1,971 matches
-
conjunctură sau un amant „de inimă”? Pentru că Mircea bogat nu este, trăiește oarecum pe seama soției, chiar dacă nu ia bani din zestrea ei, cum îl acuză familia ostilă a Margaretei. Mai curînd îl seduce așa, de pamplezir, sau, mai grav, din capriciul autorului ca să iasă un pretext dramatic. Mă tem că ultima ipoteză e valabilă. Tot la Kirițescu există o prostituată neizbutită dramatic, Florentina, din piesa omonimă. Profită de absența soțului, coproprietar la o mină de aur, mai mult plecat la exploatarea
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
sub rubrica cu același nume. Merită constatat de la început că absența unei tematici consecvente nu diminuează interesul pentru foiletoanele lui Negrici. Dimpotrivă. Neconstrâns de data aceasta de niciuna dintre rigorile istoriei sau teoriei literare, criticul se poate lăsa în voia capriciilor scrisului. Iar Eugen Negrici se dovedește a fi, în Simulacrele normalității, un excelent vânător de subiecte - fie că e vorba de curiozități de istorie literară sau de observații „sociale”, legate de primii ani postrevoluționari. Din unghiul capacității de a decupa
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
dreptul. Nimeni, într-o lume normală, nu are cum să se autoproclame rege, prinț, împărat și să fie luat în serios. Să ne închipuim că mâine, după acest model, câtorva inși fără îndreptățire le vine ideea să se numească, din capriciu sau din interes, academicieni, sau profesori universitari, sau medici chirurgi și să pretindă să fie tratați ca atare. Evident, ei ar fi sancționați. Noroc că spre final, în tărășenia aceasta, lucrurile au intrat cât de cât în „normal” (adică, relatările
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
a relicvelor, un fel de criptă savantă menită a procura plăcere intelectualilor, pe cînd obiceiul e sedimentul de viețuire a instinctului gregar, o fluctuație ritmică a marelui animal colectiv. Și cum un antropolog urmărește cu precădere tresăririle maselor în dauna capriciilor indivizilor, reticența față de muzee își are temeiul ei. În antropologie, drepturile omului la scara insului sînt un nonsens, detaliu care răzbate din tonul conferințelor de față. Dacă trecem peste protocolul retoric care-i cere ca, în fața gazdelor, să-și ceară
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
fi vorba de „țara Schlaraffia”, clubul din Linz unde aderase Eichmann, locul unde evreii nu aveau ce căuta? Prin extensie simpatetică, urmând expresia Marinei Țvetaeva, poeții sunt, prin destin,evreii tuturor timpurilor. Așadar - exclusul Benn. Afirmația sa, „eul este un capriciu tardiv al naturii”, trebuie gândită în strânsă relație cu o alta: eul poetic nu are istorie, credea el, în poezie acesta „generează viziuni fragmentate și instantanee semnificative pentru momentul prezent.” (W. Lepenies) Poeticul ar fi „un fenomen cu caracter primar
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
să face ca Iranul sau ca alte țări care au unicameralism, dar noi avem o asumare democratică, care vine de la Cuza, cel care a inițiat Senatul pentru români", a explicat liderul liberal. Nu putem renunța la tradițiile noastre democratice pentru capriciile clasei politice de la începutul secolului 21", a mai spus Vosganian. Potrivit vicepreședintelui PNL, numărul parlamentarilor ar trebui redus, dar asta nu înseamnă că trebuie să se treacă la unicameralism sau să nu se respecte principiul reprezentativității. Alegerea temelor unui referendum
Vosganian atenționează: România a avut Parlament unicameral numai în dictaturi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36955_a_38280]
-
capului nu aș fi crezut să-mi detecteze vreodată cineva o „structură nemțească”! Atât de mult m-am obișnuit să-mi ascult cu voluptate poruncile latinității doldora de levantinism - cea care, împreună cu temperamentul sangvino-coleric, mă livrează irepresibil și invariabil meridionalității, capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste nevinovate exerciții de narcisism
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
împrejurările reinventării identitare. La fel Zigu, din Captivul. Dilemele par de la bun început cimentate într-un destin nefast. Numai că amănuntul și secundarul ajung să modifice adevăratele performanțe psihologice ale eroilor. La mijloc e o complicitate cu destinul, înțeles în funcție de capricii. De vârsta capriciilor. Cezar este proiectat ca un îndrăgostit de obsesie („nebunia și durerea și nevoia mea de posesiune”). Or, ea, obsesia, nu are substanța răului consimțit, ci al imposturii, al artificiului. Mai mult actor al vieții decât participant activ
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
La fel Zigu, din Captivul. Dilemele par de la bun început cimentate într-un destin nefast. Numai că amănuntul și secundarul ajung să modifice adevăratele performanțe psihologice ale eroilor. La mijloc e o complicitate cu destinul, înțeles în funcție de capricii. De vârsta capriciilor. Cezar este proiectat ca un îndrăgostit de obsesie („nebunia și durerea și nevoia mea de posesiune”). Or, ea, obsesia, nu are substanța răului consimțit, ci al imposturii, al artificiului. Mai mult actor al vieții decât participant activ, lui Cezar i
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
cele mai importante ale goticului și romantismului. Mai întâi, o galerie de personaje înspă imântătoare din literatură și din arta plastică, de la Frankenstein al lui Mary Shelley la fantomele lui Walpole din Castelul Otrante, de la satirii marchizului de Sade la Capriciile lui Goya, de la desenele lui Blake la Delacroix și Hugo. Nu lipsesc Coșmarul lui Füssli din 1781, Vampirul lui Munch din 1893, Trei femei și trei lupi al lui Samuel din 1892 sau teribilul Dante și Virgilius al lui Bouguereau
Vrăjitoare și vampiri () [Corola-journal/Journalistic/3824_a_5149]
-
in nuce, explicate cu numeroase detalii și susținute de divizii de note de subsol (din 170 de pagini, cât are cartea, treizeci sunt numai trimiteri). Senzația e oarecum tristă, căci multe din expedițiile filologice de acolo sunt reduse, acum, la capriciul unei butade. Cazul etimologiei cuvântului „clepsidră” (p. 170) e numai unul dintre multe altele: ar însemna, literal, „fură apă”, fiind, la origine, altfel construită decât nisiparnițele pe care le știm cu toții. Iarăși, invocarea lui Crisyppos e comună ambelor cărți. Acum
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
de Marea Schismă dintre creștinismul apusean și cel de răsărit, și de prefaceri statale. În asemenea momente tulburi mulți ar crede că oazele de liniște din Europa, locurile în care preocuparea pentru cultură putea fi o constantă și nu un capriciu erau puține. Andaluzia arabă este un astfel de exemplu de teren propice artelor și scrisului, în care un erudit precum Ibn Hazm nu era câtuși de puțin o raritate. Cel supranumit Andaluzul, teolog, filozof, fin cunoscător al istoriei și cunoscut
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
romane să fie citite împreună, deși perspectiva narativă invită la oareșce disocieri. Cert e că naratoarea infantilă din De ce fierbe... rezonează cu naratoarea matură din celălalt roman. E ca și cum am citi o continuare în timp. Una matură, lipsită, însă, de capriciile depresiei. Este evident că naratoarea din primul roman suferă de sindromul Asperger. O formă de autism special, pentru că suferindul nu se pune în locul celorlalți și dezvoltă precar un limbaj specific și o atitudine socială. Întârzierile ei se văd foarte bine
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
tradiția frumoasă a JUNIMII, care În mintea noastră, a celor de astăzi, pare o poveste senină, această revistă - CONVORBIRI LITERARE - a fost singura din multele publicații periodice, care a găzduit totdeauna o fermentare de idei și n-a fost supusă capriciilor personale>. Octavian Goga, În scrisoarea din 29 iunie 1907, către Simion Mehedinți (Studii și Documente Literare, IX, 163) Pledoaria lui I. E. Torouțiu se dovedește atotcuprinzătoare, binevenită retrospectivă: „Născută În toamna 1863 din capul frământat și inima plină de poezie a
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
discuția despre un personaj atît de controversat și în rîndul celor mai puțin sau deloc avizați. Ce fel de film va servi acest sceanriu? Un „soap sud-american” care să speculeze latura senzațională a vieții „Messalinei ruse”, excentricitățile ei erotice și capriciile ei sentimentale, în căutarea iubirii fără de care nu poate să trăiască, de care are nevoie ca de aer; sau un film despre femeia instruită și susținătoare convinsă a educației, scriitoare, colecționară de artă, inerlocutoarea epistolară a filozofilor Luminilor; ori poate
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
ani de întrebări și răspunsuri, București, Editura Humanitas, 2013, 472 pag. Cunoscut drept iubitor declarat al taclalei, ai impresia că Andrei Pleșu nu prea reușește să refuze un interviu. Se mulțumește să intimideze doritorii. Iar pentru cei care-i știu capriciul, lucrurile avansează fericit. Cel anchetat nu are chef să parcurgă înțelegător artificii de guru. Măsoară bine pe cel din față și răspunde pe măsură. Teoretic, nu discuți cu oricine. Trebuie împărtășite interese comune; e nevoie de o autoritate și de
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
ele. Ce părere au avut și au despre România literară unii dintre colaboratorii noștri, puteți afla din ancheta pe care o găzduim în numărul de față. Dificultăți au fost și sunt încă. Înainte de 1989, ele țineau de cenzură sau de capriciile lui Nicolae Ceaușescu, unul dintre cititorii noștri cei mai fideli. După 1989, dificultățile au fost și sunt de natură financiară. În vremea din urmă, s-au adăugat cele provocate de invazia internetului. Am încercat să ne adaptăm de fiecare dată
După 45 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2915_a_4240]
-
mai întreba câte o doamnă ilustră, nevenindu-i să creadă. Uneori, vizitatorii aplaudau entuziasmați. Adevărul e că în noua casă totul era foarte modern și foarte scump. Încă de pe atunci, o atenție sporită merita scara de marmură, unul dintre acele capricii care puneau uneori stăpânire pe don Rodolfo, și pe care nu și le putea explica. A fost suficient de onest încât să admită că decorațiunile erau puțin nelalocul lor: toți acei ciorchini de struguri alternând cu vița de vie, închipuind
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
Victor Buciu Alexandru George își câștigă simpatia printr-o sinceritate mai accentuată decât se obișnuiește, asumată nu fără riscuri, cât se poate de necesară însă înțelegerii și explicării scrisului său. Unul asumat, organizat haotic, însă natural. Autorul de întâmplări, petreceri, capricii, ne oferă și amănunte direct organice, în A privi și a vedea: Simple întâmplări în gând și spații, CR, 1982: „Eu scriu stând în picioare, și la mai multe lucruri deodată, uneori la câte patru, cinci și citesc în același
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
-i exploatează afecțiunea, adolescent învață să riposteze, refuzând să se lase terorizat în colegiul unde învață. Își intuiește superioritatea și o folosește, fără să-i pese de reacția celorlalți. Moartea părintelui îi dă mână liberă și își satisface poftele și capriciile. Ceva lipsește în căsnicia lui cu Teresa, ceva ce părinții săi au avut și le-a adus fericirea, și darul picturii nu face decât să accentueze fractura. Ceva lipsește și în afecțiunea pe care a primit-o în copilărie din partea
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
6) să-și reamintească că Nichita a repudiat metafizica abstractă, declamatorie și ostentativă; 7) că poetul a ajuns la expresia metalingvistică din exasperare, dar în nici un caz din dorința de a epata; 8) poetul nu „trîntește“ metafore gratuite doar din capriciul de a face figuri de stil: 9) poeziile nu țin de inspirația lumească; 10) necuvintele sunt tensiuni semantice, de aceea ele nu pot fi povestite, cum nu pot fi nici rezumate sau comentate. Merită să te întrebi dacă interpretarea lui
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă: desăvârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin suferința care îi aduce în
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
și moare e istoria cuștii, a spațiului închis în care, sub pretextul protecției, al ocrotirii, i se ia libertatea unei ființe. Doar moartea stăpânei cuștii îi va reda păsării libertatea. Narațiunea circulară poate fi înțeleasă și că o metaforă a capriciilor destinului construită pe înțelesul minții inocențe a cititorului copil. Probabil că una dintre cele mai elocvențe proze ale Sărinei Cassvan, din punctul de vedere al jocului seducției cu cititorul, este În voia lui. Precum în multe din textele sale pentru
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
pe tema observației creatorului. În Ca la vecinul bine temperat o mamă atrăgătoare este urmărită cum intră în jocurile fiicei, emanând un erotism aparte; Camera 407 reface istoria unei femei ce-și redescoperă pasiunea în urma unui divorț; o poveste despre capriciile memoriei pasionale. În vreme ce După amiaza unui claun e confesiunea unui autor pierdut într-o interogație tragică: „Scriu sau visez că scriu?”. O pledoarie despre neîncrederea în cuvânt și în orice formă de împlinire. Între etajele realității, Florin Toma își permite
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Ioan Holban Începînd cu romanul Privilegiu (1987), scrisul Mariei-Luzia Cristescu s-a radicalizat, ieșind din sfera a ceea ce s-a numit cu un termen cam general "proză de analiză psihologică", unde s-ar plasa volumele publicate anterior: Capriciu la plecarea fratelui iubit (1967), Dulce Brigitte (1969), Nu ucideți femeile (1970), Așteptare (1973), Tutun de Macedonia (1976), Figuranții (1979), Vacanța (1981) și Necuviința (1984). Cu Privilegiu, epica Mariei-Luiza Cristescu se apropie de zona fierbinte a unei problematici care privește
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]