434 matches
-
ori, a fost impresionat de fortificațiile acesteia. Unul dintre turnuri a fost folosit drept temniță pentru Ustîm Karmeliuk, un lider al țărănimii răsculate la începutul secolului al XIX-lea, care a reușit să evadeze de acolo de trei ori. În Camenița a locuit și bogatul Joseph Yozel Günzburg. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numeroși evrei au emigrat din oraș către Statele Unite, în special spre New York, unde au organizat mai multe societăți. În timpul Primului Război Mondial, orașul a fost ocupat
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
austro-ungare. Odată cu prăbușirea Imperiului Rus, în 1917, orașul a fost inclus în câteva efemere state ucrainene: Republica Populară Ucraineană, Hatmanatul și Directoratul, și a ajuns să facă parte din RSS Ucraineană, după ce Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum ar fi masacrul din Vinnița au avut loc
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum ar fi masacrul din Vinnița au avut loc în toată Podolia, ultimul bastion al militanților pentru independența Ucrainei. La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior, reședința regiunii s-a mutat la Proskuriv (astăzi Hmelnîțkîi). În decembrie 1927, revista TIME a relatat răscoale țărănești și muncitorești împotriva guvernului sovietic și a colectivizării, în sudul
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum ar fi masacrul din Vinnița au avut loc în toată Podolia, ultimul bastion al militanților pentru independența Ucrainei. La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior, reședința regiunii s-a mutat la Proskuriv (astăzi Hmelnîțkîi). În decembrie 1927, revista TIME a relatat răscoale țărănești și muncitorești împotriva guvernului sovietic și a colectivizării, în sudul Ucrainei și în orașele Moghilău, Camenița, Tiraspol
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior, reședința regiunii s-a mutat la Proskuriv (astăzi Hmelnîțkîi). În decembrie 1927, revista TIME a relatat răscoale țărănești și muncitorești împotriva guvernului sovietic și a colectivizării, în sudul Ucrainei și în orașele Moghilău, Camenița, Tiraspol și altele. În ziarele românești au apărut informații privind trimiterea de trupe de la Moscova în regiune pentru suprimarea revoltelor, soldată cu 4000 de morți. Presa oficială a Kremlinului a negat aceste informații. La Camenița, în 27-28 august 1941, a
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
Ucrainei și în orașele Moghilău, Camenița, Tiraspol și altele. În ziarele românești au apărut informații privind trimiterea de trupe de la Moscova în regiune pentru suprimarea revoltelor, soldată cu 4000 de morți. Presa oficială a Kremlinului a negat aceste informații. La Camenița, în 27-28 august 1941, a avut loc unul dintre primele și cele mai mari omoruri în masă ale Holocaustului. În aceste două zile, de evrei au fost uciși, majoritatea deportați din Ungaria (-) iar restul evrei polonezi din regiune. Masacrul de la
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
în 27-28 august 1941, a avut loc unul dintre primele și cele mai mari omoruri în masă ale Holocaustului. În aceste două zile, de evrei au fost uciși, majoritatea deportați din Ungaria (-) iar restul evrei polonezi din regiune. Masacrul de la Camenița a fost prima acțiune a naziștilor din cadrul „Soluției Finale”, iar numărul victimelor a fost de ordinul zecilor de mii. Martorii oculari au relatat că cei care au comis aceste omoruri n-au încercat să-și ascundă acțiunile față de localnici. Conform
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
din cadrul „Soluției Finale”, iar numărul victimelor a fost de ordinul zecilor de mii. Martorii oculari au relatat că cei care au comis aceste omoruri n-au încercat să-și ascundă acțiunile față de localnici. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Camenița era vorbitoare de ucraineană (%), existând și o minoritate de vorbitori de rusă (%).
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
este un oraș în Raionul Briceni, Republica Moldova. Denumirea localității provine de la tătarii lipcani care au populat odinioară această localitate. Aceștia au fost strămutați în 1699 din Camenița. Orașul este cea mai nordică localitate urbană din Moldova, este situat la frontiera de nord-vest a Moldovei cu România și Ucraina, pe malul stâng al râului Prut, la o distanță de 252 km de capitala republicii - Chișinău și la 28
Lipcani () [Corola-website/Science/305085_a_306414]
-
limba română, ea cuprinde fragmente și din cea alcătuită de istoriogrfaul turc Hagi Ali, cu privire la expediția din 1672 a osmanilor întreprinsă împotriva Poloniei, condusă de însuși sultanul Mehmed Ali al IV-lea(1648-1687), eveniment care se închieie cu cucerirea cetății Camenița și a Podoliei. Cronica reprezintă un jurnal de expediție, descriindu-se în ea drumul parcurs de oastea otomană prin Dobrogea și Moldova. Pe lîngă informațiile de ordin politico-militar, administrativ, economic, autorul ei a însușit și denumirile locurilor unde forțele turcești
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
de expediție, descriindu-se în ea drumul parcurs de oastea otomană prin Dobrogea și Moldova. Pe lîngă informațiile de ordin politico-militar, administrativ, economic, autorul ei a însușit și denumirile locurilor unde forțele turcești au poposit în lungul lor marș spre Camenița. Referindu-se la la toponimele menționate în această veche scriere musulmană, alcătuitorul volumului de cronici, basarabeanul Mihail Guboglu a consemnat în partea introductivă: „Nu se poate trece cu vederea importanța acestor cronici pentru toponimia istorică medievală a Dobrogei și chiar
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
poem german compus în 1260 menționează Ramunge în Țară Vlahilor și în Moldova. În secolul XIII sunt menționați bolohlovenii la nord de hotarele Moldovei, care în 1231, au luptat alatui de regele Ungariei împotriva cneazului Haliciuiui, în 1235 au asediat Camenița, în 1241 au fost atacați de cneazul Daniil, fiind forțați de mongoli să recolteze în cnezaul Halici-Volhinia, iar în 1257 au fost învinși de halicieni. Termenul de "bolohloveni" ar putea face referire la români. Cavalerii teutoni ce au fost staționați
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
XXII-lea (1410-1415) să înființeze o episcopie catolică la Baia, iar episcop să fie numit dominicanul Ioan Ryza, profesor dominican și superior al ordinului pentru Vicariatul Ruteniei. Prin bula din 7 august 1413 antipapa l-a însărcinat pe episcopul de Camenița să cerceteze cazul și să raporteze dacă situația și însemnătatea orașului justifică înființarea unei episcopii. În caz afirmativ, el trebuia să transforme biserica în catedrală, să pună la cale toate cele trebuincioase și să-l sfințească ca episcop pe Ioan
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Novac ocupă teritoriul Moldovei și instalează o garnizoana în orașul Iași. În tot timpul campaniei, rapoartele comisarilor împăratului Rudolf al II-lea ni-l arată pe Babă Novac că pe unul dintre cei mai apreciați ostași. Urmează cucerirea teritoriului până la Camenița și Hotin. A luptat alături de Mihai Viteazul în lupta de la Mirăslău, apoi în 9-19 septembrie 1600 în fruntea unui detașament din apropiere de Ploiești, la Năieni, reușind să întârzie cu zece zile înaintarea polonezilor, lupta apoi la Sărată, Năieni, pe
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
are loc topirea zăpezilor. Dreapta: Bistrița, Strîi, Svicia, Sivka, Limnîția, Lukva, Răut, Ichel, Bîc, Botna. Stânga: Strighivor, Vereșciția, Hnîla Lîpa, Zolota Lîpa, Strîpa, Siret, Nicilava, Dzvina, Zbruci, Jvancik, Smotrîci, Ușîția, Liadva, Iagorlâc, Cuciurgan. Principalele orașe străbătute sunt: Halîci, Hotin, Moghilău, Camenița, Otaci, Soroca, Camenca, Rîbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Tighina, Tiraspol și Slobozia. În fluviul Nistru în sectorul de mijloc (de la barajul lacului de acumulare Novodnistrovsk până la barajul lacului de acumulare Dubăsari) și sectorul de jos (de la barajul lacului de acumulare Dubăsari până la
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
om devotat pe cel al Moldovei și îl găsi în boierul Gheorghe Ștefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutor de la Ioan Kemeny, din partea lui Rakoczy, și de la Diicul Spatarul, din partea lui Matei Basarab. Vasile fuge peste Nistru la Camenița dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuș și iese învingător la Popricani Nu se mulțumește însă numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, cu gândul de a se răzbuna pe
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
considerată a fi o necesitate în sec. XIV-XV. Însă ulterior, vor apărea fetvâ-le și declarații de război ( un astfel de caz a avut loc în cadrul războiului ruso-turc din 1787, 1828-29). Însă au existat și excepții, cun este cazul în care Camenița este atacată fără a că locuitorii să fie avertizați ( 1672). În ceea ce privește somația, aceasta presupunea invitarea nemusulmanilor de a se supune sultanului și a de a plăti tribut. Un astfel de caz are loc după 1453, cănd sultanul Mehmed ÎI le
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Galiția intrând în stăpnirea Rusiei kievene. Râul a fost folosit în transportul de mărfuri până la Nistru. În Evul Mediu, râul Zbruci a împărțit teritoriile Poloniei și Lituaniei (Galiția și Podolia). În 1434 a fost fondat Voievodatul Podoliei cu centrul la Camenița. De-a lungul râului Zbruci a fost construită una din liniile de apărare împotriva invaziilor turco-tătare. Au fost realizate fortificații. La vărsarea Zbrucilor în Nistru, regele Ioan III Sobieski (1674-1696) a construit Cetatea Sf. Treime din Okopî - cunoscută prin drama
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
său, pe structura cetății anterioare, prin acoperirea acesteia cu pământ. Într-un document din 6 octombrie 1408 dat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov, Hotinul era menționat ca punct vamal astfel: "„Iar cine va duce cai sau iepe la Camenița va da... la Hotin ce ar fi avut să dea la Cernăuți... de fiecare cal... câte doi groși”" . După moartea lui Alexandru cel Bun, ca urmare a războaielor dintre urmașii domnitorului moldovean, Hotinul a fost ocupat de către Polonia în anul
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
aceasta fiind de fapt granița Principatului Moldovei) . După tratatul de pace de la Hotin, cetatea a revenit Moldovei, dar în fapt a rămas sub control turcesc. Pentru a controla frontiera cu teritoriile aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Polonia a întărit Cetatea Camenița, aflată pe celălalt mal al Nistrului. O unitate de ieniceri și-a stabilit garnizoana în cetate începând din anul 1632, staționând acolo împreună cu oastea moldoveană. Cetatea Hotinului a fost eliberată din mâinile turcilor de mai multe ori în acest secol
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
atribuie devastarea bisericii unei expediții poloneze, venite ca represalii în Moldova. Astfel, după cum relatează Grigore Ureche (circa 1590-1647) în cronica sa, domnitorul Bogdan al III-lea a trecut Nistrul la 29 iunie 1509 și a ajuns a doua zi la Camenița. Oștenii săi au ars și prădat localitățile din Polonia și au asediat orașul Liov. La 6 iulie, au trecut prin Rohatin, oraș mare și vestit, pe care l-au incendiat și l-au prădat. După cum relatează cronicarul, ""luat-au din
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
și cu achingiii tânărului Ali-Beg. În acest scop, sultanul încheie o înțelegere temporară cu venețienii prin intermediul sultanei Mara (Dina Cocea), fiica despotului sârb Gheorghe Brancovici și văduva fostului sultan Murad al II-lea. Oștile otomane urmau să ierneze în Cetatea Camenița din Lehia, iar în primăvara următoare trebuiau să pătrundă în Ungaria și în Polonia. Aflând că oștile turcești se îndreaptă spre Moldova, Ștefan cel Mare face un sfat cu boierii și poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
localnici să se mute pe o terasă înaltă din sud, în apropierea locului de popas al cărăușilor bivolari, întemeind satul Slobozia Bivolari (așa cum apare în cronica liuzilor din 1803). Pe acolo treceau negustorii armeni, turci sau evrei în drum spre Camenița sau spre Hotin, ei folosind bivolii pentru tractarea căruțelor. Acest lucru este demonstrat de existența unei ulițe armenești în fostul târg Bivolari. La 13 iunie 1843, domnitorul Mihail Sturdza a emis hrisovul de înființare a târgului Bivolari, pe proprietatea hatmanului
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
Astăzi nu mai există nicio localitate cu acest nume. Resturile unui zid de pământ, numit și Valul lui Traian (astâzi Troianov val în ucraineană) cu înâlțimi între 3,5 și 5,5 metri, construit intermitent de la Nistru în sus, de la Camenița (din apropierea localității Ușița) la Tarnopol (Kamenetz Podolsk -Ternopil) de-a lungul părților de vest ale teritoriilor bolohovenilor pare să fi fost limita dintre halicieni și urmașii dacilor romanizați. Alexandru Boldur menționează următoarele localități cu referință posibilă la Bolohoveni: "Golovcinți, Goloscov
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]