2,383 matches
-
la Vecernie, n-a mai ajuns uleiul din candelă și nemaiavând în biserică, sfântul se temea ca neajungâd, să nu trebuiască întreruptă slujba. Dar Dumnezeu care iubește pe cei ce se tem de El, a făcut să izvorască ulei în candelă, precum altădată în casa văduvei din timpul lui Ilie, că au venit slujitorii umplând mai multe vase. Unul din vecinii săi era om bun din fire dar păgân cu credința. Și făcându-i o vizită, a văzut mai dinainte cu
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Eu nu mai știu în care nopți curbate M-am rătăcit pe-o buză de lumină Când vântul de la nord a prins a bate O candelă cu stele se înclină. Eu nu mai știu, tu poate mai ții minte În care vară, copți într-o iubire, Ne tot sorbeam din ochi fără cuvinte Ș-am inventat din gesturi o vorbire. De-ți amintești, mai pune alb
N-A FOST SĂ FIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363377_a_364706]
-
Editura Leric graph și Colecția Grai românesc COLINDA NOSTALGIEI În casa visurilor, de când n-ai mai venit, A nins uitarea, iubirii să-i plâng de milă. Că tremură-n privire, sub gândul troienit, Și-ngheață amintire de soartă ostilă. La candelă de suflet îți scriu o colindă, Prin noapte de veghe, singură și pustie. Cu magia sărbătorii să te cuprindă Și în privire să-ți reverse bucurie. Pe gând tremurând, din cer coboară mister, În care te zăresc grăbit, prin viscol
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CITADELA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului De ce te-ascunzi în citadelă? De ce ești circumspectă, oare? O iarnă-și arde în candelă Clipele reci, fremătătoare. Un stol de lilieci revine, Din vechi caverne părăsite, Dulci amintiri ning dinspre tine Clipe boeme, fericite. Caimac de ceață-i peste râuri, Zid de zăpadă peste urme, Te caut, umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
rebel, fac plajă, Se joacă șah pe sub tarabe, Orașul e cuprins de vrajă, Simt universuri, stele salbe. Caduc, privesc, plutesc spre mâine, Sub cataracte de tristețe, Diger, străin, a vieții pâine, Scârbit de false obediențe. O iarnă-și arde în candelă Fulgii placizi...Tribut de sânge Plătim spre mâine... Bagatelă E noaptea care se prelinge. Tu? Fugi mereu, spre mai departe... Vag, versantilă și rebelă, Înlănțuită-n cecitate Inima ta... O citadelă! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CITADELA
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
apuc de peticit. Prin rugăciuni, adun bucăți din mine Și vreau să le preschimb in bine. Nădejdea mea e’n zdrențe toată De vremi și lume sfașiată. Și cos acum, cu zor la ea Să o aduc in fața Ta. Candela iubirii o țin aprinsă, Sa mă’ntarească în credință Și ingerul îl rog mereu, Să ne apere de tot ce-i rău! Decembrie 2012 foto: sursă internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Nădejdea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NĂDEJDEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363470_a_364799]
-
cei dragi Și-n rugăciuni cu nard îi învelește Să-i apere de rău și de necaz. Ea plange atunci cănd dorul o apasă Și umerii striviți îi par a fi, Dar se ridică și mai curajoasă Și pălpăie în candelă să știi. Măicuțele sunt fire de lumină Ce Dumnezeu le-a zămislit cu har, Să pună mirul doar ca să aline, În lacrima ce curge pe obraz. Să le cinstim așa cum se cuvine Pe cele vii și cele ce-au plecat
MAICUŢA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363491_a_364820]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > BUNICII Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Miroase a smirnă printre icoane Candela veche se-aprinde în rai, Bunicul citește încă ceaslovul, Prin amintire, mâna să-mi dai! Pe brațe de nori o văd pe bunica, Cum toarce fuiorul acesta de dor, În liniștea pură nu cere nimica, E colțul tăcerii a lumii
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
e nucul bătrân, O creangă uscată se - apleacă într-o rână. Aleargă nepoții spre poala de cer Să-ți mângâie barba tot mai căruntă, Pe brațe altare, de tainic mister, Psalmistul David încă mai cântă! Miroase a smirnă printre icoane, Candela veche se-aprinde în rai Bunicul citește încă ceaslovul... Un cer de pace și mie să-mi dai! În amintirea Bunilor mei 19 mai 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Bunicii / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
Niciodată îndoiți genunchii. Am să trec și cel din urmă prag fără să îmi tremure rărunchii, fără să mă sprijin în toiag. Niciodată-nvins de necredință. N-am să-mi cern în suflet îndoieli. Îmi vor arde-ntruna în ființă candele pentru orice greșeli. Niciodată lacrimi și suspine. Voi pleca știind că Dumnezeu o să-nsămânțeze după mine amintirea sufletului meu. Prezență Câtă mirare fulgeră-n mine când din uimire îmi fac nucleu din care iese și-n care vine fără odihnă
NICIODATÃ PREZENŢÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362342_a_363671]
-
că păcatul te paste Și glasul Sirenei te fură, Tu pune-ți lacăt la gură Si-mplora doar sfintele moaște - Când simți că păcatul te paste!... Când simți că dușmanul te-nvinge, Smulgându-ți din suflet credință, Asteaptă-ți tăcut biruința Și candela minții nu-ți stinge - Când simți că dușmanul te-nvinge! Când brațele-ncep să te doară, De teamă să nu-mbătrânesti, Rămâi tot cel care ești - Aceeași piatră de moară - Când brațele-ncep să te doară!... Iar când, cu ochii spre
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
află din-sus de chilia părintelui e pace. După ce străbați aleea ce urcă abrupt, deodată îți apare în față în dreptunghiul străjuit de brazi o imagine pe care o porti mult timp în suflet. Crucile din piatră albe sunt luminate de candele aprinse. Aleia principală pietruită se oprește la mijlocul cimitirului, unde este mormântul din marmură albă al celui mai iubit dintre acei care au viețuit în mănastire, părintele Cleopa. Tea pășește încet printre cruci. În cimitir nu e nimeni. Se oprește lângă
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
ci dimpotrivă, s-o înmulțești și să dărui din monadele ei tuturor celor care vor să primească. Vom descoperi noi înșine în acest tezaur: dorințe, îmbrățișări, cuvinte-mpreună, „picuri scurși dintr-o lumină” care au darul să ne servească drept candele, flori de suflet, un „izvor imens de apă vie”, flăcări roditoare, „scântei de floare dalbe”, „muguri de magnolii” care se desfac în „floarea sufletului viu”, dar și suficiente motive de răvășire sufletească, născătoare de vers menit să dăinuie. Peste toate
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului fereastra mea e zarea infinită, pe care am plămădit femeia nopții și-am fecundato apoi întro clipită lăsândo în delir să-și vadă sorții, icoane pe pereți, la grindă se buluceau să vadă fecundarea și candela vroiau să aprindă și-n flăcări să își lase desfătarea, dar nebunia nu s-a terminat și-am început să-ți spun atunci povești cu fata de împărat , ce nu s-a măritat, apoi, povești cu îngeri îngerești, fiind recunăscător
FEMEIE INFINITĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362532_a_363861]
-
Acasa > Strofe > Timp > NEDUMERIRE Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se aprind candele pe ceru-ntunecat Cu palide luciri de aur vechi, curat Clepsidra nopții toarce continuu-n univers Același aspru caier de timp anost și sters. În blânda-i șlefuire fir cu fir dispare Și nu știi ce să crezi, au fost
NEDUMERIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361037_a_362366]
-
perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” PLOPUL I-am fost martor îndrăgostitului ce-a așteptat «o șoaptă de răspuns», pentru a se putea aprinde candela iubirii pe pământ. Azi vreau să nu văd, să nu aud, să nu simt ce se aprinde la nivelul egoismului existențial. NEMURITOR PRECUM POETUL Te-am iubit sub plopii tăi Când treceam în miez de noapte Sau în plină zi
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
bloca, simte tot. Când vei fi copleșit de însingurare, - deșertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mișcătoare - vei găsi poarta mereu deschisă și-atunci vei simți atingerea mâinilor mele. De tine depinde ca tot ce-ai trăit să fie, acolo, candelă vie, am fost una cu Viața, fără început și fără sfârsit, mai mult decât Viața și Moartea. Un cântec îți cânt acum în cheia fericirii! Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre, dar cântecul nostru își poartă, departe, ecoul
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
stele, felinare ce luminau pașii, amprente lăsate, în urma trecerii noastre... Și acum mă înalță în zbor, în cer, printre stele, în visele mele, zâmbește, lumina-mi privește, chiar dacă eu sunt aici, El e acolo, undeva, în cer, printre stele, icoană, candelă vie, El, veșnic, mereu TATĂL MEU. Omul, doar omul... Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi, papirusuri înscrise în piele și în suflet, la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri, dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
ritmat al mișcării spetelor și al împingerii suveicilor care făceau sute și chiar mii de kilometri. În fiecare cameră, la răsărit, icoane frumos pictate pe lemn, de obicei din tei, împodobite cu șervete cusute - strânse la mijloc - iar sub icoană, candela cu ulei și fitil, busuiocul sacru și sticluța cu aghiazmă, făcătoare de minuni. Undeva, lângă candelă, lumânarea de la Paști, cu care ocoleau biserica, luminiță ce se aprindea în momente grele pentru oameni: furtuni, fulgere, trăsnete, grindină, în scopul îndepărtării duhurilor
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
În fiecare cameră, la răsărit, icoane frumos pictate pe lemn, de obicei din tei, împodobite cu șervete cusute - strânse la mijloc - iar sub icoană, candela cu ulei și fitil, busuiocul sacru și sticluța cu aghiazmă, făcătoare de minuni. Undeva, lângă candelă, lumânarea de la Paști, cu care ocoleau biserica, luminiță ce se aprindea în momente grele pentru oameni: furtuni, fulgere, trăsnete, grindină, în scopul îndepărtării duhurilor rele. Obligatoriu, în cel puțin o cameră, în tavanul din lemn, încă de la construcție se prindea
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
am vrut să biruim văzduhul - dar/ ne-au biruit, în închisori, păduchii. (...),Andrei Ciurunga, „Penitenciarul Brăila, 1945, poem din închisoare”, p. 160); cimitirul închisorii (Azi dormim pe câte-un șir,/ fără cruci, fără sicrie./ Pace ție, cimitir/ fără nici o liturghie.// Candelele nu ne ard,/ nu bat clopote de rugă,/ nu păzește niciun gard,/ nimeni nu mai vrea să fugă.// Numai mieii, prin pustiu,/ pasc din trupul, câteodată,/ cine știe-al cărui fiu,/ cine știe-al cărui tată. (...) idem, „Liturghie”, p. 168
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
prin talentul său de a exprima simplu marile frământări sufletești: În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,/ Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,/ Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină/ Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.// Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-ți oferi/ Să-ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara/ Și de puținul suflet ce îl păstram ca sara/ Să am, ca tot creștinul, cu ce te omeni.// Aș vrea
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care din toți? (Ion Paragină, „Mama”, p. 454). Un alt motiv de tristețe, care înmulțește suferința întemnițaților este lașitatea și conformismul celor „liberi
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
din căsuța ei sărăcăcioasă, dar liniștită, de pe malul stâng al râului Doamnei Clara, a fost providențială. A fost crescută Sultănica în frica lui Dumnezeu, în odaia scundă cu pământ pe jos unde, deasupra mesei, pe peretele de la răsărit, ardea veșnic candela înconjurată de busuiocul din sticluțele de agheasmă, atârnate cu grijă sub icoana Sfântului Ioan Botezătorul și cea a Maicii Domnului cu Pruncul, înveșmântată cu rochie și bonetă albastră, drapată într-un material roșu și vișiniu, cu mâna dreaptă arătând spre
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
moarte... - Ai dreptate, ai toată viața înainte! Mai ai mult până va sosi ceasul în care să te gândești la moarte. Dar omul trebuie să fie pregătit oricând pentru trecerea în eternitate. Nu știi pilda mironosițelor? - Știu! Cu untdelemnul din candelă... - Aici e baia, toaleta. Acolo este bucătăria... Ăsta este livingroom-ul... Hai să-ți arăt dormitorul. Aici vei dormi în noaptea asta. Îți place? - Este prea mult, de ce faceți asta pentru mine? Nici nu mă cunoașteți cine sunt, de unde sunt?! - Mâine
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]