1,194 matches
-
pentru că e omenește imposibil să stai o veșnicie în casa părinților prietenului tău, temându-te la fiecare pas că vor începe să depene noi amintiri despre fosta lui prietenă. Tot surprindeam conversații de genul: — Îți amintești de vacanța aia la Cape Cod? Când eram cu toții în rulotă? Mai știi când Janie a făcut cutare sau cutare? Dar, odată ce-am ajuns la mall, m-a cuprins buna dispoziție pentru că, atunci când sunt într-un alt oraș, până și magazinele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și ia zborul, să invadeze camera ca un stol de păsări. Sute, zburând pe lângă mine, încurcându-mi-se în păr - mărturii ale nenumăratelor evenimente ce-i legau pe Aidan și Janie: la bal; la ceremonia de absolvire a liceului; la Cape Cod; la cină, când Aidan a împlinit treizeci ani; la party-ul surpriză pe care l-a organizat el când ea a fost promovată; la reuniunea de la terminarea liceului; câștigând o cupă la bowling; în vacanță în Jamaica, gătind împreună scoici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la cină, când Aidan a împlinit treizeci ani; la party-ul surpriză pe care l-a organizat el când ea a fost promovată; la reuniunea de la terminarea liceului; câștigând o cupă la bowling; în vacanță în Jamaica, gătind împreună scoici în Cape Cod; la petrecerea de rămas-bun înainte ca Aidan să plece la New York; vopsind casa din Bah Hah-ba în roz etc. Am fost amândoi foarte tăcuți la întoarcere. Vizita fusese o greșeală majoră, un risc pe care meritase să ni-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
an. Bunicii care avuseseră grijă de ea, pe la mijlocul anilor șaptezeci. Apoi și-a pierdut mama (cancer), cea mai bună prietenă (accident de mașină), tatăl (sinucidere), și în ultimul an, propriul ei frate (înec). Asta s-a întâmplat vara trecută, la Cape. Nu știam nimic din toate astea. — Doamne, am exclamat eu. Sigur că bogații îți ușurează suferința provocată de moartea lor lăsându-ți moștenirile lor. Acolo de unde vin eu, lucrurile stau exact pe dos. Trebuie să stai tot timpul cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Zmei și Ilene Cosânzene, Statu-Palmă-Barba-Cot, toate zilele săptămânii în chip de sfinte, în frunte cu Sfânta Duminică! Nu mă puteam hotărî la nici una dintre cele citite, și nici nu ar fi avut haz... Trebuia să scriu una dintre poveștile pe cape le auzisem! Începui să mă neliniștesc. Trecuse un sfert de oră, în care timp muiasem tocul în călimară de 7―8 ori, iar coala de hârtie, frumos ștampilată în colțul din stânga cu "Tinerimea Romînă" era tot albă! Și colegul meu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
jucat citindu-le. Că, atât unul, cât și celălalt sunt persoane serioase, cu preocupări nobile și grave, cu surâsul Înghețat undeva departe, În nici un caz la vedere. Autorul va spune că ar fi fost mai simplu să parodieze romanul de capă și spadă, fiindcă, nu-i așa, orice gen care a cunoscut cândva gloria a devenit acum desuet. Problema sa ar fi aceea că literatura română n-a prea excelat În ilustrarea acestui curent al literaturii populare, așa cum, de altfel, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa cum observase ea altă dată, ca pe ceva foarte iscusit și care arăta un spirit minuțios de ordine. Bătută dintr-o parte de vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul sărise și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păr începe să alunece de la locul său. — Rdică-te, îi zic repede, încercând să opresc alunecarea podoabei. Eunucii duc registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea stau în poziție îngenuncheată și mă întorc cu fața spre nord. Ambasadorul desface sulul și începe să citească din decret. Vocea lui e adâncă, vibrantă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cam aburcă spre înalturi și nu-i frumos din partea ta” - m-a somat gândul de veghe. “Stai la pândă ca lotrii în întuneric. Mai bine m-ai ajuta când vezi că nu mă descurc”. “Până aici ai scos-o la capă binișor vere. Așa că nu te mai da cu aripa frântă”. Bătrânul a așteptat cu răbdare să “revin cu picioarele pe pământ” și a început să vorbească: --Ascultă ce spune într-o scrisoare “Mitrofan egumenul a sfintei mănăstiri a Trei Svetiteli
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mută la New York, atunci... o să rezolv situația. Cumva. Oricum. Nu te gândi la asta acum. Mă îndrept cu pași grăbiți spre ușă și intru. În bucătărie îl găsesc pe tata, care bea cafea, îmbrăcat cu vestă, în timp ce mama, cu o capă de plastic pe ea și părul pe bigudiuri, unge cu unt niște sandvișuri. Nu cred că e bine, o aud zicând în clipa în care intru. Nu e bine. Trebuie să ne conducă țara și uită‑te la ei. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât ai arătat vreodată, în viața ta. Superfericită și extraradioasă. — Mersi, Chloe, zic, zâmbindu‑i și mă așez pe un scaun. — A, și nu‑mi spune că chiar o să ai nevoie de rimel rezistent la apă, adaugă, legându‑mi o capă în jurul umerilor. — În nici un caz, spun apăsat. Ar trebui să mă‑mpuște mai întâi. Atunci, probabil că o s‑o facă, zice o fată din celălalt colț al camerei și izbucnim într‑un râs nebun. Tot ce pot spune e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
disponibil În cadrul acestui ziar. Ceea ce vor pierde articolele dumneavoastră În profunzime vor câștiga În Întindere. Ne-am regăsit amândoi zâmbetul; mi-a oferit țigara păcii, Înainte de a continua: — Încă mai ieri, străinătatea nu exista pentru noi, Orientul se oprea la Cape Cod. Și, dintr-odată, sub pretextul că un secol apune, iar un altul răsare, pașnicul nostru oraș e asaltat de turbulențele lumii. Trebuie precizat faptul că Întâlnirea noastră avea loc În 1899, la puțină vreme după războiul hispano-american, care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că sîntem noi, da’ cineva tot i-ar putea auzi pînĂ atunci. — Știu, spuse soră-sa. Și dacă ar Înceta brusc să latre, s-ar gîndi imediat la noi. Înainte se vedea linia Întunecată a dealurilor din spatele șoselei. Ajunseră la capăul cîmpului și trecură peste micul pîrÎu subteran care ducea la magazie. Apoi trecură prin alt cîmp cu miriște după aia alt gard, drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la îndemână arma încărcată, pe birou, pentru negocieri. Zii ce-ai de zis! îi aruncă el țâfnos, Avocatului. Bine, trage Fratele aer în piept adânc, adânc, cât mai adânc, înainte de-a-și începe pledoaria. Să vă povestesc atunci, eșalonat, da capo al fine, cum de s-a pornit toată sminteala asta. Adevărul și numai adevărul! (Care-o mai fi și ăla...) Adevărul este că azi, pe la amiază, eu, cu Dănuț și cu Big Sile ne cinsteam între noi, lejer, cu câte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
profane („să te bată Dumnezeu” etc.) la blasfemii mai mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă și spadă nu este astfel nimic altceva decît blasfemicul par la mort de Dieu. Toate sînt însă derogări de la autoritatea strictă a Bisericii - dacă nu chiar sfidări fățișe ale acesteia. În sfîrșit, dincolo de interesul pur lingvistic, înjurătura este și un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îndrepte un boboc lovit aseară de ploaie, cu degetele înmănușate. Iar ea exersează la pian, aruncând prin fereastră mereu aceeași privire iute, nerăbdătoare : până unde a ajuns linia umbrei care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ajuns linia umbrei care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de trăsură, Papa... — Mais, voyons, Yvonne... Soyez attentive... E umbră și răcoare în casă și un parfum slab de bujori. Papa i-a atârnat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de trăsură, Papa... — Mais, voyons, Yvonne... Soyez attentive... E umbră și răcoare în casă și un parfum slab de bujori. Papa i-a atârnat ieri Yvonnei cercei de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îți păstrează cu ranchiună în suflet mii de reproșuri și ajung chiar la neplăcute manifestări față de tine sunt capabili să șteargă a doua zi cu buretele, privindu-și cu lejeritate faptele proprii grave, iar a treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și în această comportare haotică nicio vină. Nu doar la femei (la care n-ai a aștepta nici logică, nici consecvență), ci și la bărbați am observat acest lucru, care îmi inspiră dezgust. Uneori mă încearcă însă gândul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șosea ca purtat prin aer, pe drumul fără obstacol, drept, interminabil. în mișcarea ușoară a trăsurii Elena se lăsă strămutată nesimțit spre Marcian. Pe când un spațiu gol rămînca pe perinile de căprioară, ea era mereu mai alăturată de el. în "capa" de blană subțire, așternută în automobil ca să o acopere la nevoie, sta acum refugiată într-un fald călduț, care apăsa umărul lui Marcian, neclintit. Pe șosea fu vidul unei văi mici, ca o uncia; apoi respirația verticală, scurtă, a unei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plin de stele, iar eu mă gândeam la Costash care zicea că poate comunica cu alte planete, întrebându-mă dacă folosește engleza, greaca sau franceza ca limbă de conversație. Curând a sosit Linda îmbrăcată într-o toaletă de seară: o capă din mătase deasupra unei rochii din tul mov, părul pieptănat în sus. Era elegantă, impresionantă, sigură pe ea, exact ca un manechin. Avea brețele și umerii goi, o brățară grea de aur și chihlimbar, un colier foarte lung identic. Detașarea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să știu? -Te rog! Nu suport. M-a tras lângă ea în întuneric ca să nu-i văd fața. -Ce nu suporți? S-a depărtat de mine, ducându-se pe terasă unde i se făcu imediat frig. -Vrei să-mi dai capa, te rog? -Poftim? -Adu-mi, te rog, capa. I-am adus imediat capa și i-am pus-o pe umeri. Ea mi-a prins ușor mâna, rămânând nemișcată. -Nu vreau să fiu rea! Mi-a zis apoi: -Acolo, zise ea, întinzând
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
a tras lângă ea în întuneric ca să nu-i văd fața. -Ce nu suporți? S-a depărtat de mine, ducându-se pe terasă unde i se făcu imediat frig. -Vrei să-mi dai capa, te rog? -Poftim? -Adu-mi, te rog, capa. I-am adus imediat capa și i-am pus-o pe umeri. Ea mi-a prins ușor mâna, rămânând nemișcată. -Nu vreau să fiu rea! Mi-a zis apoi: -Acolo, zise ea, întinzând evantaiul, acolo locuiesc. -Dar acolo e marea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
întuneric ca să nu-i văd fața. -Ce nu suporți? S-a depărtat de mine, ducându-se pe terasă unde i se făcu imediat frig. -Vrei să-mi dai capa, te rog? -Poftim? -Adu-mi, te rog, capa. I-am adus imediat capa și i-am pus-o pe umeri. Ea mi-a prins ușor mâna, rămânând nemișcată. -Nu vreau să fiu rea! Mi-a zis apoi: -Acolo, zise ea, întinzând evantaiul, acolo locuiesc. -Dar acolo e marea? Locuiești acuma pe un iaht
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
unul cu celălalt. Și totuși știa ceva despre Mark, ceva după care el bâjbâia. O vedea, îmbrăcată în pantaloni verzi de stambă și cămașă albă de bumbac, urcând o scară de lemn. Scara era sprijinită de o casă albă din Cape Cod, de lângă ocean. Întindea mâna spre streașină. Ce știa despre ea? Absolut nimic. Nimic în afară de ceea ce cortexul lui prefrontal aduna de te miri unde și din rămășițe de la hipocamp. O văzu în chip de fetiță cu văl negru care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]