422 matches
-
colectivă a trecutului se acomodează permanent în funcție de schimbările survenite în regimul politic. O altă regularitate cu caracter cvasi-legic afirmă că fiecare ordine socio-politică își elaborează atât propria reprezentare convenabilă a trecutului, cât și o galerie de personalități pe care le canonizează istoric prin introducerea lor într-un panteon. De cele mai multe ori, în jurul acestor figuri panteonizate este țesută ceea ce am numit a fi o martirologie. Regimul comunist și-a elaborat propriul său panteon proletar-partinic, prin canonizarea eroilor muncitori care s-au sacrificat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din care urcă el. Oricâte piedici ar Întâmpina În drum. Jurnalul intim e o efemeridă, un vis stârnit de sensibilitatea scriitorului. În plan paralel, după cum autorului nu-i ajung numai cărțile, nici cititorul nu se mai mulțumește doar cu partea „canonizată” a muncii de creație. Orizontul său de așteptare se tulbură de promisiunea unui alt fel de literatură. Literatură „apocrifă”, nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sînt sigur făcute în secolele lll î.e.n - l e.n. cînd le-a sărit rău capsa a revelație, adică a minciună deșănțată și obraznică. Textele cunoscute în prezent sînt redactate după anul 90 al erei noastre cînd și-au canonizat scriiturile prin adunarea de la Jamnia, dar sigur au mai umblat cu melesteul prin ele multă vreme după această dată. Dacă au curajul să se mai maimuță- rească cu aceste nemernicii, îi poftesc pe întunecați să citească Apocriful Genezei descoperit la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
greci proverbul ,,a vorbi ca un scit”. Hiperboreii, cum spune Diodor în Biblioteca istorică despre populația de la nordul Istrului, ,,au un mod al lor propriu de vor-bire”, sigur unul plin de înțelepciune și nu de minciuni și urîciune. Prelatul spaniol canonizat sub numele de Sfîntul Eugeniu amintește despre o dispută între doi înțelepți ai vremurilor sale - Paulo Alvaro și Eleazar - în care primul vorbește despre lumea de la țărmul Mării Negre și laudă biblioteca regelui Leovigild fiindcă strălucea de ,,getică lumină”. Hulitorii însă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nici social, nici psihologic, nici estetic; ele preiau elemente din toate domeniile, ceea ce explică, fără îndoială, extraordinara lor putere de seducție. Adesea, antropologia se lovește de dificultăți care țin de vocabular, deoarece ea trebuie să reziste dorinței de a-și canoniza definițiile conceptuale, menținând un efort de rigoare. Termenii lexicului antropologic se dovedesc prea rigizi când contribuie la fixarea obiectelor de care încearcă să țină seama. Alți termeni, prea polisemici, cer imediat lămuriri, precum cuvintele "rituri" și "ritualuri". Pentru anumiți autori
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
histoire de Eracles empereur et la conqueste de la terre d’outremer (Hist. Occid., II, 348); BBT, I, 14. Fragment în limba franceză veche. Omul care a întemeiat Ordinul Fraților Minori - numele său de frate era Francisc, însă ulterior a fost canonizat și ridicat la cinste, așa încât astăzi se numește Sfântul Francisc - a venit la armata din Damietta și a făcut mult bine, rămânând până când orașul a fost cucerit. El a sesizat răul și păcatul care începeau să încolțească între oamenii din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
viața fericitului Francisc și a fericitului Anton, într-un stil elegant și o melodie frumoasă, a convocat la Köln capitulul provincial ce trebuia celebrat în ziua sărbătorii apostolilor Simon și Iuda. 54. În anul Domnului 1228, fericitul Francisc a fost canonizat. În același an, fratele Simon, ministru [provincial] al Germaniei, în perioada dintre Paște și Rusalii, a celebrat la Köln capitulul provincial. În același an, fratele Ioan Parenti, ministru general, aflând că în Germania nu era un lector în teologie, l-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
faptului că în ele se amintește apariția serafimului. Iar frații îngenunchează mereu, la începutul și sfârșitul acestor două antifoane (p. 808-809). Canonizarea 12. În anul 1228, la 16 iulie, papa Grigore l-a înscris în cartea sfinților și l-a canonizat pe Fericitul Francisc. Același papă a canonizat-o pe Fericita Elisabeta, fiica regelui Ungariei și soția landgravului de Turingia, care, printre nenumăratele minuni, a înviat șaisprezece morți și a dat vederea unui orb din naștere. Din trupul său se poate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
serafimului. Iar frații îngenunchează mereu, la începutul și sfârșitul acestor două antifoane (p. 808-809). Canonizarea 12. În anul 1228, la 16 iulie, papa Grigore l-a înscris în cartea sfinților și l-a canonizat pe Fericitul Francisc. Același papă a canonizat-o pe Fericita Elisabeta, fiica regelui Ungariei și soția landgravului de Turingia, care, printre nenumăratele minuni, a înviat șaisprezece morți și a dat vederea unui orb din naștere. Din trupul său se poate vedea și astăzi cum curge un fel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de coelo prodiit, responsoriul De paupertatis horreo, proza Caput draconis ultimum și o altă lucrare despre patima lui Cristos, Flete fideles animae. La rugămintea fraților, l-a desemnat drept cardinal protector pe viitorul Alexandru al IV-lea. Papa Alexandru a canonizat-o pe Sfânta Clara și a compus imnurile și rugăciunile pentru oficiul său. Cardinalul Toma de Capua a compus ulterior..., în cinstea Fericitului Francisc, imnurile In coelesti collegio, Decus morum și responsoriul Carnis spicam; a compus și secvența, în cinstea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o ducă. A întemeiat trei ordine. Primul a fost Ordinul Fraților Minori. Cel de-al doilea a fost Ordinul Surorilor Fericitei Clara, care înainte se numeau doamnele sărace ale sfinților Cosma și Damian, pe când acum, de când Fericita Clara a fost canonizată, sunt numite surorile Sfintei Clara. A întemeiat și al treilea ordin, numit Ordinul Penitenților, cei care sunt numiți «frații continenți». Aceste trei ordine, ca trei fiice, au fost instituite de el, și sunt destinate cultului lui Dumnezeu. 2. Francisc a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
construi o biserică în cinstea noului sfânt, în care «să fie depus trupul său» (BF, I, p. 40: FF 2719), iar în acest sens a cerut ajutorul tuturor credincioșilor. Cu câteva luni mai târziu, la 16 iulie, Francisc a fost canonizat la Assisi. Prin Mira circa nos, un document cu profundă substanță, pontiful oferea creștinătății și o lectură cuprinzătoare a experienței sale creștine. Grigore al IX-lea a prezentat într-o lumină providențială toată activitatea pământească a lui Francisc: acesta era
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în Egipt; el întreprinde totuși în 1270 o a opta cruciadă și își găsește moartea în fața Tunisului, după ce i-a adresat fiului său, viitorul Filip al III-lea, Învățături sau Instrucțiuni care rezumă idealul de rege creștin. El va fi *canonizat încă din 1297 și meritele sfințeniei sale se vor răsfrînge asupra întregii dinastii capețiene. Filip al III-lea și Filip al IV-lea. Totuși, timpurile se schimbau. Profitînd de superioritatea franceză, frați și fii ai lui Ludovic cel Sfînt se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
forma lor condamnabil] a fost opera filosofiei și a religiei, la fel a fost și schimbarea dramatic] în atitudinea fâț] de afaceri de la începuturile epocii moderne. John Calvin și apoi puritanii englezi au înv]țâț virtuțile economiei și ale inițiativei, canonizate de Adam Smith în opera s] de c]p]tăi din 1776, „Wealth of Nations”. Bineînțeles, noua atitudine fâț] de afaceri nu a ap]rut peste noapte și a fost construit] pe tradiții cu o îndelungat] istorie. Breslele medievale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
instaurarea comunismului, lucrările lui Marx și Engels au fost traduse aproape integral, doar În aparență au putut fi „citite” independent. În fapt, ele au fost promovate sub forma unui pachet Înalt structurat, sub forma reinterpretării date de către Lenin și apoi canonizată de către Stalin În ideologia comunistă sovietică. Era o teorie, dar puternic ideologizată, o mixtură a ideilor „clasice” și a programului de construire a societății comuniste. Nici ca teorie, nici ca metodologie, „marxismul-leninismul” nu avea profil de știință, ci de ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de aceasta ori de persoana căreia divinitatea i s-a arătat), care confirmă prin prezența și narațiunile lor autenticitatea centrului sacru. În al doilea rând, „specialiștii religioși”, care gestionează contactul cu sacrul și care instituționalizează miracolul, normează comportamentele religioase și canonizează formele de comunicare cu divinitatea sau oamenii prin care aceasta se manifestă. În al treilea rând, numeroasele categorii de beneficiari ai pelerinajului: organizatorii (de la congregații religioase la firme de turism), facilitatorii (cei care asigură cazarea și hrana pelerinilor), beneficiarii (numeroasele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
parțial, în ființe imaginare.” Cel mai puternic test al canonicității îl reprezintă tradiția văzută în sensul conflictului între generații, nu ca moștenire. Tradiția trebuie depășită, nu cucerită. Înscrierea în tradiție se face cu „forța estetică”, însuși autorul este cel care canonizează, e o autocanonizare. Rolul primordial îl are agresivitatea programului său poetic care a subsumat tradiția, originalitatea este esențială și nu există incompatibilitate între originalitate și influență. Inovatorul știe cum să împrumute, „marea literatură ține întotdeauna de rescriere sau revizionism și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
îmbolnăvit, se pare, de cancer ovarian, iar în perioada agoniei, mulțimea, cu lumânări aprinse, a venit în fața palatului să se roage pentru însănătoșirea ei. Moartea ei a îndurerat mulțimea. I s-au făcut funeralii naționale, adoratorii au încercat s-o canonizeze, fără să reușească. Și după moarte, personalitatea ei a continuat să fascineze, pe de o parte, și pe de altă parte, să reaprindă ura detractorilor cu dezvăluiri legate de eleganța stridentă (s-au publicat fotografii cu garderoba și cu bijuteriile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile Marin, care alături de Ion Moța s-a jertfit pe frontul spaniol în numele fascismului, motiv pentru care a fost canonizat post-mortem de congenerii săi legionari, afirma într-un articol din Axa datat 29 octobrie 1933: "Ca și fascismul, ca și național-socialismul, mișcarea legionară luptă pentru crearea statului totalitar, sculptat politic, social și economic în fondul național. [...] Mișcarea legionară este o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ajunge să eclipseze restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca marele antreprenor politic în materie de inovație cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea politică necesară pentru a-i permite ulterior
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
libertate" (Almaș, 1994, pp. 106-107). Panteonul proletar-partinic, alcătuit din partizanii mișcării muncitorești decedați în grevele, demonstrațiile și manifestațiile organizate cu precădere în perioada interbelică, este complet abolit. Pe fondul acestui vacuum creat prin depopularea panteonului național de personajele proletare, sunt canonizate figuri martirice prelevate din Războiul de Independență din 1877-1878. Două nume ies în evidență prin sistematicitatea cu care sunt repetate în toate manualele din generația discursului monofonic (1991-1997): "maiorul George Șonțu" și "căpitanul Valter Mărăcineanu" (Almaș, 1994, pp. 102-103; Cristescu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colectivă a trecutului se acomodează permanent în funcție de schimbările survenite în regimul politic. O altă regularitate cu caracter cvasi-legic afirmă că fiecare ordine socio-politică își elaborează atât propria reprezentare convenabilă a trecutului, cât și o galerie de personalități pe care le canonizează istoric prin introducerea lor într-un panteon. De cele mai multe ori, în jurul acestor figuri panteonizate este țesută ceea ce am numit a fi o martirologie. Regimul comunist și-a elaborat propriul său panteon proletar-partinic, prin canonizarea eroilor muncitori care s-au sacrificat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]