525 matches
-
respectiv poziția observatorului față de situația-problemă observată, avem și o altă împărțire, în următoarele categorii de observații: a. observația evidentă: în cadrul acestui tip de observație grupul observat îl cunoaște pe observator și știe că este un obiect al observației; b. observația camuflată: în cadrul acestui tip de observație grupul observat nu îl cunoaște pe observator și nici nu știe că este un obiect al observației. Dacă analizăm cu atenție aceste categorii de observații, ne putem da seama că ele sunt folosite în special
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
plantei; 3) contribuția tuturor oamenilor (culturilor) la istoria spiritului; 4 ) capacitatea de semnificare și simbolizare specifică comportamentului uman își are adevărata (prima) rădăcină în atitudinea existențială religioasă; 5) sacrul e camuflat în profan așa cum pentru Marx și Freud profanul era camuflat în sacru; sarcină: "a descifra camuflajul sacrului în lumea desacralizată". În sfârșit, 6) cultura drept condiție specifică a umanului. Semnificația politică a culturii: a răspunde pe alt plan unui moment istoric dificil. Valoarea sacră și soteriologică a cărții astăzi, când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât adversarul cel mai dotat. Unii teoreticieni reduc esența politicului la termenii; dușman - prieten. Concepția aceasta exprimă ființa politicului în formă tranșantă. Valabilitatea ei este totală pentru fenomenul dictaturii, care reprezintă o exasperare a politicului. Orice dictatură este un război camuflat, chiar dacă nu se manifestă în conflicte cu alte state. În tot cazul, dictatura este în primul rând un război al unui stat cu sine însuși. Între democrație și dictatură este mai întîi o diferență de ritm. Pe când prima reprezintă o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Du-te acuma. N-o să pățesc nimic. — Nu vrei să te Însoțesc pînă În Portman Square? — Nu fi prostuț! Hai, du-te. Sărut-o pe Pamela din partea mea! El n-o auzi. Îl urmări cum se suie, dar, ferestrele fiind camuflate, cînd intră să-și caute un loc, nu-l mai văzu. Nu dorea ca el s-o zărească fugind; Înainte s-o ia din loc, așteptă Închiderea ușilor și plecarea trenului. Apoi, se comportă de parcă era cu totul altă ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu un acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la nivelul primului culoar: Duncan Îi vedea pe oameni printr-o ceață din sîrmă, fum de țigară și lumină artificială, bolnăvicioasă; era ca și cum te-ai uita la niște creaturi aflate Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și se distrau. Ea de ce nu? Încă nu avea treizeci de ani... Se afla În strada Percy, și trecuse deja de ferestrele camuflate ale cafenelelor și restaurantelor de-acolo. Traversă Tottenham Court Road și intră pe străzile mizere din Bloomsbury. Zona era liniștită și ea o luă la picior, apoi se lovi de o bordură sfărîmată și fu pe punctul de a cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Reținuse însă că urma că Lăură să plece într- acolo cu un tren direct, dar nu știa exact la ce oră. Se duse deci imediat la Gară de Nord, se interesa de mersul trenurilor și hotărî s-o aștepte acolo ,,camuflat" în mașină, s-o mai vadă măcar o dată fie și pentru cea din urmă oară... Lăură sosi târziu de tot, fără niciun fel de bagaj, liberă, elegantă și distinsa cum era de obicei. Observa fără prea multa dificultate mașina lui
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
invadat de greață, este scârbit de mizeria peisajului abia zărit prin viziera sa. Boala bărbatului-cutie se numește „paralizie a simțului direcției“. Cutia este o cale de acces spre o lume ascunsă, o lume specială, neaccesibilă oamenilor din „orașul anonimilor“. Bărbatului camuflat nu-i este rușine de cutia sa, nu disperă din cauza condiției sale și nu se gândește să se sinucidă. Pentru el timpul nu există, căci drumul său fără nici o direcție este în afara timpului. Metamorfoza omului modern într-un „bărbat-cutie“ ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
discurs raportat. Spre exemplu, în discursul istoric este citată o declarație a unui lider politic. Discursul istoric intră în relație cu cel politic, dar își păstrează identitatea. În al doilea rând, interdiscursul devine manipulator atunci când un tip de discurs împrumută, camuflat, scopul și unele caracteristici ale altuia. Spre exemplu, manipularea poate apare atunci când discursul politic se camuflează în cel științific, fără a declara acest lucru. Manualele din perioada comunistă nu prezentau obiectiv și imparțial istoria românilor, ci evidențiau, într-o manieră
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
nivelul legislatorilor se află, de fapt, explicația pentru multe dintre disfuncțiile ce apar la celelalte niveluri. Cadrul legal asigură sau distruge libertatea presei. Acest lucru se poate realiza atât într-un mod brutal, prin instituirea cenzurii, cât și în variante camuflate, prin definirea extrem de largă și vagă a secretului de stat și a dreptului la propria imagine sau prin instituirea unor reglementări legale opresive, privind insulta și calomnia. V.3.3.1. Cenzura Cenzura este "un proces care presupune blocarea, reglementarea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
fără nici o logică, ca și cum nu ar exista un curator specializat, ci o femeie de serviciu s-a distrat între două „coups de balai“. Să nu mă înțelegi greșit: nu sunt pentru stilul occidental, dominat de multi-media, discurs politic-corect și mediocritate camuflat cu bani. Dar nu mai suport nici muzeografia obosită, prăfuită din România, al cărei cârmaci este din păcate chiar Muzeul Național de Istorie. Fiecare obiect avea frumusețea și valoarea sa, fără îndoială, dar acest lucru nu este suficient. Iar ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
iar epiderma aceasta nu este doar piele sută la sută, ci și epidermă cerebrală, sufletească etc.). Cogitațiunile au întotdeauna (și e bine că lucrurile stau astfel) un măcar vag substrat autobiografic: prin ele ne exprimăm îngrijorările existențiale și reprimările emoționale (camuflate sau nu) ori, dimpotrivă, exaltările și încântările. Cenzura există, firește, ea nu are cum să dispară în neant, măcar pentru faptul că fiecare din noi, indiferent dacă producem literatură (bună) sau nu, avem inhibiții și bariere și delimitări față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a strecura mici elogii câtorva persoane de la masă, alese pe sprânceană, așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă. Cu confrații de o vârstă e de o gelozie feroce, camuflată, dă drumul șopârlelor, te face să înțelegi că urcușul lor cam dă de bănuit, că toți sunt niște cățărători fără cuget, niște limbrici. Și așa, prin felul lui de a fi, a fertilizat atâtea imaginații, încât multora le e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiatului, a fetei. Când era vorba să treacă la atac, adică să pună pe șleau problema vreunui mariaj, bineînțeles că nu deconspira decât o parte din informațiile pe care le poseda și anume numai cele pozitive, celelalte erau cu abilitate camuflate, ocolite. Pentru istoriile de familie avea o memorie de-a dreptul fantastică și, deseori, de-a lungul anilor i se întâmplase să descopere noi aspecte pe care le alipea la arhiva celulară, fără să le încurce vreodată, fără să greșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi fost reală temerea că între mamă și fiu exista o complicitate, o taină atât de bine camuflată încât era imposibil s-o depistezi, oare chiar trebuia s-o pornească la vale, urmărită ca de o avalanșă, fără a privi cu limpezime în jur? A doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din după amiaza aceea fuseseră absolut autentice. Își amintise că tot așa venea împreună cu Ovidiu acum câțiva ani, înainte de căsătoria lor, venea decisă să înlăture ezitările Carminei, să aștearnă o pânză opacă roză peste tot ce credea ea că trebuie camuflat, cât de bine o intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că este curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde mâna s-o prindă dar, la secundă, lăcusta sare la jumătate de metru depărtare de noi, își încordează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adunaseră toți cei care voiau să fugă, băieții de serviciu chinezi În uniformele lor americane, chelneri cu tunici albe și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții de bumbac crud care atîrnau pe jugurile de pe umerii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
țîșnind prin țevile de eșapament. Jim văzu acum mama sa era Împinsă În mulțimea de chinezi și europeni pe care marinarii Îi obligau să traverseze Bundul. Un al doilea tanc Îl urma de primul, apoi venea un șir de camioane camuflate, Încărcate cu soldați japonezi. O ultimă salvă de pușcă se auzi de pe vasul american Wake. Ultimul dintre marinarii englezi răniți fu tras pe Întinderea de noroi de sub Bund. Petrolul care se scurgea din vasul Petrel, scufundat, se Întindea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de poliție britanic și doi ofițeri sik din forțele polițienești din Shanghai contiunau să dirijeze traficul de pe platforma lor Înălțată deasupra mulțimii, supravegheat de către un singur soldat japonez, care stătea În spatele lor. Infanteriștii japonezi Înarmați ședeau ca vilegiaturiștii În camioanele camuflate care se plimbau de-a lungul străzilor. Un grup de ofițeri stătea În fața Institutului Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană de soldați chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonez care ședea cu deținuții. Soldatul Îl trase pe Jim peste genunchii olandezei și ai tatălui ei. Pe cînd camionul se Îndepărta de centrul de detenție, cu roțile deja prinse În șinele de tramvai, Jim se tîrÎ Înainte, spre cabina camuflată a șoferului. Se ținu de acoperișul țuguiat și ignoră șuvoiul de blesteme pe care i le adresa șoferul. Își ridică În vînt gura Însîngerată, lăsînd mirosurile grele ale Shanghai-ului să-i umple plămînii, bucuros că era din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În capătul Îndepărtat al orezăriei, ascuns de urzici, era taluzul unei linii ferate. Un pluton de soldați japonezi se odihneau pe platforma de ciment a unei stații, la marginea drumului, pregătindu-și mîncarea la un foc de bețe. Un camion camuflat era parcat lîngă șine. Era plin de colaci de sîrmă, pe care acești ingineri de transmisiuni o reașezau Între stîlpii de telegraf. — Doamnă Hug... asta-i calea ferată spre Woosung! În timp ce aburii scăldau cabina șoferului, camionul se opri. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de aur și singurii morți pe care doctorul avea să-i vadă mult timp de atunci Încolo aveau să fie europeni. Jim hotărî să-l ignore pe doctorul Ransome. Stătea În picioare lîngă paznicul japonez, Încălzindu-și mîinile de acoperișul camuflat al cabinei șoferului. CÎnd porniră spre șosea, soldații mergeau de-a lungul șinelor de cale ferată, desfășurînd metri Întregi de cablu de telefoni. Oare erau gata să lanseze un zmeu care să ridice un om? Soldatul aflat cel mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lume... Își trase nasul. Geordie o luase Înainte să vină altcineva după ea. — Deci tu și frate-tău aveați de gând să vindeți o fată de patru ani unui ticălos bolnav? Amenințarea din vocea lui Insch nu era prea bine camuflată. Obrajii cei dolofani se coloraseră, iar ochii Îi sclipeau ca diamantele negre. — Eu n-am avut nici un amestec. El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se Încruntă, dar nu mai spuse nimic. — Nu vorbea engleză, așa că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]