574 matches
-
supraviețuire încă aproape patru decenii, iar cruciați au luptat o vreme împotriva supremației musulmanilor în Orientul Apropiat, victoria de la Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor și unirea lor Unul dintre aceste beilicuri (principate) a fost acela al tribului Söğüt, fondat și condus de Ertuğrul, în regiunea văii râului
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
o administrație militară a capitalei Imperiului Otoman pe 13 noiembrie 1918, dar în acel moment nu au dizolvat guvernul imperial și nu au forțat abdicarea sultanului. Principalul punct al discuțiilor de la Londra a fost limitarea puterilor sultanului otoman (Vedeți și: Califatul Otoman) și cum să i se restricționeze acestuia libertatea de mișcare. De asemenea, au fost discutate problemele efectivelor armatei otomane și controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Delegații la conferință au căutat să asigure o balanță dintre capacitatea sultanului să
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
și cum să i se restricționeze acestuia libertatea de mișcare. De asemenea, au fost discutate problemele efectivelor armatei otomane și controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Delegații la conferință au căutat să asigure o balanță dintre capacitatea sultanului să controleze Califatul, fără să i se permită să modifice cursul aranjamentelor de pace. De asemenea, aceștia au fost informați constant cu privire la acțiunile Mișcării Khilafat, care milita pentru protejarea poziției Califatului. Deputații noului parlament otoman, aleși după semnarea armistițiului, au adopta în ședința
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
conferință au căutat să asigure o balanță dintre capacitatea sultanului să controleze Califatul, fără să i se permită să modifice cursul aranjamentelor de pace. De asemenea, aceștia au fost informați constant cu privire la acțiunile Mișcării Khilafat, care milita pentru protejarea poziției Califatului. Deputații noului parlament otoman, aleși după semnarea armistițiului, au adopta în ședința din 12 februarie 1920 așa numitul „(Pact Național”, care era practic o declarație de independență. Mișcarea Khilafat a încercat să influențeze guvernul britanic să mențină și să apere
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
Deputații noului parlament otoman, aleși după semnarea armistițiului, au adopta în ședința din 12 februarie 1920 așa numitul „(Pact Național”, care era practic o declarație de independență. Mișcarea Khilafat a încercat să influențeze guvernul britanic să mențină și să apere califatul și integritatea imperiului. În ciuda faptului că această mișcare avea un caracter predominant musulman, ea a devenit parte a largii mișcări pentru independența Indiei. Conferința a hotărât să întreprindă acțiuni concrete împotriva mișcării pentru independența Turciei și a decis să schimbe
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
într-o mișcare fundamentalistă care a încercat să pună capăt celei de-a doua perioade constituționale și să o înlocuiască cu o guvernare autocratică a sultanlui Abdul Hamid al II-lea. Sultanul se bucura de încrederea complotiștilor după ce promisese restaurarea califatului, eliminarea politicilor seculare și reintroducerea conducerii pe baza legii islamice. Incidentul de pe 31 martie a reprezentat răspunsul Junilor Turci la lovitura de stat fundamentalistă. Pe 13 aprilie 1909, sultanul Abdul Hamid al II-lea a fost detronat, în locul lui fiind
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
în conflict au semnat un nou tratat de pace, Tratatul de la Lausanne, care punea capăt existenței Imperiului Otoman și ducea la recunoașterea unui nou stat - Republica Turcia. După dispariția Imperiului Otoman, o chestiune rămasă în discuție a fost cea a Califatului Otoman. Califii otomani nu au pretins niciodată că ar fi fost descendenții religioși ai Profetului, dar cu toate acestea erau niște personaje cu o mare putere în cadrul imperiului. Musulmanii din Anatolia și India au recunoscut și sprijinit Califatul Otoman. În ciuda
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
cea a Califatului Otoman. Califii otomani nu au pretins niciodată că ar fi fost descendenții religioși ai Profetului, dar cu toate acestea erau niște personaje cu o mare putere în cadrul imperiului. Musulmanii din Anatolia și India au recunoscut și sprijinit Califatul Otoman. În ciuda puterilor foarte mari conferite de dubla calitate, de sultan și calif, autoritatea lor religioasă nu era recunoscută de sultanul din Maroc, mahdiții egipteano-sudanezi, senussi libanezi, wahhabi ții din Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și calif, autoritatea lor religioasă nu era recunoscută de sultanul din Maroc, mahdiții egipteano-sudanezi, senussi libanezi, wahhabi ții din Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte musulmane Mecca, Medina și Ierusalim. Ultim a urmă oficială a imperiului, califatul, a fost abolită în mod oficial din punct de vedere constituțional pe 3 marite 1924. Odată cu abolirea Califatului Otoman de către Marea Adunare Națională a Turciei, numele califului a fost înlocuit în cadrul rugăciunii de vineri din întreaga lume arabă cu cel
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
din Peninsula Arabică și arabii din Hedjaz, Palestina, păstrătorii locurilor sfinte musulmane Mecca, Medina și Ierusalim. Ultim a urmă oficială a imperiului, califatul, a fost abolită în mod oficial din punct de vedere constituțional pe 3 marite 1924. Odată cu abolirea Califatului Otoman de către Marea Adunare Națională a Turciei, numele califului a fost înlocuit în cadrul rugăciunii de vineri din întreaga lume arabă cu cel al șharifului de Mecca, protectorul ereditar ale orașelor sfinte musulmane din, care și-a asumat pentru o scrută
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a apuca să devină personalitatea pe care a reprezentat-o în acea istorie alternativă. După ocuparea Angliei, Spania a înfrânt revolta Țărilor de Jos și a absorbit Franța, însă a neglijat apărarea propriei peninsule, care a fost recucerită de "Noul Califat" (probabil legat de Imperiul Otoman - Brunner doar menționează evenimentul, fără a furniza detalii), inversând acțiunea reconquistei. Refugiații spanioli au fugit în insulele britanice, care avea să devină noua bază a imperiului lor, asimilând treptat populația locală. Având deja în stăpânire
Timpuri nenumărate () [Corola-website/Science/324260_a_325589]
-
un sistem complex de irigare care duce apa la gospodăriile populației, la grădini și la crângurile de palmieri. Comunitatea din M'Zab a fost fondată în secolul X de către ibadiți care s-au refugiat în oază din cauza cuceririi de către oștile Califatului Fatimid în anul 933 a capitalei regatului lor care era la Tiaret. Ibadiții au clădit 5 orașe fortificate (ksour) care încă se păstrează intacte. Aceste orașe sunt: Mai apoi au mai fost construite alte două orașe mai la nord, în afara
Valea uedului M'Zab () [Corola-website/Science/326813_a_328142]
-
Republican și Partidul Liberal Republican. Deși la început niciunul dintre aceste două partide nu a fost fondat de persoane acuzate de genocid, controlul forurilor conducătoare a fost preluat (sau doar influențat) după o vreme de persoane care doreau să restaureze califatul. Ca urmare, ambele partide au fost scoase la un moment în afara legii. Kazim Karabekir, fondatorul PPR, a fost reablitat după moartea lui Kemal și la un moment dat a ajuns speaker al Marii Adunări Naționale (Parlamentul). Karabekir este responsabil pentru
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
calif pentru teritoriile musulmane aflate sub controlul său. Liderii iluminismului panturcic au plecat în exil în Turcia, în Istanbul apărând o puternică mișcare panturcică. Începând cu acele timpuri, mișcarea panturcică din Turcia s-a transformat treptat, orientându-se spre înlocuirea califatului printr-un stat atotcuprinzător al etnicilor turcici musulmani. În plin proces de prăbușire a Imperiului Otoman cu populația sa multietnică și multiculturală, sub influența crescută a naționalismului Junilor Turci, au apărut promotori ai ideii înlocuirii imperiului cu federație turcică. Dispariția
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Ibn al-Mas'udi" - companion al profetului Mohamed. După ani de pribegie stabilit la Damasc, dar doi ani mai târziu sa mutat la Al-Fustat, unde a scris ""Cartea de indicații și observații"". Al-Masudi, în călătoriile sale a vizitat diferite provincii ale Califatului Abbasid, India, Caucaz, regiunile riverane ale Mării Caspice, în Siria, Arabia și Egipt. Unii cercetători au presupus că Al-Masudi a vizitat China, Zanzibar, Sri Lanka și chiar Madagascar.
Al-Masudi () [Corola-website/Science/325661_a_326990]
-
jizya sau jizyah (în limbile limba arabă: جزية, turcă otomană; "cizye", ambele derivate din cuvântul persan gaziyat), o taxă per capita cerută de la cetățenii nemusulmani, o taxa suplimentară impusă populației de altă religie decât islamul, din interiorul granițelor statului islamic ("califatului"). Jizya este un impozit tip ""capitație"" (funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman, anume "haraciul" (kharaj (arabă), harac (turca otomană)). Din punctul de vedere al monarhilor musulmani, jizya era dovada de
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
Mufarrag ibn Sallam a trimis solicitări către califul abbasid, al-Mutawakkil din Bagdad și guvernatorul acestuia din Egipt, pentru a i se recunoaște cucerirea și pentru a primi titlul de "wali" (un fel de prefect care guverna asupra unei provincii a Califatului. În timpul domniei sale, Mufarrag a extins influența musulmană în regiunea și a lărgit teritoriul emiratului. Al treilea și totodată ultimul emir de Bari a fost Sawdan, care a preluat puterea în jurul anului 857, după asasinarea predecesorului său Mufarrag. Sawdan a invadat
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
în Azerbaijan și au asediat Maragheh, folosind prizonierii drept carne de tun. Până la sfârșitul lunii, ei cuceriseră orașul și uciseseră mare parte din populație. Jebe și Subutai puneau la cale o înaintare spre sud și o cucerire a Baghdadului, capitala Califatului Abbasid, și să ceară răscumpărarea lui, în timp ce califul se afla cu o mică armată în Irakul Persan. Mongolii s-au întors însă din nou la Hamadan. De această dată însă, liderii orașului nu au capitulat și le-au provocat multe
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
guvernatori. Începe un război civil între el și Moawiya, guvernatorul Siriei, creatorul flotei arabe. Acesta din urmă i-a înfrânt pe bizantini și a ocupat Ciprul. În 657, califul Ali pierde Bătălia de la Siffin împotriva guvernatorului rebel. El mută capitala Califatului de la Medina la Kufa, în Irak. În momentul în care Ali pleacă se realizează împotriva lui o coaliție condusă de Moawya care este guvernatorul Siriei de 20 ani, candidatul Dinastiei Omeiade, are la dispoziție resurse financiare multe conduce coaliția sub
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
ai căror teologi erau reticenți. Au organizat administrația, Moawiya atrăgând elitele provinciale și tolerând formele tradiționale, rezervând funcții pentru arabii kuraișiti. De asemenea, au apărut schismele ce au marcat islamul de-a lungul secolelor. Șiismul, ca doctrină, afirmă succesiunea la califat pe linie directă a urmașilor profetului, ce proveneau din Fatima, fiica acestuia, și Ali, ginerele său. Singurii califi legitimi erau fii lui Ali, Hasan și Husein, născuți la Fatima. Unii musulmani credeau că Mahomed nu a murit, ci s-ar
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Allah. Șiiții refuză sunna, tradiția căreia îi sunt credincioși musulmanii sunniți. Din rândul siitiilor se desprind alte curente, între care duodecimanii-partizanii ideii imamului ascuns, un fiu ascuns al lui Hasan, care va reveni că Mahdi, și septimanii, care au întemeiat califatul fatimid din Egipt, precum și ismaeliții sau asasinii, alte ramuri ulterioare. Mecca era controlată de un rebel Ib al-Zubayr, care nu recunoaștea autoritatea Califului Omeiad. Moawya nu poate controla eficient întregul califat, astfel, partida lui Ali rămâne destul de concentrată în Irak
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
va reveni că Mahdi, și septimanii, care au întemeiat califatul fatimid din Egipt, precum și ismaeliții sau asasinii, alte ramuri ulterioare. Mecca era controlată de un rebel Ib al-Zubayr, care nu recunoaștea autoritatea Califului Omeiad. Moawya nu poate controla eficient întregul califat, astfel, partida lui Ali rămâne destul de concentrată în Irak, în Mesopotamia khardjitii, iar Zubayr la Mecca. În momentul în care Moawya îl impune pe fiul său ca succesor, el trezește teribile nemulțumiri tocmai pentru că nimeni nu vrea să recunoască o
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
autoflagerare. Locurile pustii din Siria și Iordania erau zone proprice de odihnă sau spații de agricultură. În 674-678 trupele islamice avansează pe teritoriul bizantin și asediază pentru prima dată Constantinopolul. Expansiunea a continuat, în 682 fiind cucerit tot nordul Africii-Magrebul. Califatul era organizat dintr-o elită militaro-religioasă alcătuită din arabi musulmani. Omeiazii păstrau în provinciile cucerite sistemele anterioare de funcționare, administratorii locali și limba. Elita nu se ocupă decât de acumularea de surplusuri. În 685, Abd al-Malik a stabilizat structurile politice
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
704 au cucerit Afghanistanul, Buhara și Samarkandul, precum și Valea Indului până la Multan. În 724, Transoxiana și Tașkentul sunt ocupate. Între 717-718 trupele sucesorilor lui al-Walid asediază din nou Constantinopolul fără succes, și au jefuit regulat regiunea bizantină a Asiei Mici. Califatul Hisham s-a dovedit a fi un expert în probleme administrative, recâștigând controlul asupra berberilor și noilor musulmani revoltați, prin distribuirea de monede, finanțarea clădirilor publice și a rezervoarelor de apă ale orașelor. A promovat cultura, artele și educația. În
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
timp, cuceresc peninsula iberică, până în Asturia. Dar din sudul Franței, în 732, sunt respinși la Poitiers de către francii conduși de Charles Martel. Incapacitatea de a se menține în Asia Mică și înfrângerea de la Poitiers din 732 au stopat expansiunea islamică. Califatul Omeiad a înfruntat o serie de probleme, precum imensitatea teritorială, particularismele tribale, contestări ale clanului Banu Hashim. În 747 are loc rebeliunea lui Abu Muslim în Chorasa. În 750 , omeiazii sunt înlăturați și ia naștere Califatul Abbasid, condus de Abu
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]