3,909 matches
-
acest capitol, se află prima pagină (chiar din 1 ianuarie) scrisă în anul 2010. Acolo, o aparent anodină observație de natură filologică dovedește, de una singură, anvergura amețitoare a lui Mircea Cărtărescu: „«Adevăr zic vouă» - poate că sună nobil și canonic, ca frază a unei limbi de cult, dar niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un calc după formarea dativului în slavonă. «Vă spun adevărul» e singura formă acceptabilă, și acest lucru e valabil pentru toate situațiile din cartea
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
poate fi decât nefericit. Această observație majoră rezultă din parcurgerea amalgamată a ipostazelor de viață foarte diferite, prinse în tot atât de diferite modalități de expresie: narațiune, eseu, scenetă, poem, cu precizarea însă că nici una dintre aceste mijloace nu-și păstrează puritatea canonică, ci se întrepătrund: la o analiză mai atentă, găsești o cale de comunicare între ele. în toate episoadele narative, în toate paginile eseistice, în toate poemele (de fapt, două superbe descântece "culte" de aspidă), descrierile, scenetele etc. care compun cartea
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
situația dificilă în care se afla și care îl obliga fie să cedeze mulțimii, fie să pară a favoriza un candidat la regalitatea iudee, ambele de neacceptat la acel moment pentru el. Numai Evanghelia după Luca (23, 7-15), dintre cele canonice, relatează episodul și unii specialiști l-au considerat inexact, apreciind că era de neconceput ca un prefect roman să poată renunța să judece un proces în favoarea unui rege barbar. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, din punct de
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
norodului. Valoarea istorică a „privilegiului pascal” rămâne însă discutabilă. Realitatea sa a fost pusă la îndoială pentru 3 motive: nu e atestat în mod convingător în afara evangheliilor; contribuie vădit la dezvinovățirea lui Pilat; deși este prezent în cele 4 evanghelii canonice, textul episodului pare rău inserat, ceea ce ar putea duce la ideea unei adăugiri tardive a sa. Procedurile juridice romane de aplicare a grațierii acuzatului de la începutul Imperiului nu sunt pe deplin cunoscute. Se întâlneau trei forme de manifestare a acesteia
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
roman-antologie. Pavic configurează un univers narativ universal, prin crearea a două lumi: biografice și textualiste. Sunt reuniți 38 de scriitori fictivi din tot atîtea literaturi în care Pavic a fost tradus. Cele 38 de povestiri alcătuiesc un corpus de reguli canonice, care comprimă valori culturale aparținătoare unor varii culturi. Pavic le infuzează acestor "autori de hîrtie" identități literare, în consonanță cu diverse "isme". În acest sens prezentăm povestirea unui scriitor din Ungaria, unde ficționalizarea lui Pavic - ne convinge că are intuiția
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
el pare să se simtă ca peștele în apă. În plus, experiența lui în materie de asemenea formule inovatoare de școală, la urma urmelor, optzecistă e mai accentuată. Dobrescu știe să construiască proiecte și de la cald (ca participant la gherila canonică imediat postrevoluționară), și de la rece (ca universitar atent la tot ce mișcă în spațiul occidental al ideilor). Dacă Oda liberei întreprinderi va rămâne prea puțin observată, lucrul se va datora tocmai acestor atuuri cu rol inhibitor pentru cronicarii mai puțin
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
se caută o specificitate clar delimitativă. Într-o ultimă instanță, suntem efectiv și decisiv în zona "competenței textuale", eventual cu derivatul "competenței narative" pentru dimensiunea epică (teoretizată de Philippe Hamon), premise ale performanței literare și condiție de acces la literatura canonică. De altfel, în acest context, nici una din limitările specificității prin concept nu a rezistat în fața realității operei, uneori demontate chiar avant la lettre. Într-o situație aparent manifestă (identitatea eu liric/eu real), afirmând că "Je est un autre", Rimbaud
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
de capodoperă") meritau categoric, astăzi mai mult ca oricând, o repunere în discuție. Dar, oare, chiar despre repunere în discuție e vorba? Mă tem că nu. Pentru cine cunoaște subiectul, conținutul acestor Caiete e destul de neofertant. În afară de câteva studii aproape canonice, reluate aici cu titlu de vademecum ( G. Călinescu, D. Popovici, Ioana Em. Petrescu, Ion Istrate și, nicidecum în ultimul rând, Nicolae Manolescu), surprizele sunt îngrijorător de puține: un eseu al lui Cornel Regman, datând din anii facultății și descoperit relativ
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
numai) cel mai insolit și bulimic-ezoteric roman din secolul XX este Dicționarul khazar. Roman-lexic în 100.000 de cuvinte de Milorad Pavic(traducere de Mariana Stefănescu, Editura Nemira, 1998), măcar pentru faptul că este o carte care distruge (stimulator) ideea canonică de roman și postura la fel de clasică de cititor. Ca metaficțiune, Dicționarul khazar se dovedește a fi o carte borgesiană de nisip, moștenind și reciclând (reinvestind) trucurile scriitorului argentinian; ideea de roman este minată prin implozie, iar condiția cititorului este bulversată
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
să părăresc casa natală”). Inclusiv intrarea în PCR e motivată de primirea unei locuințe în Sibiu, pentru ca delicatele animale totemice să aibă un adăpost stabil... Ironia minimală a lui Ivănescu devine distrugătoare cînd surprinde precaritățile unora și altora (de la scriitori canonici ca N. Breban și „faulknerianul” Sorescu la entertaineri istorici ca Stelian Tănase sau jurnaliști TV ca Radu Moraru). De fiecare dată, poetul se autodepreciază prin comparație, sporind eficiența. Presat să-și justifice insolitarea poeziei românești postbelice „superficiale și inculte” prin
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
curriculum vitae impresionant prin irelevanță (pp. 232 - 238) sau al omnipotenței kitsch de care se arată în stare trustul Carte &stuff (care comercializează în școli nu numai manuale și auxiliare didactice, ci și statuete din plastic sau iconițe cu scriitori canonici). Problema constă într-o imperfecțiune de modulație. Fără să aibă numaidecât adâncime, personajele de aici se detașează excelent prin contur, ajutate și de amintitul fragmentarism al romanului. Un Cristian le trasează din câteva tușe, mai multe nefiindu- i necesare. Dacă
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
asuma eșecul. Abia acest eșec individual devine proba ireductibilă - tocmai pentru că iese din logica politicului - a Răului social: „E nevoie de o soluție abrazivă, adică de o variantă existențială practică, care să concureze modelul oficial impus. Astfel, eșecul, în raport cu succesul canonic al perioadei, marchează singura alternativă de a trăi, oarecum, în afara sistemului”. Subtilitatea demersului analitic al lui Claudiu Turcuș constă în faptul că, descriind o tipologie în toată regula, el găsește calea de acces la specificitatea unui imaginar. Clovnul, prostul, insul
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
comunicărilor despre roman. Gabriel Chifu (Singurătatea autorului de romane), în al său „posibil răspuns“, aplicat și metodic, a amintit elementele sine qua non ale construcției romanești, declarând ca „regulă de aur a romanului bun” verosimilitatea, nu însă în sensul aristotelic, canonic, ci ca logică internă a unei narațiuni de orice fel, absurde sau realist-magice. Într-o lectură cu tonalitate dramatică, Marta Petreu a imaginat un Decalog al romanului. În rezumat: „Să urmezi logica crudă a vieții, să nu înfrumusețezi și să
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
lasă liber spațiul dintre, unde ar trebui să se afle clădirea propriu-zisă, așezată și stăpână pe sine. Aici, jocurile sunt eliberate de orice restricții, cititorul își poate alege singur traseele, poate face oricâte halte, poate grăbi pasul. Rezultă o interogație canonică, pe două voci: una feminină, dar care își exaltă și își conservă valențele masculin( izat)e contaminate, prăpăstioase, volubile, patetice și cinice, inteligente și nerușinate; cealaltă masculină, care își ia în sarcină schițarea unui portret al României sub vremi. Eroina
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
cunoașterea selectivă și parțială a unui capitol de istorie literară, ale cărui „victime colaterale” au fost câțiva scriitori și cărturari niciodată reeditați sau comemorați, în ciuda valorii și a rolului lor în prezervarea culturii române în Ardeal. Unul dintre aceștia este canonicul blăjean Augustin Bunea. Născut în 1857 și școlit, evident, la Roma (de unde se întoarce, în 1882, cu un doctorat în teologie), Bunea este un exemplar reprezentant al intelectualității române din Transilvania sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
general, panegiricele și evocările semnate de Augustin Bunea), Ștefan Manciulea, istoric aparținând școlii clujene moderne, de după 1918, reface pas cu pas biografia cărturarului, pornit din comuna făgărășeană Vad, unde tatăl era preot, și ajuns până la demnitatea de secretar mitropolitan și canonic la Blaj. Istoricului îi revine meritul de a semnala și documenta, cu multă finețe, o fațetă mai puțin cunoscută a activității lui Bunea: aceea de iscusit om politic, organizator electoral al Partidului Național Român și artizan al tuturor înțelegerilor între
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
sa anticreștină. Desigur că noi alegem prima cale. Această rațiune a lucrurilor ne face să ne declarăm oponenți și să ne depărtăm deschis de cei care prigonesc fățiș Biserica lui Hristos și să apelăm la scopuri strict terapeutice - la tradiția canonică a excomunicării lor din Biserică până la îndreptare”, precizează documentul. Sinodul precizează că guvernanții vor fi lipsiți la început „de accesul la Sfânta Taină a Împărtășaniei, apoi, în dependență de pocăință, vor fi primiți sau respinși definitiv, de la oricare slujire bisericească
Biserica Ortodoxă a interzis accesul guvernanților la Împărtășanie by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55980_a_57305]
-
socialism, formulată în termeni categorici” în articolul „Profil de epocă” apărut în 1960 în Contemporanul, dar face această precizare spre finalul articolului, mesajul fiind acela că, iată, tocmai pentru că a făcut o astfel de adeziune, e timpul acum pentru recuperarea canonică a acestui „mare poet”. Cronica e intergral superlativă, în sensul evaluării artistice a creației lui Lucian Blaga, iar gestul lui Matei Călinescu de a scrie despre Lucian Blaga, într-un moment încă tensionat în ceea ce privea receptarea sa postumă și
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
criticii vorbește și el. O criză de metodă, însă: „Principalele cauze ale impasului în care se află astăzi critica și istoria noastră literară trebuie căutate în conceperea sistematic eronată a valorii și funcțiilor literaturii. Supusă unui proces forțat de ortopedie canonică, literatura română s-a transformat încet, dar sigur, într-un depozit de certitudini monumentale din care provocarea și spiritul de frondă au fost mazilite. Când nu au părut ridicole sau bizare, principiilor de instabilitate textuală și indisponibilitate semantică li s-
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
întâmpla, așadar, în 2008? Un eșantion avem chiar în această carte, în secțiunea pe care Ion Manolescu o adaugă unei investigații mai vechi privitoare la literaturitatea benzilor desenate (pp. 125-153). În paragrafele dedicate „noilor critici”, opaci și ei la rolul canonic al acestei categorii paraliterare, Ion Manolescu se ocupă în amănunt de polemica purtată de Paul Cernat și Daniel Cristea-Enache chiar în anul de grație 2008. Ambii susțin vocal, mai prudent sau mai vehement, „marea literatură”, bazată pe „marile teme” și
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
însă, cu toată subtilitatea raționamentului său, cât de întemeiată e încercarea de a integra BD-ul în canonul literar. (Personal, privesc intenția aceasta mai degrabă ca pe un pariu ludic al autorului, pariu care vizează, în primul rând, detensionarea criteriilor canonice.) Întregul eseu pare un foarte inteligent joc de strategie culturală. Ion Manolescu l-a construit impecabil. Are răspuns pentru orice obiecție. Citiți-l și, în ciuda tuturor aparențelor, veți vedea cât de greu e să-i găsiți fisuri. Acesta e numai
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic convențional. Cranach e primul pictor german atras de portretistica profană. N-a pictat, în schimb, nici un portret de femeie inspirat din realitate. Linia despărțitoare între manierismul canonic și realism trece în mod cât se poate de clar printre figurile de bărbați și cele de femei. Marele iubitor al nudului feminin a plătit, s-ar zice, pentru încălcarea acestei linii, punând pe splendoarea formelor trupești cu care le-
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
mărginească la simpla contestare și destrucție a artei burgheze. Ea își caută precursori și aliați și își creează o nouă teorie, mult mai bine articulată conceptual, asupra artei. Totodată, Prezentări interesează istoria avangardei românești și din perspectiva strictă a poziției canonice a lui Sașa Pană însuși. Volumul de față schimbă în bună parte datele profilului literar al lui Sașa Pană, care se conturează acum ca un pregnant exeget al suprarealismului. Textele dedicate lui Tristan Tzara, Ilarie Voronca, M. Blecher, Claude Sernet
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
este săracă și victimă a unor „iluzii”. Selectiv, canonul trebuie să fie generos. O întrebare pe care mi-a pus-o un tânăr poet, de data asta a fost dacă e posibil să avem în viitor nu o singură listă canonică, ci mai multe. Întrebare interesantă, la care nu am un răspuns limpede deocamdată. Ideea mea de canon e opusă, în principiu, pluralității: eu văd în canon, pe lângă bogăție, chiar dacă selectivitatea lui naturală implică „dispariții” periodice mai numeroase în majoritatea epocilor
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
canonului, fiindcă ea se referă la succes, nu la valoare, și e dictată de piața literară, nu de elita critică. Spiritul critic este acela care guvernează canonul, nu economia de piață. Un „canon” al succesului, precum acela pronosticat de „bătălia canonică” din SUA deceniilor trecute, ar însemna moartea literaturii, la fel cum wikipedia înseamnă moartea criticii.
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]