent de orânduirea social-politică, noțiunea de pedeapsă capitală pentru apostazie și blasfemie e specificată chiar de Quran. Alte
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
reprezintă jumătate din populație. Șiiții (nume ce vine de la شيعة علي "šī‘at ‘ali" „partidul lui Ali”) urmașii partizanilor lui ’Ali , văr și ginere al profetului Muhammad, care încarnează legitimitatea casei profetului (ar.: أهل البيت"Ahl al-bayt") împotriva celor trei califi (Abu-Bakr, Omar și Osman) care au domnit în locul său și împotriva descendenților acestora. Șiismul duodeciman „cu doisprezece imami” pune accentul pe caracterul mesianic al acestor imami, autorizați să practice reflecția (ar.: اجتهاد "iğtihăd" „efort de a înțelege”) ceea ce-i îndreptățește
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
negativ. Cel mai important lucru pe care l-a făcut a fost restabilirea cultului icoanelor. În 782, Irina i-a alungat pe slavi din Grecia și Macedonia, iar în 782 și 798 ea a trebuit să accepte termenii dați de califii Abbasizi. În 790, trupele armene s-au revoltat împotriva Irinei, pentru că se declarase împărăteasă, însă titlul i-a fost confirmat în 792. În 797, partizanii Irinei l-au detronat pe Constantin, declarând-o pe Irina unica împărăteasă. Papa Leon III
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
ei, Staurakios, i-a înfrant pe slavii din Grecia și a pus bazele întinderii imperiului bizantin și a reelenizării Peninsulei Balcanice. Irina era atacată în mod constant de catre Abbasizi, iar în 782 și în 798 a trebuit să accepte termenii califilor Al-Mahdi, respectiv Harun-al-Rashid. Pe măsură ce Constantin se maturiza, el a începuts să refuze din ce în ce mai mult autoritatea Irinei. El a avut o încercare de a se elibera, dar împărăteasa i-a oprit-o și a cerut ca „jurământul fidelității” sa fie dat
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
sunt enunțate în versetul coranic 29 din surata 9 ("al-tawba") ce prescrie explicit caracterul și funcția umilitoare a acestei taxe. O altă sursă legală a acestei practici o reprezintă și așa-numitele prescripții ale lui Omar ('Umar), prin care acest calif a schimbat, degrandându-l, statutul nadjaranienilor. Nadjaranienii erau o "republică creștină" (o oază importantă, întinsă pe o fâșie de 100 de km, azi corespunzând aproximativ provinciei cu același nume din Arabia saudită), unul dintre principalele focare ale creștinismului "nestorian" în peninsula Arabiei
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
textului coranic paralel, este foarte probabil ca aceasta să corespundă aceluiași context istoric. " Știm de altfel din surse siriace că abia în 691, sub Abd-al-Malik, a avut loc primul recensământ general al persoanelor și bunurilor populației cucerite, și că acest calif a fost acela care a emis un ordin care făcea obligatorie prelevarea capitației de la populația nemusulmană, care era în covârșitoare majoritate (vezi Istoria Orientului Mijlociu a lui Bernard Lewis, pag. 76 în ediția Albin Michel din 1997). Ca fost treritoriu
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
și celelalte raiale din țările bine păzite" (""sair Memâlik-i Mahruse reâiasî gibi""). Așa cum au pățit deci nadjaranienii cu Mahomed și mai apoi Omar, și românii au trebuit să constate că dreptul și practica (jurispudența relațiilor internaționale) islamică nu leagă un calif să respecte tratatele încheiate de predecesorii lui (de unde obiceiul ca acestea să fie reînnoite (dacă noul calif accepta asta, în lipsa reînnoirii partea nemusulmană trebuind să se împace cu degradarea statutului ei). Astfel, pe măsură ce imperiul otoman a căpătat preponderență în Europa de est
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
cu Mahomed și mai apoi Omar, și românii au trebuit să constate că dreptul și practica (jurispudența relațiilor internaționale) islamică nu leagă un calif să respecte tratatele încheiate de predecesorii lui (de unde obiceiul ca acestea să fie reînnoite (dacă noul calif accepta asta, în lipsa reînnoirii partea nemusulmană trebuind să se împace cu degradarea statutului ei). Astfel, pe măsură ce imperiul otoman a căpătat preponderență în Europa de est în detrimentul puterilor creștine regionale, care erau regatul polonez și ungar, condițiile închinării Țărilor Române s-a schimbat
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
Amr a unor impozite înrobitoare, imposibil de plătit de către populație, fapt ce a dus la depopularea satelor și migrația populației rurale spre marile centre, ca Alexandria, pentru a scăpa de agenții musulmani. După perioada tulbure a cuceririi și guvernării militare, califul Omar s-a mulțumit doar să uzeze de sistemul fiscal bizantin deja existent, iar taxa suplimentară cizia avea și ea să devină suportabilă. Nu rare sunt de aceea pozițiile diverșilor istorici occidentali care arată moderația practică a stăpânirii musulmane, deși
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
și a celor doi viziri persani, Nizam Al-Mulk și Taj Al-Mulk, statul selgiuc s-a extins în direcții diferite, încât să fie mărginit în răsărit de China și în Occident de bizantini. Acesta a mutat capitala de la Rey la Isfahan. Califul Abbasid i-au conferit titlul de "Sultan al Estului și Vestului" în 1087. Asasinii ("Hashshashin") lui Hassan-i Sabah au început să devină o forță în timpul epocii sale, asasinând multe figuri de frunte din administrația sa. După moartea lui Malik Șah
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
a creat dinastia Ayyubidă. Pe alte fronturi, regatul Georgiei a început să devină o putere regională, extingându-și granițele în detrimentul selgiucizilor. Același lucru a fost valabil în renașterea Regatului armean al Ciliciei sub Leon al II-lea de Armenia în Anatolia. Califul Abbassid An-Nasir, de asemenea, a început să-și reafirme autoritatea, aliindu-se cu șahul Khwarezm Takash. Pentru o scurtă perioadă de timp, Togrul al III-lea a fost sultanul a tuturor selgiucizilor, cu excepția celor din Anatolia. În 1194, cu toate
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
au supraviețuit în Europa pe parcursul Evului Mediu prin afirmarea unor secte creștine dualiste de influență maniheistă cum ar fi paulicianismul și bogomilismul. De asemenea, maniheismul s-a răspândit și în Orientul Extrem, după dispariția sa din Persia cauzată de persecuțiile califilor abbasizi și a răspândirii islamului. Aici, maniheismul a avut un mare succes mai ales după ce a fost declarat religie de stat a Hanatului Uigur (744-840). Dat fiind că preoții manihei erau totodată reprezentanți diplomatici ai uigurilor, autoritățile chineze au permis
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
musulmani, limba oficială fiind kisuaheli sau swahili, o limbă din familia bantu (orginară din regiunea Congo) foarte răspândită în Africa de est. Mai există o minoritate de cca 10 000 de Kharidjiten (popor cu care au fost conflicte la alegerea califului). Problemele și conflictele politice din Zanzibar sunt generate de tendința arabă de a constitui un stat islamic independent de Tanzania. Primii care au sosit pe insulă au fost negustorii arabi prin secolul VIII, ei denumind coasta insulei "bar des zandj
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]
-
e.n., a fost numit și la Yaffa un episcop . Doi din episcopii care au funcționat la Yaffa , Fidus (431 i.e.n.) și Elias (536 î.e.n.) au participat la conciliile bisericii. Arabii conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar),cuceresc mica urbe, sub steagul Islamului, în anul 636. Noul oraș Ramla devine noua capitală a districtului Jund Falastin , ce înlocuise provincia romană și bizantină Palaestina Prima și face de acum parte din provincia Siria(Sham) cu centrul
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
luptele Fatimizilor cu secta ismailită a Karmaților (originari din Irak si Bahrein și conduși in acel timp de Hassan al As'am) și cu Hamdanizii (originari din Djazira și Mosul). În anul 971 Palestina, ocupată de general Jawhar, în slujba califului Al Muizz, trece în mâinile Califatului șiit al Fatimizilor (originari din Maghreb) care, cu excepția anilor de tiranie ai califului Al Hakim, arată în general toleranță față de creștini și evrei. Primul veac al mileniului al II-lea aduce asupra regiunii și
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
al As'am) și cu Hamdanizii (originari din Djazira și Mosul). În anul 971 Palestina, ocupată de general Jawhar, în slujba califului Al Muizz, trece în mâinile Califatului șiit al Fatimizilor (originari din Maghreb) care, cu excepția anilor de tiranie ai califului Al Hakim, arată în general toleranță față de creștini și evrei. Primul veac al mileniului al II-lea aduce asupra regiunii și câteva catastrofe naturale: Yaffa suferă de pe urma cutremurelor de pământ din 1016 și din 5 decembrie 1033, acesta din urmă
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
restaurantele și humuseriile din preajma portului și din sectorul aparținând familiei Hajj Kakhil. Jaffa a devenit cu timpul un centru de intensă viață culturală și de divertisment: mai ales în domeniul music hall-ului - în săli-restaurant ca Alhambra , în cluburi ca Ariana, Calif, Hammam sau clubul Teatrului (Moadon Hateatron). Numele orașului s-a legat de debutul multor cântăreți israelieni ca și de activitatea unor cântăreți greci ca Aris San, Trifonas, Lukas Daralas , etc , precum și de trupe israeliene locale și „regi” ai vieții boemei
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
secolele următoare, la o veritabilă unificare a acesteia (și nu numai) într-un stat islamic. Chiar din timpul vieții Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deși unificarea politică s-a facut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr. Impedimentul unificarii totale a fost dijma (zeciuiala, zakat-ul) percepută de agenții (" 'ummal") Profetului pentru finanțarea continuării razboaielor de cucerire, în afara peninsulei). Astfel, din chiar timpul vieții lui, dar mai ales în perioada în care succesorul său a fost
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
persană (asta e cazul în special cu celebrul istoric Tabari), care erau adesea fară o cunoaștere directă a moravurilor deșerturilor Arabiei (Tabari, de exemplu, a locuit pentru mai bine de jumătate de secol la Bagdad), preocupați fiind să obțină favorurile califilor abasizi, însă de asemenea să convingă noii musulmani ne-arabi, ce erau din ce în ce mai numeroși și proveniți din colțuri din ce în ce mai îndepărtate de Arabia. Așa cum spunea până și orientalistul iezuit Henri Lammens, ce poate fi definit oricum mai puțin animat de simpatie
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
Abū Jaʿfar Abdullah al-Ma'mūn ibn Hărūn al-Rashīd (13/14 Septembrie 786 - 9 August 833), a fost cel de-al șaptelea calif al dinastiei Abbaside (813-833). Este considerat de mulți istorici ca fiind cel mai important dintre cei peste 100 de califi ai lumii Islamice care au domnit din 632 până la abolirea instituției califatului în 1924. În timpul domniei sale, Al Mă’mun a
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
Abdullah al-Ma'mūn ibn Hărūn al-Rashīd (13/14 Septembrie 786 - 9 August 833), a fost cel de-al șaptelea calif al dinastiei Abbaside (813-833). Este considerat de mulți istorici ca fiind cel mai important dintre cei peste 100 de califi ai lumii Islamice care au domnit din 632 până la abolirea instituției califatului în 1924. În timpul domniei sale, Al Mă’mun a promovat literatura, științele, teologia islamică și a încercat fără succes să pună capăt diviziunilor și rivalităților doctrinale din Islam. Al
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
domniei sale, Al Mă’mun a promovat literatura, științele, teologia islamică și a încercat fără succes să pună capăt diviziunilor și rivalităților doctrinale din Islam. Al Mă’mun s-a născut la Bagdad pe 13/14 Septembrie 786, ca fiu al califului Harun al-Rashid și al unei sclave de origine persana, Maradjil. Noaptea nașterii a coincis cu moartea unchiului său, califul Al-Hadi, astfel Harun al-Rashid devenind cel de-al cincilea calif Abbasid. La șase luni de la nașterea lui Al Mă’mun avea
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
și rivalităților doctrinale din Islam. Al Mă’mun s-a născut la Bagdad pe 13/14 Septembrie 786, ca fiu al califului Harun al-Rashid și al unei sclave de origine persana, Maradjil. Noaptea nașterii a coincis cu moartea unchiului său, califul Al-Hadi, astfel Harun al-Rashid devenind cel de-al cincilea calif Abbasid. La șase luni de la nașterea lui Al Mă’mun avea să se nască și fratele său vitreg, Al-Amin. Spre deosebire de Maradjil care era o sclava, mama lui Al-Amin, pe numele
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]