817 matches
-
alții. Așadar, sub supravegherea lui Khayyam, uneori chiar sub dictarea lui, sunt scrise primele pagini ale cronicii. Vartan Își dă toată osteneala, reîncepe de zece, de cincisprezece ori fiecare frază pe o foaie volantă, Înainte de a o transcrie, cu o caligrafie colțuroasă, fină, laborioasă. Care, Într-o bună zi, se Întrerupe cu brutalitate, la mijlocul unei fraze. Omar s-a trezit devreme, În acea dimineață. Îl strigă pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune părintește Khayyam. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din partea autoarei misivei, tot În scris și pe aceeași hârtie de culoare violetă. După părerea autorizată a unui gramatician consultat de ziar, moartea, pur și simplu nu stăpânea nici primele rudimente ale artei de a scrie. De la Început, spuse el, caligrafia e ciudat de neregulată, pare că s-au adunat aici toate felurile cunoscute, posibile și aberante de a trasa literele alfabetului latin, ca și cum fiecare dintre ele ar fi fost scrisă de o altă persoană, dar asta Încă s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Întinse Helenei albumul. Era destul de nou și era Îmbrăcat cu o imitație de piele gri. — De-abia mi l-am luat, spuse. Doar ce m-am angajat aici acu’ o săptămÎnă. Helena scrise „Helena Hancock“ pe prima pagină, cu o caligrafie destul de stranie și flamboaiantă, rezultatul mai multor feluri de a caligrafia pe care le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
înăuntru, pe policioarele mirosind a santal, se aflau neumărate sticluțe policrome, transparente sau mate, strunjite din cristal scânteietor sau modelate din sticlă moale.Lichide gălbui sau verzui ca veninul își fluturau ușor pânzele în interior. Apucă una dintre ele. Citi caligrafia sofisticată, aurie, de pe medalion: Soir de Paris. Se ridică în picioare și, ținînd-o în pumn ca pe o grenadă, o izbi brusc de podea. Parfumul gingaș explodă în sute de cioburi, lăsând o pată udă, cu stropi prelungiți în toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spune ceva și aș traduce altceva, îmi mărturisi. După cîeva lecții nu mai mă privea, ci se juca cu creionul pe caiet în timp ce îi vorbeam. Scria de zeci de ori: Robi Thakkur, Robi Thakkur. apoi se iscălea, desena o floare, caligrafia "Calcutta", "Îmi pare rău", "De ce?", sau improviza versuri în bengaleză. Iar eu, când nu-i puteam privi ochii, vorbeam ca în fața unei streine. Totuși nu cutezam să o rog să înceteze. ― De ce nu vrei să-rai spui că nu-ți place
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
d-na Sen, trăgînd-o de sari și între-bînd. I-am spus că vin să te văd, și atunci mi-a dat biletul ăsta... Pe o foaie ruptă dintr-un caiet de scoală, Chabù scrisese în bengali, cu cea mai frumoasă caligrafie a ei: "Dadà iubit, mă poți ierta tu vreodată? Nu știu cine m-a pus să spun; credeam că nu fac nici un rău spunând, căci nici voi nu faceți rău iubindu-vă. Maitreyi suferă cumplit. Poți s-o faci să nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la stăpâna ei, apoi se întoarse și ieși. Nu-și scosese pantofii la ușa de la intrare. Alex, care recunoscuse caligrafia lui John Robert, se așeză pe bancheta de la fereastră, sub storul pictat. Scrisoarea, evident, nu sosise prin poștă, ci fusese predată de cineva. Rupse plicul: Dragă doamnă McCaffrey, Am primit prin domnul Osmore detaliile contractului și sunt de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tratatul lui Hume și Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer. Mai erau o serie de caiete groase cu însemnări, unul dintre ele deschis la o pagină așternută cu scrisul lui John Robert, care semăna atât de mult cu o caligrafie reflectată în oglindă. George își spuse: „E cartea cea mare! Totul e aici!“ Se uită la pagină, fiind familiarizat cu mâzgălelile lui John Robert: Dacă la un anumit punct devine imposibil, din rațiunile menționate mai sus, să menținem concepția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici măcar cu gândul asupra acestui lucru). Pricina care determinase scrisoarea nu-l preocupa pe George. Importantă era scrisoarea în sine, o întorsătură cu totul nouă, un formidabil fenomen nou în lunga istorie a relațiilor cu profesorul său. Când George recunoscuse caligrafia lui John Robert pe plic, sperase, în primul moment, că scrisoarea va conține ceva, nu știa exact ce, pe măsura dorințelor lui, un cuvânt bun, un gest de umor sau de tandrețe, orice, chiar și reproșurile i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sedleigh și că vor emigra împreună în Spania. — Splendid! Asta-i o binecuvântare! — Nu știu. Poate că nu-i adevărat. Vrei puțin whisky? Îți aduc imediat. Brian trase cu ochiul la scrisorile de pe masă: una lungă, scrisă mărunt, într-o caligrafie foarte precisă, și una abia începută, așternută cu un scris oblic. Se gândi că nu văzuse niciodată scrisul Stellei. Bănuia că scrisoarea lungă era de la tatăl ei. — De ce-l căutai pe George? întrebă Stella când se întoarse cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veche, precum și în Evenimentul zilei și Jurnalul Național. Din anul 2000 este realizatorul emisiunii Omul care aduce cartea, la ProTV. Printre preocupările sale constante se află literatura memorialistică și epistolară. Cea mai recentă carte a sa este I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii: Despre eul din scrisori (Humanitas, 2012). ÎN CHIP DE PROLOG Privilegiul bătrâneții Ce-i drept, trebuie să ai 50-60 de ani și să-ți fi pus numele pe un număr de cărți ca să fii onorat în ditamai Dilema veche
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vehement) pe Simone de Beauvoir alături de Marguerite Yourcenar și au nuanțat (bine-venit) pe tema feminității analizate de bărbați, a mascu linului surfilat de autoare, a scrânciobului Animus-Anima. În sfârșit, eu cred că a fost o după-amiază incitantă. 31 martie 2011 Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă) Trag nădejde că domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca labirint, erotica scrierii, vechile practici de purificare (de la orfico-pitagorei până la epoca doamnei de Săvignă) a ființei înainte de scriere, cu abluțiuni, la cei vechi, și primenire vesti mentară, în epoca noastră... Ș.a.m.d. Pe scurt, simpla, elementara grijă a caligrafiei ca semn al calofiliei. Scrisul îngrijit ca marcă a iubirii de armonie și frumusețe, totul înscris în idealul kalokagathic, de care nu văd de ce ar trebui să ne fie rușine, chit că trăim într-un context cloacal. Ce ziceți că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul înainte de-a se apleca pe coarnele plugului? Păi, atunci, ce să mai înțelegeți din orfevrăria cu plaivazuri boante a lui Arghezi? Cum să mai pricepeți mania caligrafiei eminesciene? Măcar dumneavoastră, prietenii Dilemei, crema cremei (cum ar fi zis bietul a.l.ș.), fie congeneri, fie părinți mai tineri, încercați într-o bună zi, cu copiii sau nepoții, exercițiul de mai sus. Și explicați le rostul vindecător și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dumneavoastră, prietenii Dilemei, crema cremei (cum ar fi zis bietul a.l.ș.), fie congeneri, fie părinți mai tineri, încercați într-o bună zi, cu copiii sau nepoții, exercițiul de mai sus. Și explicați le rostul vindecător și fermecător al caligrafiei. Măcar o scrisoare de-o pagină pe an dacă ar accepta să scrie de mână - și tot i-ar debusola benefic. Recent, în nr. 1 (55) pe 2011 al revistei Poezia, mi am găsit un aliat înțelept și savuros în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sfânt“. Sigur că te gândești numaidecât la ritualul hieroglifelor, la vertica litatea scrierii japoneze, la îndelungul ceremonial inițiatic al Punctului, acompaniat de sunete misterioase, la întregul labirint necesar pentru a scrie cele câteva silabe ale unui haiku. În plus, în caligrafia arabă respirația joacă un rol ce frizează budismul: „Respirația este scânteia vieții. Când oprim respirația pentru a face o linie, o melodie sau un pas de dans, nu mai suntem pe pământ. Suntem la ju mătatea drumului dintre viață și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru a face o linie, o melodie sau un pas de dans, nu mai suntem pe pământ. Suntem la ju mătatea drumului dintre viață și moarte. Nu avem aceeași respirație atunci când trasăm o linie orizontală ca atunci când trasăm o verticală. Caligrafia rimează cu respirația caligrafului. Și dacă vorbim despre caligrafia vie pentru a desemna o caligrafie bună, atunci este pentru că lucrarea conține suflarea artistului“. Superb. În fine, „caligrafia a luat locul picturii în civilizația arabo-musulmană, pentru că este în același timp cuvânt
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pas de dans, nu mai suntem pe pământ. Suntem la ju mătatea drumului dintre viață și moarte. Nu avem aceeași respirație atunci când trasăm o linie orizontală ca atunci când trasăm o verticală. Caligrafia rimează cu respirația caligrafului. Și dacă vorbim despre caligrafia vie pentru a desemna o caligrafie bună, atunci este pentru că lucrarea conține suflarea artistului“. Superb. În fine, „caligrafia a luat locul picturii în civilizația arabo-musulmană, pentru că este în același timp cuvânt și imagine. Este o artă care cheamă totalitatea celor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe pământ. Suntem la ju mătatea drumului dintre viață și moarte. Nu avem aceeași respirație atunci când trasăm o linie orizontală ca atunci când trasăm o verticală. Caligrafia rimează cu respirația caligrafului. Și dacă vorbim despre caligrafia vie pentru a desemna o caligrafie bună, atunci este pentru că lucrarea conține suflarea artistului“. Superb. În fine, „caligrafia a luat locul picturii în civilizația arabo-musulmană, pentru că este în același timp cuvânt și imagine. Este o artă care cheamă totalitatea celor cinci simțuri. Caligrafia a fost considerată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
avem aceeași respirație atunci când trasăm o linie orizontală ca atunci când trasăm o verticală. Caligrafia rimează cu respirația caligrafului. Și dacă vorbim despre caligrafia vie pentru a desemna o caligrafie bună, atunci este pentru că lucrarea conține suflarea artistului“. Superb. În fine, „caligrafia a luat locul picturii în civilizația arabo-musulmană, pentru că este în același timp cuvânt și imagine. Este o artă care cheamă totalitatea celor cinci simțuri. Caligrafia a fost considerată ca o răscruce, un fel de echilibru în artă. Ca imagine, există
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a desemna o caligrafie bună, atunci este pentru că lucrarea conține suflarea artistului“. Superb. În fine, „caligrafia a luat locul picturii în civilizația arabo-musulmană, pentru că este în același timp cuvânt și imagine. Este o artă care cheamă totalitatea celor cinci simțuri. Caligrafia a fost considerată ca o răscruce, un fel de echilibru în artă. Ca imagine, există noțiunea de mișcare și, deci, de viață. Ca slovă, este muzică, timp, spațiu...“. Zău că e bine să ne șoptim singuri, din când în când
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dacă în jurnal te oglindești mai mult sau mai puțin narcisiac, compensator sau răzbunător (cu sau fără gândul la cititorii posterității), în scrisori ești obligat să respecți regulile jocului în doi. Dan C. Mihăilescu Dan C. Mihăilescu I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii: Despre eul din scrisori ISBN 978-973-50 3630-0 168 pag., 2012 Am debutat editorial la 29 de ani, cu o carte despre Eminescu. Aproape sexagenar, m-am lăsat sedus de Caragiale. De ce? Fiindcă scrisorile lui din Berlin sunt cea mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe care nu le înțelege. Metodul său de învățămînt este de acelaș soi. El e unit cu o rară suficiență, cu o satisfacere personală deplină în cât privește capacitatea și modul său de espunere. Scrierea e în toată școala neglijată, caligrafia - o noțiune cunoscută numai teoreticește, gramatica există ca un fel de schematism de cuvinte a căror întrebuințare reală li lipsește copiilor în istoria românilor cronologia nu se știe exact și intuițiunea vremilor trecute li e dată elevelor (din nefericire după
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mărinimia lui Rim, Lina devenise un otrep. Ajutorul bătrânei soacre și lichidarea datoriilor îi reveneau de la sine. Ordonat în toate, Rim, rupând foaia calendarului, îi spunea: Azi e întîi a lunei, trimitem mandatul pentru mama! Mandatul sta pregătit de însăși caligrafia lui Rim și Lina întindea grăbit mâini slujitoare și trimetea banii. Azi avem o scadență! - și din sertare ticluite, apărea o prelungă foaie timbrată. - Putem preschimba! - hotăra doctorul cu sagacitate, sau: Trebuie achitat! - emitea corect. Lina apuca polița cu mâini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
autenticitate: Îi propune să-și mărturisească, prin scris, experiența nefericită a sentimentului de iubire neîmplinită; ea refuză să apară pe scenă, dar este convinsă a scrie: Îi recomandă un stil precis "Fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie." O caracterizează: În următoarele note de subsol, prozatorul destăinuie numele acelui "enigmatic X" de care era îndrăgostită doamna T. El este Fred Vasilescu, tânăr aparținând, după spusele scriitorului, acelor "fruntași adevărați în activitatea lor, oricare ar fi ea..." Tânărul era
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]