1,594 matches
-
a egaliza dorințele și nu averile 51. Dorințele pot fi egalizate prin educație și cumpătare. Cumpătarea și chiar economisirea fiind de fapt unul dintre principiile care au stat, mai mult sau mai puțin voluntar, la baza construcției sociale de tip capitalist 52. A pune deoparte a fost o religie, un mod de a fi pentru epocile de început ale capitalismului. Cu acest enunț întreaga construcție teoretică și practică de mai târziu pe care autorii săi o vor numi socialism, este demolată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de educație, în cazul omului de știință, și până la capacitatea sa de a influența oamenii și a le schimba viața în bine, în cazul omului politic. Am luat două exemple la limită tocmai pentru a înțelege complexitatea problemei. Dar pentru capitalist? Pentru omul de afaceri care se implică și produce mărfuri? Ce criterii de apreciere validăm și folosim. Putem compara omul de afaceri cu academicianul? Omul de afaceri produce bani și prosperitate pentru că asta face zilnic, aceasta este ocupația sa. Academicianul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este și mai rău, este că s-a ținut de cuvânt. Trecerea de la capitalism la socialism trebuia făcută cu orice preț. Puterea este scopul declarat al socialiștilor, iar pentru păstrarea sa trebuie îndeplinite următoarele sarcini: ,,1) Zdrobirea împotrivirii moșierilor și capitaliștilor răsturnați și expropriați de revoluție, lichidarea oricăror încercări ale acestora de a restabili puterea capitalului; 2) Organizarea operei de construire în spiritul strângerii tuturor oamenilor muncii în jurul proletariatului și îndrumarea acestei munci cu scopul de a pregăti lichidarea, desființarea claselor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
intenție de a pune în acord socialismul cu gestiunea superioară a mijloacelor și factorilor de producție. Aceasta însă strălucește prin mediocritate. În același timp, recunoaște superioritatea managementului economic de tip capitalist. "Lângă voi vor fi capitaliști - lângă voi vor fi capitaliști străini, concesionari și arendași, ei vă vor smulge beneficii de sute de procente, ei se vor îmbogăți lângă voi. N-au decât să se îmbogățească, voi însă să învățați de la ei să gospodăriți, căci numai atunci veți știi să construiți
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
capitalului de cel care îl pune la treabă, adică de muncitor. Tot Braudel arată că ,,adevărații zarafi, cei ce contează, sunt de obicei personaje importante, pe care secolul al XVIII-lea, spre sfârșit, îi va numi cu un nume specific, capitaliști". Op. cit., vol. II, p. 22. Baechler arată că acest cuvânt a fost ,,făurit" la 1820 și însemna ,,proprietate privată asupra mijloacelor de producție". Jean Baechler, Capitalismul, Editura Institutul European, Iași, 2005, vol. I, p. 72. De asemenea, în lucrarea Dicționar
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
că: ,,încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Franța la Quesnay (1694-1774) și Turgot (1727-1781), de exemplu, și în Anglia, cu o accentuare și mai puternică începând cu Adam Smith (1723-1790), se considera că așa-numiții ,,capitaliști" erau agenți care dețineau capitaluri, adică bunuri acumulate și destinate să joace un rol în producție, și care încercau să sporească masa acestor capitaluri, valorificându-le fie direct prin activități proprii, fie indirect prin intermediul întreprinzătorilor cărora le împrumutau" 94 Karl
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Jinga crede că vine de la capitalis, caput în limba latină, care înseamnă ,,de căpetenie, de frunte, cap, animale ca echivalent de schimb", și pecus, pecunia, adică vite, capete de vite, avere în vite. ,,Cirezile și turmele aparțineau unor indivizi bogați, ,,capitaliști" ai acelor vremuri, de unde mai târziu s-a și ajuns și la ,,capitalism" cu variantele lui. Sistemul capitalist nu se rezumă la simpla circulație a capitalurilor, însă din circulația capitalurilor se nasc contingentele și interferențele dintre capital și monedă, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
departe, întrebându-ne în ce împrejurări toate produsele sau numai majoritatea lor iau forma de marfă, am fi constatat că acest lucru nu s-a întâmplat decât atunci când la bază se află un mod de producție cu totul specific, cel capitalist". Karl Marx, Capitalul, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1951, secțiunea a II-a, ,,Transformarea banilor în capital", p. 178. 134 Lucrarea a apărut în anul 1904 sub titlul original: Die Protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus. 135 Anthony Giddens
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pp. 104-105. 118 ,,Ultimul mare război victorios a fost pe vremea lui Traian și aurul dacilor de după 107 d.Hr. este ultimul aliment important al prosperității romane". Jacques le Goff, Civilizația occidentului medieval, Editura Științifică, București, 1970, p. 53. 119 ,,Capitaliștii nu mai împrumutau țăranilor cu dobândă, ceea ce devenise imposibil prin sine deoarece micul proprietar nu mai obținea un surplus suficient de mare și întrucât nu era destul de simplu și radical, ci cumpărau fermele transformându-le în cazul cel mai fericit
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de plecare și de întoarcere al banilor. Conținutul obiectiv al acestei circulații - valorificarea valorii - este scopul subiectiv urmărit de el și numai în măsura în acre apropierea progresivă a bogăției abstracte este singurul mobil al operațiunilor sale, funcționează el în calitate de capitalist, adică de capital personificat, dotat cu voință și cu conștiință".Karl Marx, Capitalul, Editura PMR, București, 1951, vol. I, p. 164. 89 Legătura dintre o criză religioasă și răsturnarea lumii vechi a fost descoperită de către Max Weber în opera sa
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
103 Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 127. 104 Pentru a ilustra nivelul bogăției unor oameni (comercianți și bancheri) în epocă, Wallerstein arată: ,,Aceasta a fost perioada în care au înflorit cei mai spectaculoși dintre toți capitaliștii - negustori moderni - Fuggerii. Apogeul puterii lor a fost atins în timpul lui Carol al V-lea. Aceasta a fost numită epoca Fuggerilor, Aceștia i-au cumpărat lui Carol al V-lea tronul imperial. Ei erau regenții financiari ai imperiului, bancherii personali
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
rămas ,,înapoiată".(...). Auri sacra fames este atât de veche ca și istoria cunoscută a omenirii. Vom vedea însă că cei care i s-au dedicat instinctiv și neînfrânat, nu sunt nicidecumreprezentanți ai acelei mentalități din care s-a desprins ,,spiritul" capitalist specific, modern, ca fenomen de masă...". Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 41. 37 Bertrand Russel arată: ,,Una dintre cele mai redutabile cauze ale nefericirii este imediat după grija temătoare, invidia. Aș spune despre invidie că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
drept. (...). Astfel întărirea acestui sistem însemnat se sprijinea în același timp pe minciună și înșelătorie. Pe de o parte clasele muncitoare primeau o stare din care nu puteau cere decât o mică parte din plăcinta pe care ele, natura și capitaliștii, o făcuseră cu toții la un loc. (...). Și pe de altă parte claselor capitaliste le era îngăduit să pretindă cea mai bună parte a plăcintei, și în teorie erau libere s-o consume, însă în practică o înțelegere tacită îi făcea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o economie de piață, nimeni nu o duce greu pentru că alte persoane dețin averi mari. Bogățiile celor înstăriți nu constituie cauza sărăcirii nimănui. Dimpotrivă, procesul care îi îmbogățește pe unii reprezintă corolarul procesului care ameliorează satisfacerea dorințelor nenumăraților indivizi. Întreprinzătorii, capitaliștii și tehnicile noi prosperă atât timp cât reușesc să satisfacă mai bine nevoile consumatorilor". Ludwig Von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 48. 32 ,,Însă ideile revoluționarilor și reformatorilor au câștigat teren în rândurile imensei majorități ignorante
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
patimă turbată, cu o ură însutită, pentru recâștigarea ,,raiului" care le-a fost luat; pentru familiile lor care trăiau atât de bine și care acum sunt condamnate la ruină și mizerie (sau la muncă ,,simplă"...) de către ,,prostimea mârșavă". Iar explatatorii capitaliști sunt urmați de marea masă a micii burghezii, ale cărei șovăieli și oscilații au fost dovedite de zeci de ani de experiență istorică în toate țările, și care astăzi urmează prole+tariatul, mâine se sperie de greutățile revoluției, se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la jumătatea drumului cu scopul societății beneficiare a educației individului, din perspectiva oricărei societăți, credem, fie ea de tip capitalist, fie de tip socialist, distanțându-ne de opinia critică formulată de autor față de pretinsa superioritate a scopului socialist față de cel capitalist. Pe această linie, Pavel Apostol, simte nevoia unei diferențieri, pe axa pozitiv-negativ, între scopul educațional al capitalismului și cel al socialismului, plecând de la afirmațiile lui D.S. Bushnel, care descrie scopul educațional astfel: „dezvoltarea capacităților și aptitudinilor de învățare împreună cu aceea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pentru comerț și la alte practici legate de penurie. În mod normal, segregarea socială și spațială a consumului, un proces tot mai evident în România, ar indica o derivă spre Lumea a Treia. Pe de o parte, un strat de „capitaliști de stat” (unii politicieni, directori de regii autonome, oameni de afaceri dubioși, polițiști, ofițeri SRI și din MApN) populează zecile de hectare de vile noi din nordul Bucureștiului („Paradisul Verde”, „Corbeanca”, Mogoșoaia, Snagov) și frecventează magazine de multe ori mai
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
stadiul de dezvoltare al societăți românești rămase în urmă și epoca istorică (determinată de orbita țărilor capitaliste înaintate), ceea ce face ca societatea întârziată să evolueze de la forme la fond, făcând cu putință o structură socială hibridă capitalisto-iobăgistă, în care în fața capitaliștilor marii proprietăți nu stau țăranii salariați liberi ci „țăranii învoiți, siliți”. Modelul prezintă și unele limitări formulate de criticii acestuia. De pe pozițiile neoiobăgiei Gherea a văzut cu claritate doar o fază a procesului de diferențiere socială a agriculturii țărănești, și
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Modelul prezintă și unele limitări formulate de criticii acestuia. De pe pozițiile neoiobăgiei Gherea a văzut cu claritate doar o fază a procesului de diferențiere socială a agriculturii țărănești, și anume transformarea marii proprietăți funciare în marfă liberă și nașterea clasei capitaliștilor funciari. Ceea ce nu a sesizat autorul era emergența procesului de diferențiere a țărănimii în pături opuse, ca efect al acțiunii producției de mărfuri capitaliste, proces care nu se putea produce în proporții semnificative decât după emanciparea țăranilor și apariția proprietății
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
va putea înfiripa decât atunci când capitalismul va ajunge la maturitate, adică „va izbuti să dea societății un caracter industrial” (Zeletin, 1925, p. 4). Cooperația ar fi deci o replică, un răspuns al maselor proletare la dorința necurmată de câștig a capitalistului. Ea propune „un nou ideal social”, o nouă organizare. Zeletin neagă „cooperației române” din timpul său caracterul pur cooperatist; formele care ființau atunci la noi sunt simple „asociații capitaliste” (așa sunt băncile populare) cu scop de câștig, o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sens este urma tare a narodnicismului victorios la sate și orașe, dar mai ales la sate... Scriitorul este, cel puțin din secolul al XIX-lea, și mă folosesc de definiția lui Bourdieu, un proprietar de spațiu simbolic; ca un mic capitalist ce este, el Încearcă să angajeze tranzacții simbolice, dar și pecuniare, cu cei care doresc să investească În spațiul său simbolic ori, dimpotrivă, să-i violeze comoara, forțându-i sertarul cu manuscrise... Scriitorii sunt o masă de producători de spații
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
membru. În al treilea rând, tendința de autoconservare a nomenclaturii comuniste devenită peste noapte elita capitalismului a constituit o puternică rezistență față de deschiderea spre ideea europeană. Sub sloganul "nu ne vindem țara" s-a petrecut spolierea avuției naționale de către noii capitaliști autohtoni. Indicarea inamicului din afară a reușit să distragă atenția de la actele inamicilor dinăuntru. Ca notă generală, putem spune că ideea europeană (cu nucleul ei aplicat, cuantificabil integrarea în structurile euro-atlantice) a fost un element important pentru strategiile partidelor politice
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Acestea stau sub corolarul maximei eficiențe economice, încurajînd construirea tipizată<ref id=”1”>Zahariade, Arhitectura..., pp. 45-49.</ref>. Aceste direcții de construire se încadrează contextului mai larg al construirii orașului socialist. Discursul public în această direcție opunea orașul socialist celui capitalist, ca model al dezvoltării urbane. Noile forme de organizare trebuiau să corespundă omului nou al societății comuniste, în care inegalitățile sunt eliminate, forma urbană este adaptată noii forme umane. „Orașul socialist este astfel menit să glorifice colectivismul noii vieți în
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
1949, viața de la Hollywood i se pare „falsă”. Pe de altă parte, caracterul social-utopic al Hollywoodului îl determină să scoată și semne exclamative: Hollywoodul e singura industrie din lume care-și plătește muncitorii cu salarii pe care le au doar capitaliștii sau marii directori din industrie (Chandler, 1981, pp. 38-39). Această viziune duală, ce pune în evidență atât binefacerile materiale, cât și ireparabilele pagube la nivelul creației artistice, coexistă cu sentimentul fascinației față de o lume care, dincolo de culorile ei țipătoare, continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
peste chip, rămân în pagini de revistă. Semiparalizată în 1950, întrerupe orice activitate, dar continuă să țină un jurnal, început prin 1916-1917, până în vara lui 1953, nu cu mult înaintea dispariției. Construit pe un dublu conflict - între două clase sociale, capitaliștii și muncitorii, și între două confesiuni, cea creștină și cea mozaică -, romanul Rătăcire, plasat în mediul de afaceri evreiesc, o are ca protagonistă pe delicata domnișoară Amelia Wehren, imagine schematică, idealizată a bunătății duse la extrem, „unicul vis de dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]