578 matches
-
de o perioadă de înflorire economică în secolul al X-lea. Abd-ar-Rahman III nu doar că a unit al-Andalus, ci a adus sub control, prin forță și diplomație, și regatele creștine din nord. Abd-ar-Rahman a oprit înaintarea Fatimidă în pământurile califatului din Maroc și din al-Andalus. Această perioadă de prosperitate este marcată prin înflorirea relațiilor diplomatice cu triburile nord-africane, cu regii creștini din nordul peninsulei, cu Franța și Germania și cu Imperiul Bizantin. Moartea lui Abd-ar-Rahman al III-lea a dus
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
politica tatălui său, deși a avut câteva conflicte cu regii creștini și cu rebelii din Africa de Nord. Spre deosebire de tatăl său, dependența lui al-Hakam de sfetnicii săi era mai pronunțată. Moartea lui al-Hakam al II-lea în 976 a marcat începutul sfârșitului Califatului de Córdoba. Înainte de moartea sa, al-Hakam l-a numit ca succesor pe fiul său de 10 ani Hisham al II-lea (976-1008). Văzând că acest copil nu avea cum să fie calif și deși jurase supunere față de el, Al-Mansur Ibn
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
din care nu s-a mai întors. Hotărârea de a-l numi pe Hisham al II-lea calif a dus la diluarea puterii către sfetnici. Titlul de calif a rămas unul simbolic; el nu mai deținea putere și nici influență. Califatul avea să fie zguduit de violențe, diverși rebeli autoproclamându-se califi. Ultimul calif de Córdoba a fost Hisham al III-lea (1027-1031). Cu diferite facțiuni aflate în conflict, califatul s-a prăbușit în 1031, despărțindu-se în mai multe regate "taifa
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
a rămas unul simbolic; el nu mai deținea putere și nici influență. Califatul avea să fie zguduit de violențe, diverși rebeli autoproclamându-se califi. Ultimul calif de Córdoba a fost Hisham al III-lea (1027-1031). Cu diferite facțiuni aflate în conflict, califatul s-a prăbușit în 1031, despărțindu-se în mai multe regate "taifa".
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
din regiune. Când bizantinii au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat. La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestina au intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu cruciadele și întemeierea în Țară Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul anului 1000, Nazaretul a crescut în însemnătate, iar în anul 1108 regele Baldovin I al Ierusalimului a întemeiat în orășel o dioceza romano-catolică indepedentă, Nazaretul
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
din aramaică; "sirăt" (cale, calea cea dreaptă amintită chiar în prima sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis, rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și siriacă, numeroase cuvinte au fost împrumutate din aceste limbi, de exemplu: "ğizya" (impozit funciar impus de califatul islamic) și "bī'a" (biserică, loc de adunare), împrumutate din
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și siriacă, numeroase cuvinte au fost împrumutate din aceste limbi, de exemplu: "ğizya" (impozit funciar impus de califatul islamic) și "bī'a" (biserică, loc de adunare), împrumutate din siriacă; "faylasūf" (filosof), "qistăs" (balanță), "qămūs" (dicționar), "kīmyă"' (chimie, alchimie), "qalam" (condei, creion), "dirham" (drahmă), almanac (climă), din "almenichiakon" (calendar), "alambic" (distilator), din ambiks (cupă), împrumutate din greacă etc. - Cuvintele
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
militare importante. După moartea lui Muhammad în 632, biografia lui Bilal este destul de neclară din cauza discrepanțelor dintre surse, în special dintre cele cu influențe sunnite și cele cu influențe șiite. Conform surselor sunnite, Bilal a continuat să fie muezin în timpul califatului lui Abu Bakr, însă și-a întrerupt această activitate când Umar bin al-Khattab a devenit calif. Unele surse șiite susțin faptul că după moartea lui Muhammad, Bilal bin Rabah nu a mai dorit să fie cel care efectuează chemarea la
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
Abu Bakr ca fiind cel îndreptățit să fie calif. Conform altor surse șiite, Bilal a mai recitat adhanul la cererea nepoților lui Muhammad, al-Hasan și al-Husayn, atunci când a fost să viziteze mormântul lui Muhammad, care se afla la Medina. În timpul califatului lui Umar bin al-Khattab, Bilal al-Habashi s-a mutat în Siria, unde a participat la operațiunile militare împotrivă bizantinilor. Unele surse șiite susțin faptul că acesta ar fi plecat în Siria deoarece nu dorea să-i sprijine pe Abu Bakr
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
s-a mutat în Siria, unde a participat la operațiunile militare împotrivă bizantinilor. Unele surse șiite susțin faptul că acesta ar fi plecat în Siria deoarece nu dorea să-i sprijine pe Abu Bakr și Umar bin al-Khattab în ceea ce privește conducerea califatului islamic, ci pe vărul lui Muhammad, Ali bin Abi Talib. Există mai multe variante în ceea ce privește data și locul decesului lui Bilal bin Rabah. Sursele sunnite indică faptul că acesta a murit undeva în Siria (Damasc, Alep sau Darayya) între anii
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
Această pagină se referă la un scriitor. Pentru alte persoane cu nume asemănătoare, vedeți: Abdul Hamid." (în arabă عبد الحميد بن يحيى الكاتب) a fost un scriitor arab din perioada califatului omeiad. Acesta a ocupat de asemenea funcția de secretar al ultimului calif omeiad, Marwan al II-lea. Abd-Al-Hamid bin Yahya l-Katib reprezintă unul dintre primii prozatori ai culturii arabe. Acesta a fost un musulman de origine non-arabă, născut în jurul anului
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
688, cel mai probabil undeva în Iraq. A studiat la Kufa, unul dintre cele două cele mai importante centre de cultură a lumii arabe medievale, unde a lucrat după aceea ca profesor În cele din urmă devine secretar în cadrul administrației califatului omeiad de la Damasc începînd astfel o carieră pe care avea să o urmeze toată viața. A făcut parte din anturajul a doi califi omeiazi importanți -Abd al-Malik și Marwan-redactând scrisori în numele acestora și promovând ideologiile lor. Abd al-Hamid a dat
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
califi omeiazi importanți -Abd al-Malik și Marwan-redactând scrisori în numele acestora și promovând ideologiile lor. Abd al-Hamid a dat dovadă de loialitate până în ultima clipă. Acesta a fost ucis în anul 750, anul în care noua putere a abbasizilor va răsturna califatul omeiad. Epistolele lui Abd al-Hamid au fost transmise mai departe și studiate de către urmașii acestuia dintre care unii au făcut parte din aparatul administrativ al noului califat abbasid. Abd Al-Hamid este unul dintre primii scriitori arabi care promovează genul epistolar
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
ucis în anul 750, anul în care noua putere a abbasizilor va răsturna califatul omeiad. Epistolele lui Abd al-Hamid au fost transmise mai departe și studiate de către urmașii acestuia dintre care unii au făcut parte din aparatul administrativ al noului califat abbasid. Abd Al-Hamid este unul dintre primii scriitori arabi care promovează genul epistolar. Numai o parte dintre lucrările sale au supraviețuit și aceasta numai fiindcă au fost redate și pomenite în scrierile altora. Majoritatea scrierilor lui Abd Al-Hamid se regăsesc
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
plasează pe omeiazi în contextul istoric universal: Dumnezeu a ales islamul ca religie fundamentală, l-a trimis pe profetul Mahomed într-un moment în care omenirea se afla la răscruce iar după moartea acestuia, Dumnezeu a creat o nouă instituție - califatul - ai cărei conducători moștenesc din calitățile profetice fiind desemnați în numele lui Dumnezeu.
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
față de numai 3% în prezent) . Cele mai importante reforme au permis națiunii turce să-și exercite suveranitatea populară prin intermediul democrației reprezentative. Aceasta a implicat dizolvarea a două instituții care guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae" și mai apoi exilați. Aceste instituții tradiționale au fost înlocuite de Republica Turcă ("Türkiye Cumhuriyeti"), proclamată la 29 octombrie 1923 de către Marea Adunare Națională
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
mai importante reforme au permis națiunii turce să-și exercite suveranitatea populară prin intermediul democrației reprezentative. Aceasta a implicat dizolvarea a două instituții care guvernau suveranitatea populară până atunci: Dinastia Otomană (1 noiembrie 1922) și Califatul (3 martie 1924]]. După desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae" și mai apoi exilați. Aceste instituții tradiționale au fost înlocuite de Republica Turcă ("Türkiye Cumhuriyeti"), proclamată la 29 octombrie 1923 de către Marea Adunare Națională și, mai apoi, prin adoptarea unei
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
încât să-și trateze cetățenii în mod egal. Aceste schimbări au fost semnificative atât din punct de vedere conceptual, cât și cultural. Sistemul de învățământ religios a fost înlocuit, la 3 martie 1924, de sistemul public național de învățământ. Instituția califatului, care fusese înființată încă în 1517, a fost abolită în aceeași zi. Tribunalele islamice și tribunalele canonice islamice au fost desființate, locul lor fiind luat de o structură juridică bazată pe Codul Civil elvețian. Reformele kemaliste au produs schimbări sociale
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
emisă în 1934, care , precum vălul sau turbanul, și care a promovat, în mod activ, îmbrăcămintea de tip occidental. Schimbările sociale au atins și structurile sociale religioase vechi de mai multe secole, care erau puternic înrădăcinate în societatea turcă. Abolirea califatului a abolit și cea mai înaltă poziție religios-politică de la nivelul conducerii statului, dar a lăsat neatinsă frățiile musulmane (asociații ale credincioșilor musulmani destinate diferitelor scopuri), care funcționaseră sub patronajul mănăstirilor și chiliilor dervișlor, adică a structurii oficiale înființate ca o
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
științele, iar arabii nu au conștientizat, inițial, progresul europenilor și propria înapoiere. Această înapoiere a arabilor a implicat și absența formării conștiinței naționale. O primă cauză a acestei întârzieri a constituit-o faptul că stăpânirea otomană era privită ca ,statul califatului islamic”, căpătând, în acest mod, importanță de ordin spiritual. În acest context, Al-Ḥușrī remarcă faptul acest aspect a dus la alienare, la neglijarea propriei națiuni. Sati’ al-Ḥusri consideră că o greșeală a arabilor făcută în momentul preluării unor elemente din
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
militare raționale, care puneau accentul pe acțiunile secrete, efectul surpriză, manevre de învăluire și deplasarea rapidă a unor forțe superioare numeric în momentul și locul ales de comandanții bizantini După asediul din 717, în care arabii au suferit pierderi colosale, Califatul Abbasid nu a mai reprezentat niciodată o amenințare serioasă pentru interiorul țării. A fost nevoie de apariția unei alte civilizații, cea a turcilor selgiucizi, pentru a alunga în mod definitiv forțele imperiale din Anatolia estică și centrală. Secolul al VIII
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
primele conflicte cu Bulgarii și crearea unui stat bulgar în ținuturile anterior bizantine de la sudul Dunării. Imperiul Bizantin a fost condus dinastia de origine siriana, Isauriana , de la 717 la 802. Impărați au avut succes în apărarea și consolidarea Imperiului împotriva califatului după atacul de la începutul cuceririlor musulmane , dar au avut mai puțin succes în Europa, unde au suferit eșecuri împotriva bulgarilor si au trebuit să renunțe la Exarhatul de la Ravenna , pierzand influența asupra Italiei , iar papalitatea a ajuns sub mana francilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Diagonala Balcanică. Împărații macedoneni au luat însă în considerare și resursele de care dispuneau. Isaac I Comnenul a afirmat că o expansiune rapidă poate să ducă la declin. După moartea lui Harun al-Rashid, Orientul traversa o perioada de criză, și califatul începea să se descompună, fiind constituite emirate și noi califate în peninsula iberică, în Egipt și în Irak. La frontiera bizantină s-au constituit multe emirate. Mihail III și Vasile I Macedoneanul au declanșat politica ofensivă. Au reușit să restabilească
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
resursele de care dispuneau. Isaac I Comnenul a afirmat că o expansiune rapidă poate să ducă la declin. După moartea lui Harun al-Rashid, Orientul traversa o perioada de criză, și califatul începea să se descompună, fiind constituite emirate și noi califate în peninsula iberică, în Egipt și în Irak. La frontiera bizantină s-au constituit multe emirate. Mihail III și Vasile I Macedoneanul au declanșat politica ofensivă. Au reușit să restabilească controlul bizantin asupra Munților Taurus. Generalul Ioan Curcuas a dus
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cultul icoanelor erau din Grecia și Asia Mică. Instrumentul utilizat în aplicarea măsurilor iconoclaste a fost armata, cu soldați recrutați din provinciile orientale. Chiar și musulmanii au fost influențați, califul arab Yazid II interzicând venerarea icoanelor în bisericile creștine din califat. Cauze materiale/politico-ideologice : dezvoltarea cultului icoanelor a determinat populația să aibă din ce în ce mai puțină încredere în autoritățile bizantine și capacitatea acestora de a o apăra. Populația s-a refugiat la biserica către divinitate, pentru a-și asigura măcar viață de după moarte
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]