6,257 matches
-
proza pretinde "durata lungă" și nu o iubire intermitentă, capricios-adolescentină, suportabilă în poezie. Postmodernismul poeților care scriu proză se declanșează firesc, nu dintr-o stăpînire aproximativă a regulilor narațiunii, cum s-ar putea crede, ci din insubordonarea lor funciară față de canon." Dar acest postmodernism poate fi și o fundătură: "O înclinație alexandrină, manieristă, obosită și obositoare, cînd sevele, sîngele, care vin și se duc spre o inimă universală, refuză să mai pulseze după un ritm cosmic". * ;Stabilindu-și drept azi ultimul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
an calitate de conferențiar suplinitor, pe urmă, din 1927, de conferențiar definitiv, Călinescu, la Iași, ăn poziție identică, preda un curs de literatură română. Și unul și altul "comit" versuri, vibrează la chemarea lirica, dar se constrăng să lucreze după canonul academic, reprimăndu-si preferințele, primul total, al doilea intermitent. ăntr-un singur plan se conturează o diferență majoră. Vianu ăntocmeste studii, trăiește intens ideatic, fără a se lasă purtat de imaginar. Călinescu, ăn schimb, e cucerit de predispoziții către ficțiune, conferind prioritate
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
literară an ultimul sfert de secol?". Cele douăzeci și două de personalități universitare care răspund ar putea fi clasificate, nu foarte viguros, dar cât de cât ilustrativ, după cum urmează: adepți ai "studiilor culturale" (Catherine Belsey și Thomas Healy), adepți ai "canonului" (Terence Brown, Kevin L. Cope, Valentine Cunningham, James Engell, Andrew Sanders), critici neo-marxisti (Terry Eagleton), adepți ai "studiilor afro-americane" (Henry Louis Gates jr.), noul istorism (Stephen Greenblatt), adepți ai "political corectness" (Richard Pells), deconstructivisti (Barbara Johnson); schimbând criteriile, mai sunt
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
culturale pe cât de importante, pe atât de diversificate și nuanțate, etichetele au un rol pur orientativ. Pentru a face o (dureroasă) selecție din materialul imens pe care aceste discuții ni-l furnizează, am ales câteva dintre temele recurente: studiile culturale, canonul, situația criticii tradiționale, ilustrate prin doar câteva din opiniile exprimate. Studiile culturale sunt văzute fie că un "scenariu fundamentalist" agresiv de ănlocuire a literaturii cu studii mai cuprinzătoare, dar și mai superficiale (Ștefan Stoenescu), fie că o tentativă firească și
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
Terry Eagleton). Kevin L. Cope alege o exprimare categorica și picanta: ă"studiile culturale" au ajuns un fel de "marxism academic" de genul celui practicat de gherilă latino-americană" având ansa drept protagoniști profesori universitari cu grade didactice luate la Yaleă. Canonul, a cărui susținătoare este autoarea ănsăsi, este bine "aparat" de Andrew Sanders, autor al celei mai recente istorii literare engleze de tip Oxford (tradusă an română de Mihaela Anghelescu-Irimia), dar an același timp "atacat" de acelasi Andrew Sanders an "noua
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
celei mai recente istorii literare engleze de tip Oxford (tradusă an română de Mihaela Anghelescu-Irimia), dar an același timp "atacat" de acelasi Andrew Sanders an "noua" istorie pe care a scris-o. Una dintre cele mai expresive intervenții an problemă canonului o are un susținător al literaturii afro-americane, Henry Louis Gates jr.: "Se susține că vechiul canon era, desi greoi, serios și solid, că noul canon nu e bun, că e impur și ușor, adică nu cântărește cât ar trebui și
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
an același timp "atacat" de acelasi Andrew Sanders an "noua" istorie pe care a scris-o. Una dintre cele mai expresive intervenții an problemă canonului o are un susținător al literaturii afro-americane, Henry Louis Gates jr.: "Se susține că vechiul canon era, desi greoi, serios și solid, că noul canon nu e bun, că e impur și ușor, adică nu cântărește cât ar trebui și că predăm sociologie, ăn loc să predăm estetică. Ceea ce eu personal nu cred că e cazul
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
noua" istorie pe care a scris-o. Una dintre cele mai expresive intervenții an problemă canonului o are un susținător al literaturii afro-americane, Henry Louis Gates jr.: "Se susține că vechiul canon era, desi greoi, serios și solid, că noul canon nu e bun, că e impur și ușor, adică nu cântărește cât ar trebui și că predăm sociologie, ăn loc să predăm estetică. Ceea ce eu personal nu cred că e cazul "pentru că dacă nu vezi nici o deosebire ăntre o scriere
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut literatura modernă), lăudând, fără discernământ, scriitori inexistenți ("an comparație cu dl. Vasile Pop, va spune Lovinescu, toți scriitorii
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
citește Balzac. Ce as îndrăzni să propun, e ce spunea Clasicul: Ne fut-ce que pour vous donner l'idée... Am auzit, în ultima vreme, de mari căiți, care, spre sfîrșitul vieții lor, începură a-l reciti pe Balzac. Este un canon. Este o cazna, ce se cuvine asumată într-o zi, năpădiți cum sîntem de viziunile unei vieți a cărei lege, - mai mult decît altădată, - redeveni banul.
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
i s-a consacrat și un simpozion "Dogmă Dogmei" la care au combătut Jesper Jargil, autorul documentarului Hamiliated (portretizîndu-l pe Lars von Trier cu ai săi Idiots) și Carl Bessai care a prezentat filmul Johnny, prima producție nord-americană în stilul canonului naturalist propus de tandemul von Trier-Vinterberg, despre un băiat al străzii urmărit pe timpul viscolului care a paralizat orașul nu demult. Evident, în discuție a intrat și Mifune a Dogme 3 (Ursul de Argint la Berlin) al danezului Soren Krag-Jacobsen, înscris
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
școala este cea care va consacră autorii, în funcție de cerere și de ofertă. Era cu totul artificială listarea premergătoare, care, în comunism, mai era și grevata ideologic, devenită, după 1989, un simplu reflex al vechilor deprinderi. Foarte probabil, în anii următori, canonul literar va suporta el însuși o mare schimbare. Libertatea pe care manualul o îngăduie continua cu felul explicării textelor: nu oferind comentarii ale autorilor, ci provocînd a prin întrebări a reacția elevilor. Chiar cînd există un scurt comentariu, el e
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
conștiințe locul unor piloni. Lozinci bombastice, sforăitoare, părți împietrite ale unei scheme de valori strivitoare. Însăși scara valorilor era o schemă. Societatea - în mare și în mic -, așișderea omul, gândirea, vorbirea, toate erau schemă. Schematizarea trebuia să evite ieșirea din canon, imprevizibilitatea, surpriza cu conținutul ei incomod, uneori riscant, spontaneitatea - expresie a pulsației autonome a minții, inimii, nervilor. Siguranța ordonării vieții sociale „după plan“ nu lăsa nimic esențial la latitudinea fiecăruia, la discreția diversității temperamentale, preferențiale, a naturii indecise, capricioase a
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
așteptat, cei mai convenționali, marcați de subordonare, iar reproșurile din „Scînteia” sînt destul de vagi (revista „nu luptă cu fermitate împotriva apolitismului și a rămășițelor mic-burgheze”). Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care apelează la evazionism sau apolitism, în limbajul epocii (Tudor Vianu este realmente excentric scriind despre „munca lui Perpessicius” la o
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Marius Miheț Prinși în diversitatea actualității literare, am omis adeseori reevaluarea promoțiilor trecute, între care, cea optzecistă cunoaș te mișcări la vârf dintre cele mai interesante. Dacă în privința generațiilor anterioare lucrurile par bătute-n cuie, în canonul prozatorilor optzeciști asistăm la permutări consistente. Prima, și cea mai importantă, îmi pare deprecierea lui Mircea Nedelciu, adevăratul câștigător fiind Gheorghe Crăciun, un scriitor complet, așezat în vecinătatea confortabilă a lui Mircea Cărtărescu. În eșalonul secund, deocamdată, nimic previzibil. Firește
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
înseamnă a-i degrada statutul, reducînd-o la o colecție scorțoasă de cunoștințe seci, pe care `nvățații o consultau la nevoie pentru a afla cine știe ce chichițe absconse, cînd de fapt Etimologiile sunt vocabularul obligatoriu al culturii generale în Evul Mediu, un canon de erudiție la care fețele bisericești aderau din spirit de disciplină, pentru a putea să facă față polemicilor provocate de încălcarea dogmei. Sub acest unghi, Etimologiile au fost o scriere de neocolit în primul mileniu creștin, genul de vademecum avînd
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
Marius Miheț Emblematic în literatura lui Radu Mareș este faptul că scrisul său oferă senzația de déjà-vu și, cu toate acestea, ceva-ceva întotdeauna deturnează așteptările cititorului. Cu alte cuvinte, fără a ieși din canoane și fără să epateze, cărțile lui au un ceva care scapă înțelegerii imediate. Toate astea, pentru că Radu Mareș e un profesionist al insinuării prin detaliu. El construiește pe un eșafodaj realist psihologic, ce se va ramifica în direcții ambigue. Faptul
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
folosi titlul propriei mele cărți, acele filme care funcționează asemeni miturilor într-o cultură arhaică, lumea (filmului) luând ființă în jurul lor. Și Cristian Tudor Popescu nu ezită să vorbească cu religiozitate de câteva precum Siberiada lui Koncealovski aflat în centrul canonului sau mai bine zis al Filmarului. Un vechi proverb chinezesc spune că „Omul trăiește o sută de vieți, dar numai de una singură își aduce aminte.”, și dacă viața ar fi un film format din toate filmele văzute, atunci, filmarul
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Răzvan Voncu Ediția de autor Emil Brumaru, găzduită de Polirom, fără să modifice poziția poetului în canonul contemporan, ne obligă, totuși, să îi revizuim profilul critic. Pornind chiar de la mult-hulitul element factologic, de natură cantitativă: din patru volume, câte numără ea până acum, numai două conțin poezie. Celelalte două sunt dedicate eseului, confesiunii și publicisticii literare. Factologiei
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
Mureșan, evidentă. Pentru el sunt prieteni, oameni cu care bea o bere și comentează ultimele evenimente. Cum ar fi că a murit un poet. Se vede, așadar, destul de limpede că literatura e de două feluri. Pe de-o parte, e canonul, unul foarte umanizat. Literatura nu face parte din viață, ea este viața. Chiar dacă nu poți mânca pâinea desenată, artistic, pe o coală (e argumentul de om așezat cu care îl combate un țăran ardelean pe exaltatul Murivale), suferi după un
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
și alte jocuri, periculoase fiindcă uneori se încheie după gratiile închisorii, iar jucătorii sunt anticarii, colecționarii și hoții. Timpul le dă cărților și altă valoare decât cea literară, validată și de istorie și de critică, căutate pentru că fac parte din canon școlar sau universitar, de topurile tirajelor și listele cu lecturi obligatorii într-o viață de om. Primele ediții apărute cu un secol sau două în urmă, devin bunuri dorite, râvnite, obiect de tranzacții și de târguri. Anticariatele prosperă, anticarul devine
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
au ceea ce le lipsește sutelor și miile de epigoni. Poate fi imitat, dar există pericolul de a deveni un creator banal. Personal, apreciez mai mult piesele lui de teatru, care abordează și oglindesc ciocnirea dintre impetuosul nou cu vechea inerție: canonul se debarasează de grotesc, viața e o stradă, pe care ne cunoaștem în grabă, ca imediat să uiți totul. Pe de altă parte, în creația Szymborskiej, pe care ai pomenit-o, totul e relativ și schimbător, ca „Norii” - de fapt
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
Assis al poeziei poloneze, deoarece a respins patosul din slujbele religioase, iar fraza lui: „Să ne grăbim să îi iubim pe oameni, atât de repede aceștia ne părăsesc, lăsând în urmă ghetele și telefoanele surde” - sintagmă care a intrat în canonul paremiologic polonez. Criticilor polonezi le place să scrie despre versurile lui Herbert, deoarece îi inspiră în divagațiile lor, pentru a se afișa cu cunoștințele lor. Ce-i cu poezia contemporană - întrebi? Pentru că s-a terminat cu rolul criticii și cu
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
în Europa", însă va deveni curând una din figurile marcante ale literaturii noastre. Nu mai puțin activitatea politică îi creează obligații ("Cele trei ședințe zilnice ale Camerei mă omoară: 9-12, 3-7, 9-12 noaptea") iar omul de lume mai accepta și canoanele mondenității, păstrând pentru sine deliciile călătoriilor în străinătate, mai cu seamă sub cerul Mediteranei, facilitate și de situația să de diplomat pe langă Societatea Națiunilor și în strâns contact cu Nicolae Titulescu. Relațiile sale culturale în Occident desfid orice comparație
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
ultijmii ani am discutat cu mai mulți scriitori cu intenții de direcție. Nu mi-a plăcut dorința lor de a vămui literatura. Am discutat și cu critici care au un punct de vedere atît de liberal, încît, daca umbli după canoane, te intrebi dacă nu sînt simpli vînători ai valorii. Sînt însă scriitori care nu se simt învinși nici de faptul că scriu cam pe gratis, debutanți care visează la o carieră de scriitor, desi știu că ăsta nu le va
Directiile în literatură by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18190_a_19515]