653 matches
-
Arhitectura monastică se transformă, așa cum o dovedesc noile așezări de la Sanct-Gall sau Fulda, dispuse în jurul unei mănăstiri și alipite unei biserici unice. Dezvoltarea capitlurilor în orașele episcopale s-a tradus prin construirea de noi clădiri destinate vieții în comun a canonicilor. O statistică publicată în 1965 pune în lumină extraordinara dezvoltare a edificiilor religioase în epoca carolingiană: pentru perioada cuprinsă între 768 și 855, apar 27 de noi catedrale și 417 așezări monastice. Influențele cele mai diverse se amesteca în concepția
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
critică mai ales laxismul alimentar al călugărilor). Noi ordine se vor crea, astfel, tocmai pentru a reinstaura idealul de penitență și de sărăcie al monahismului originar. Este vorba de cel al călugărilor de la Chartreux, fondat, în regiunea Grenoble, de un canonic din Reims Sf. Bruno a cărui regulă, extrem de severă, impune tăcerea aproape totală, abstinența de la carne și repunerea în onoruri a muncii pămîntului. Apoi, despre cel de la Cîteaux, de la numele abatici fondate în 1098, în regiunea Dijon, de călugării care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de a fi omogenă. Pe de o parte, avîntul categoriilor sociale legate de comerț, de "industrii" și de mînuirea banului, n-a făcut să dispară în ciuda "emancipării comunale" pe vechii deținători ai puterii și anturajul lor: episcopi, enoriași ai parohiilor, canonici ai bisericii catedrale, călugări, măicuțe, seniori, cavaleri, mezini ai familiilor nobile care au emigrat în orașe etc. Pe de altă parte, există mari diferențe de avere între membrii celorlalte grupuri sociale. Alături de patriciatul aristocratic (cuvîntul, aplicat de Pirenne ansamblului populației
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Flora (Gioacchino da Fiore) călugăr cistercian a cărui operă despre Trinitate fusese condamnată la cel de al IV-lea Conciliu de la Lateran, în 1215 -, și "conventuali", partizani ai îmblînzirii regulii. Contemporană cu inițiativa Sf. Francisc, se impune și cea a canonicului spaniol Dominic Guzman. În 1215, după ce traversează Languedoc-ul în timpul unei misiuni și constată progresele ereziei cathare, el obține de la Inocențiu III să-i confirme comunitatea pe care tocmai o instalase la Toulouse pentru a-i converti pe cathari prin predici
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Începînd cu 1220, ordinul dominican își constituie primele structuri, cu un magistru general căruia i se supun toți "frații predicatori" și cu un capitul general care, reunit anual, elaborează regulile ordinului și controlează aplicarea lor. Această regulă este cea a canonicilor Sf. Augustin: ea acordă un loc larg rugăciunii și impune călugărilor obligația sărăciei și a cerșetoriei. Folosiți în lupta împotriva ereziei cathare, mai întîi ca predicatori care, altfel decît franciscanii, caută mai mult să convingă dccît să emoționeze, apoi ca
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ideilor și a artiștilor, creînd acele accesibile „coridoare” culturale europene. Un exemplu strălucit este altarul în stil gotic „internațional” pe care Toma din Cluj îl execută în secolul al XV-lea la comanda lui Nikolaus de Sancto Benedicto, lector și canonic de Györ. Pilde asemănătoare oferă pictorul Erhardus, căruia i se atribuie, „cu oarecare dubii”, realizarea Altarului de la Prejmer sau tirolezul Jacobus Kendlinger, cel ce pictează fresca Patimilor de la parterul clopotniței aparținând Bisericii evanghelice din Deal. Uimitor este - spune unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
însuși. L-a adus pe regele evreilor în Serai. La rândul său, chiar dacă nu factologic, Montesquieu își aduce contribuția la o mai bună cunoaștere a lumii europene prin descifrarea structurilor politice și religioase, prin dezvăluirea principiilor dreptului civil și dreptului canonic, prin descoperirea principiilor dreptului politic și ale dreptului natural. El îi învață pe contemporanii săi ce înseamnă mahomedanismul în raport cu creștinismul, așază față în față nu doar motivele ce determină atașamentul față de o religie sau alta, ci și legile ce le
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și în conservarea lor. Se precizează acest lucru în „Praefatio”, dar poate fi confruntat foarte ușor cu însuși Catalogul tipărit în patru volume (1796-1819). S-au achiziționat cărți din întreaga Europă și din toate domeniile: retorică, filosofie, gramatică, matematică, drept canonic, mitologie, medicină, etică, geografie, economie, istorie, muzică, astronomie, artă militară, oratorie, teologie. Sunt aici multe dintre lucrările celebre editate în perioada cuprinsă între Renaștere și Iluminism, însă în principal capodoperele tipografice ale celei din urmă epoci, monografii și sinteze, enciclopedii
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
întreprinde acum va sta la baza viitoarelor sale scrieri istorice, va reprezenta un punct de sprijin pentru organizarea colecției. La Roma adună numeroase manuscrise vechi și codexuri, dar mai ales incunabule, acelea care vor alcătui fondul de preț al Bibliotecii. Canonic la dioceza Esztergom (1767), mai apoi mare prepozit la Esztergom și Eger (1773), iar din 1780 episcop romano-catolic al Transilvaniei, Batthyăny circulă și se interesează peste tot de valorile bibliofile. Desele vizite făcute în dioceza de la Eger s-au soldat
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
franciscane a achiziționat, pe parcursul a aproape două secole de existență, un număr de aproximativ 6.000 de volume. Ponderea o dețin volumele datând din secolele XVI-XIX. În principal, fondul este alcătuit din lucrări de cult, biblii, cărți de dogmatică, drept canonic, ascetică, mariologii, predici, dar și din cărți de istorie, literatură, cartografie, lexicoane, dicționare, gramatici. Biblioteca a fost înființată în secolul al XVIII-lea. În urma studiului (parțial efectuat, fondul - actualmente transferat într-o încăpere din aripa de răsărit a mănăstirii - fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Beiuș un liceu, instituții de învățământ care vor aduce servicii de preț în ordinea emancipării. Mișcarea Supplex-ului culege roadele, inteligența înaintează. S. Micu și Gh. Șincai vor găsi în orice împrejurare a activității lor literar-istorice înțelegere din partea episcopilor și a canonicilor orădeni. Este o prietenie, o comuniune de suflete și minți dornice să depășească trecutul, acele neplăcute contingențe ale istoriei. Spiritul istorist câștigă și el teren, astfel încât intelectualii români speră ca prin aportul lor să fie utili și în acest sector
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
III 20; pe ex libris-ul lui Cristophor Migazzi apare următorul text: „Dominus assumpsit me Christophorus S:R: E Presbyter Cardinalis a Migazzi de Wall et Sonnenthum, S.R.I. Princeps Archi-Episcopus Viennensis Episcopat Vaciensis perpetu. Administrator, Cathedralii, Ecclesiarum Tridentina, Brixinensis et Olomucensis Canonic, nec non utriusq. Sacratissima Cesarea et Regio Apostolica Majestatis actualis intim Stat Consiliarius”; pe același ex libris figurează o cruce în mijloc, o cruce dublă sus, o pălărie de cardinal cu semnele imperiale ale catolicismului, în fapt, o balanță deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
incredibila corespondență inedită din Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit (Editura Polirom, 2000). Dar lucrul cel mai important a fost receptarea sine ira et studio a operei poetice și, mai cu seamă, a celei publicistice. De la un criticastru ca Grama, canonicul de la Blaj, și pînă la conjectorii din vremea noastră s-a consumat un lung șir al judecăților critice și al opiniilor formulate în marginile scrierilor lui Eminescu. Regele gîndirii, cum îl caracteriza Maiorescu, poetul și gazetarul au devenit, rînd pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un anume c. este preeminent în literatura (mai exact spus, poezia) română; s-ar putea afirma chiar, vorbind sumar, că o monopolizează. C. prezent la Văcărești, Costache Conachi, sau la B. P. Mumuleanu se află însă destul de departe de cel canonic, avându-și cele mai apropiate surse în poezia greacă neoanacreontică, în special în cea a lui Atanasie Hristopulos, și resimțindu-se de pe urma contactului cu cântecele lăutărești. Cât privește lungimea perioadei, aceasta contrastează cu modicitatea producției literare tipărite în durata ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Chiesa in libero Stato" (Biserică liberă în stat liber). Dar Syllabus frîna orice demers moderat, lăsînd puține opțiuni catolicilor liberali. L'Armonia della religione con la civiltà, o revistă cu titlu semnificativ, fusese fondată la Torino, în iunie 1848, de către canonicul Audisio, autorul în 1876 al Della società politica e religiosa rispetto al secolo decimonono. El considera că valorile Revoluției libertatea, egalitatea, fraternitatea bazele concepțiilor moderne, nu puteau fi eficiente decît dacă erau recunoscute ca "principii de natură și binecuvîntate de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Începutul secolului XX a asistat la apariția inițiativelor care urmau să pregătească formarea unei democrații creștine după 1919: reviste precum: Ciencia tomista fondată de dominicani în 1910, Cercurile muncitorești ale iezuitului Antonio Vicent, un început de sindicalism creștin susținut de canonicul Maximiliano Arboleya în regiunea minieră Asturia, fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas, de către părintele Angel Ayala, care anunța Acțiunea Catolică din perioada
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îi opunea un program de democrație socială bazată pe reprezentarea corporatistă a grupurilor sociale. În Spania exista un curent creștin-democrat rezultat în urma inițiativelor luate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, după apariția enciclicei Rerum novarum, de către părintele Gabriel Palau și canonicul Arboleya pe plan sindical, de părintele Angel Ayala, fondatorul în 1908 al Asociación Católica Nacional de Propagandistas, leagăn al primei generații democrat-creștine, și de discipolul său laic Angel Herrera Oria, fondatorul ziarului El Debate, care în 1922 înregistra un tiraj
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să strîngă la un loc partidele de mase, unitare, ce cuprindeau electoratul moderat, cele interconfesionale și laice. Rolul direct al ecleziasticilor era redus, iar preoții parlamentari erau rari: în Franța, abații Henri Grouès (numit și abatele Pierre) și Albert Gau (canonicul Kir se găsea printre Independenți); în Italia, don Sturzo era marginalizat. Această generație era confruntată cu expansiunea comunismului adus în camioanele Armatei Roșii și răspîndit în Europa de Est. Orice speranță de a face să renască partidele de inspirație creștină se năruia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
stării de război", de către generalul Jaruzelski, în decembrie 1981, și pînă la victoria Solidarității la alegerile din mai-iunie 1989. Lista victimelor este lungă, de la condamnații perioadei 1948-1951, la cei închiși din 1981, ca și cea a martirilor, cum ar fi canonicul Zigmunt Kaczynski, care nu a supraviețuit unui interogatoriu dur în 1953, sau Jerzy Popieluszko, care a oficiat faimoasele "Slujbe pentru patrie", asasinat în 1984 după ce fusese ridicat și torturat de membrii serviciului de securitate a Statului. Biserica întruchipa rezistența față de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din ce în ce mai multe garduri metalice, un control strict al distribuirii de hrană și al comerțului cu obiecte religioase. La o primă vedere, nimic nou. Încă de la începuturile creștinismului, Biserica nu a creat pelerinaje, ea doar le-a autentificat, organizat și „disciplinat” canonic (Chélini, Branthomme, 1982). Numai că acum încercarea de „domesticire” completă a peleri najelor, transformarea lor în pură mecanică rituală, cuplată cu valul de neînțelegere și ironie care vine din partea mass- media, depășită de fapt de amploarea și complexitatea fenomenului, riscă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care consta în formarea poporului și a Clerului; lucrare în care, în mod insensibil 75, Clerul inferior le-a luat locul și acea parte a Clerului care era mai apropiată de Episcopi și mai venerată prin viața ecleziastică, reprezentată de canonicii și monahii pe care i-a zămislit Providența în acea vreme tocmai pentru ca să ajute Biserica 76 aflată în nevoi. Această parte a Clerului care a preluat lucrarea Episcopilor de educare a tineretului creștin și ecleziast a primit în privința acestei prețioase
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
alegerea tuturor episcopilor fără să consulte sau să ia în considerare voința marilor mase de credincioși. Din rîndurile clerului puțini, în comparație cu marea majoritate 175 ecleziastică, au căpătat prevalență față de rest și au obținut privilegiul de a alege Episcopul; aceștia erau canonicii scaune-lor; cei care au reușit să-și confirme prin legile Bisericii ceea ce și-au arogat. Exclusă însă de la alegerile episcopale marea masă a poporului și aceea a Clerului, corpul electoral a fost serios slăbit, devenind incapabil să-și mențină dreptul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în funcțiile slujirii lor". Discurs asupra Istoriei Ecleziastice din Anul DC pînă în anul MC. 76 "Cea mai mare parte a școlilor consta în mănăstiri, iar în catedrale oficiau monahii în unele țări, cum ar fi în Anglia și Germania. Canonicii, al căror ordin a fost înființat la jumătatea secolului al VIII-lea după regula Sf. Chrodegang, duceau o viață aproape de mănăstire și casele lor se numeau, așadar, mănăstiri. Eu consider că mănăstirile se înscriu printre principalele mijloace de care s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
erau păstrate cărțile de secole și se scriau noi exemplare; iar aceasta era o ocupație a monahilor; și nu rămîneau cărți de vreun fel care să nu fie găsite în bibliotecile mănăstirilor". Fleury, ivi. Cap. XXUU. Episcopul însuși locuia cu canonicii, ceea ce demonstra tradiția obiceiurilor episcopale ale vremurilor dintîi, păstrată îndelung. Atunci cînd cele lumești despărțeau Episcopii și Canonicii de această sfîntă viață comună, conciliile însuflețite de Episcopi zeloși reformau prin noi regulamente viața ecleziastică pe același calapod; în așa fel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu rămîneau cărți de vreun fel care să nu fie găsite în bibliotecile mănăstirilor". Fleury, ivi. Cap. XXUU. Episcopul însuși locuia cu canonicii, ceea ce demonstra tradiția obiceiurilor episcopale ale vremurilor dintîi, păstrată îndelung. Atunci cînd cele lumești despărțeau Episcopii și Canonicii de această sfîntă viață comună, conciliile însuflețite de Episcopi zeloși reformau prin noi regulamente viața ecleziastică pe același calapod; în așa fel încît să se mențină viu același spirit în Biserică, iar această neobosită lucrare era menită să compenseze pierderile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]