444 matches
-
bine să te joci cu un om ca mine astfel. Nu! Nu! Nu voi să te aleg! Cațavencu: Trebuie! Tipătescu: Nu! Cațavencu: Trebuie să vrei, dacă ții câtuși de puțin la onoarea... Tipătescu: (izbucnind) Mizerabile! (Cațavencu face un pas înapoi.) Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ține să nu-și zdrobesc capul... (se repede, ia un baston de lângă perete și se întoarce turbat cătră Cațavencu.) Mișelule! Trebuie să-mi dai aci scrisoarea, trebuie să mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fii calm... Tipătescu: Da, sunt calm... Pentru că dumnealui (Farfuridi, Brânzovenescu și Trahanache apar în fund și ascultă. Cei dintâi arată tot ce se petrece în scenă celui d-al treilea) nu e ca alții mișel, pentru că nu e ca alții canalie, nu e ca alții infam... (se montează din ce în ce)... pentru că încă o dată, la alegători ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu, (apăsând) onorabilul d. Cațavencu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fond mai puțin pătați în viața morală" (Pompiliu Constantinescu). Numele lor, cu sufixe onomastice grecești ("idi") și'românești ("eseu) precum și aluzia culinară (brânză și farfurie) ilustrează semnificativ relația care există între ei. Agamemnon Dandanache, "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu", este candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat în județul X. El apare în piesă abia în ultimul act și se conturează prin acumularea tuturor defectelor personajelor de până atunci. Trăsăturile dominante sunt caricaturale, ramolismentul și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
prăpăstiile în care cade speța omenească." Orașul mare, pe care la vremea aceea îl vede dezvoltîndu-se și extinzîndu-se, rămîne pentru autorul lui Emil "cloaca tuturor viciilor"; departe de a contribui la formarea cetățenilor, el nu face decît să crească numărul canaliilor, "o populație abrutizată și stupidă." Marcat de influența rousseauistă, autorul unei lucrări cu titlu semnificativ, Fericirea la țară, repetă aceste lucruri cîțiva ani mai tirziu, văzînd în întoarcerea la pămînt cea dintîi condiție a regenerării moravurilor"53. E suficient să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
opusă, în aparență, celei a încăierării de la primărie. În realitate însă, este doar cealaltă mască, cea care râde, pusă pe fața aceleiași lumi „pe dos“ în care este sărbătorită alegerea „în unanimitate“ a celui „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și privată, cele două personaje ilustrează elocvent, cred eu, comportamentul unui „homo politicus“, perfect adaptat unei soțietăți fără prințipuri, în care „alesul“ nu poate fi decât Dandanache, despre care autorul însuși afirma că este „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că, alături de celelalte personaje ale Scrisorii pierdute, Ștefan Tipătescu și Nae Cațavencu reprezintă scenic o lume imorală, absurdă, sancționată printrun uriaș hohot de râs în comedia lui Caragiale, strălucit precursor al teatrului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
abstracție de dimensiunea divină a acesteia. Asupra acestui punct, mărturia Faptelor apostolilor este capitală. Ele ne prezintă creația Bisericii ca un eveniment al istoriei sfinte. Nu există nici un motiv să punem la îndoială această mărturie”. Numai dacă ești nebun sau canalie! După ce ariminul din Tracia Septimius Severus(192-211) a ajuns împărat la Ro-ma, în rîndurile iudeo-creștinilor a reizbucnit iarăși palalaia mesianismului iudaic și a apocalipsei milenariste care stătea după deal gata să pape toate neamurile ne-tăiate împrejur, ba și pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe mare. Iar mitropoliții și patriarhul românilor poartă un toiag la capătul căruia sînt înfășurați doi șerpi ce se uită la crucea din mijlocul lor. Practicăm noi românii un cult al Satanei așa cum rezultă din zicerea lui Ioan sau această canalie ne-a furat religia, ne-a batjocorit-o și apoi a ieșit cu o plăsmuire în lume cu care se fălește el și neamul lui de 1600 de ani. Eu cred că făcătura este a unui italic pornit în vedenii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
maidanurile din Ploiești" și urmărindu-i comportamentul: "Caragiale cam nerușinat cu ceilalți"; "Caragiali violent, grosolan și inutilizabil; "Caragiali lipsit de tact ca la mahala în discuția cu Alecsandri"; către D. Zamfirescu îl fixează definitiv în ordine morală ("Caragiale e o canalie") după care se hotărăște la o atitudine irevocabilă: "Pentru Caragiale niciodată nimic". Mentalul colectiv este un constructor neobosit de legende după un model arhetipal care ne asigură un nemeritat confort interior bazat pe o ideologie a falsificării realului; de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Eminescu, l-aș trece fără ezitare printre complotiști pe Caragiale care, am convingerea, i-a grăbit moartea lovindu-l în cele mai tainice fibre ale sufletului și rezervîndu-și rolul de prim apărător, în posteritate, a operei atitudine de cinic și canalie, așa cum chiar Eminescu îl caracteriza. Desigur, Slavici se înșeală declarînd că cei doi au fost "prieteni în cel mai bun înțeles al cuvîntului" căci așa cum apreciază T. Vianu "n-au existat doi oameni mai deosebiți în această lume decît Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
loc. Poate cu timpul să-mi treacă acea adîncă și neagră părere de rău, pe care tu n-o înțelegeai pîn-acum..." (24 februarie). "Precum era de prevăzut, mirosul de capră rîioasă trebuia să-și dea în petec și s-arate canalia netrebnică în toată urîciunea ei morală și fizică. Dar, în adevăr, să-l dăm dracului! Nici să-mi mai pomenești ceva despre el în vro scrisoare a ta." (25 februarie). Acestea sînt, esențializate, opiniile Poetului despre promotorul artei erotice în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a cetățenii onorabili și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
comunismului, de Dan Pița în 1992. Utilizând aceeași metaforă încărcată a hotelului-carceră-ospiciu, imaginile baroce ale lui Călin Ghibu și pe Ștefan Iordache într-un rol asemănător, Dan Pița a câștigat Leul de argint la Veneția. Casa dintre câmpuri (1980) sau Canalia socialistă Cu Desfășurarea (1955), realizat după lichidarea „devierii de dreapta” Pauker-Luca-Georgescu și moartea lui Stalin, propaganda introduce în premieră în filmul de actualitate, ca personaj principal negativ, un Tovarăș. Președintele CAP Voicu Ghiocioaia este corupt, lacom și are legături cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Până la un alt președinte de CAP, Axente, eroul malefic al Casei dintre câmpuri (1980, regia Alexandru Tatos). Axente, așa cum finalmente își dă seama omul Partidului, tovarășul vice Vardaru, nu e doar un carierist, un învârtit, o lichea, e chiar o canalie. El joacă tot timpul grija față de om, dragostea de mase, bunele intenții, paternalismul amuzant. Își urmărește scopurile perfid, folosind interpuși, asigurându- și mereu o cale de retragere. E un demagog politic cu înaltă calificare. Personajul Axente demonstrează pentru prima dată
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dintre câmpuri are loc pe 13 octombrie 1980. Trei săptămâni mai târziu apare O lacrimă de fată (regia Iosif Demian). Breșa făcută de filmul lui Tatos în propaganda care viza viața satului este lărgită în forță. Dacă Axente era o canalie colectivistă, acum un sat întreg, în frunte cu președintele CAP, se dovedește capabil de înșelăciune și furt. Ani în șir, ei ascund faptul că au un surplus de pământ neînregistrat și astfel pot raporta recolte la hectar false, care le
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1912), Pierre Louys (Afrodita), Panait Istrati (Pe malurile Dunării, în „Facla”, 1925). Traducea, în 1919, și un act din piesa Seara cea mare de Leopold Kampf. Probabil aceasta îl va fi îndrumat spre dramaturgie, căci anunța în 1922 terminarea piesei Canalia, iar în 1924 intrarea în repetiții a comediei Pe când era bunica fată mare. La Craiova, se pare, a scris drama Sub coasa morții. Reintrarea în literatură se produce totuși printr-o amplă nuvelă, intitulată Vinul de viață lungă (1931), urmată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Dina Cocea, traduce Seara cea mare de Leopold Kampf, apoi Nebuna tinerețe de John Bouwlet, Amfitrion 38 de Jean Giraudoux, Scadența dragostei de M. Duran, Călătoria cea mare de Sutton Vane. Pe aceeași scenă are loc în decembrie 1943 premiera Canaliei. După august 1944, C. scoate ziarul „Victoria” (1944-1946). Deși unii îl vedeau „comisar al poporului”, va fi numit doar director general al teatrelor. Este ales și vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. În 1945 i s-ar fi jucat piesa Inadaptabila
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase diminuează considerabil efectul. Între aceiași poli se mișcă și dramaturgia lui C. Singura piesă pusă în scenă, Canalia, amintind mult de producția unui H. Bataille, dezvoltă un episod din Fecior de slugă, în care „boierul” Mirel Azan îi propune soției lui să se vândă bancherului Schwartz. Caracterele nu au cu adevărat pregnanță, autorul mizând mai mult pe vivacitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
VL, 1935, 169; Al. A. Philippide, „Nea Nae”, CLI, 1935, 23; Petru Manolescu, „Nea Nae” de N. D. Cocea, „Azi”, 1935, 2; Ovidiu Papadima, „Nea Nae” de N. D. Cocea, G, 1936, 6; Călinescu, Ist. lit. (1982), 919; Petru Manoliu, „Canalia”, comedie tragică în 3 acte de N. D. Cocea, TIL, 1944, 2387; Eugen Campus, Un maestru al pamfletului literar, București, 1955; Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, București, 1955, 156-164; Eugen Jebeleanu, Din veacul XX, București, 1956, 285-290
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
scoate chiar și acum din pepeni”!... * „Combătînd greșelile cuiva ai nevoie de un aliat care-ți lipsește de cele mai multe ori: inteligența lui.” (N. Iorga) Mai mult chiar, ai nevoie de remușcările lui, altfel te va Înțelege, dar nu va regreta: „Canaliile nu roșesc” (Emil Cioran). * „Unii filosofi zic: morala se poate explica, prin urmare ea nu există.” (N. Iorga) „Morala” se probează, se știe, În fapte, nu În vorbe: cu cît Îți justifici, de exemplu, mai mult o „greșeală”, cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în timpul Frondei, a rămas profund marcat de agresivitatea lor. Întruna din discuțiile dintre el și fratele său, regele are o reacție cât se poate de concludentă privind atitudinea față de supușii săi:„Frate, dacă patru sau cinci mii de astfel de canalii vor muri, se va micșora Franța? Nu sunt prea folositori lumii. Te rog nu te implica în probleme care nu te privesc“. Din cauza cenzurii aplicată de rege asupra publicațiilor, scrisoarea teologului François Fénelon nu a fost făcută publică, dar apare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
idei, și anume: „Eroii lui Caragiale sunt sănătoși sufletește, trăiesc fără tensiune, fără mari ambiții, fără deziluzii amare și fără ciocniri tragice“. Ralea afirmă de asemenea că: „Majoritatea acestor personaje sunt simpatice“. În mod sigur, teatrul lui Caragiale prezintă și canalii precum Cațavencu și Agamiță Dandanache, dar cei doi nu sunt identici. Doar Agamiță Dandanache este odios; Cațavencu devine până la urmă aproape simpatic, atunci când îl vedem la picioarele Joițicăi sau când ciocnește paharul de șampanie cu Tipătescu. Ralea are dreptate și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
aminte cum eu (care nu l-am votat niciodată pe Iliescu, ba, dimpotrivă!, am activat public împotriva regimului lui) a trebuit să înghit, ani la rând, comentariile nesimțite ale valahilor care, după ce că ei aduseseră în Parlament nespălați ca Dumitrașcu sau canalii precum Vadim, îi scoteau vinovați pe "moldoveni" că l-au votat pe Iliescu. Același stigmat iresponsabil a fost cultivat și împotriva basarabenilor, considerați un fel de români second hand, uitându-se prea rapid cum noi înșine stăteam în anii '90
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu mobile, lucruri personale - între care, firește, bijuteriile și tablourile cumpărate din banii proprii - negociate de Carol al II-lea cu Antonescu atunci când a plecat în exil, în 1940); au urmat răstălmăcirile odioase și calomnia groasă (în care au excelat canalii de presă care erau autorii grețoaselor ode la adresa foștilor dictatori), ordonate de Iliescu imediat ce s-a profilat posibilitatea ca Majestățile lor să revină acasă. Apoi acest demers grosier (de huliganismul cu care au fost expulzați, sau, mai apoi, opriți să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
demnitate și onoare civică, pentru naturile slugarnice și viclene, infinit cameleonice, care populează dens viața noastră literară, țelul suprem în viață. Întreg mecanismul de prostire și subordonare a creatorilor pentru a face jocul dictaturii a fost simplu rezumat de o canalie ideologică precum Leonte Răutu: " Ia pune câteva boabe de grâu în palmă și să vezi cât de repede vin scriitorii la ciugulit!" Iar ce era de ciugulit nu erau boabe, ci onorarii, avansuri de documentare sau împrumuturi de la "Fondul Literar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]