483 matches
-
Gazdă și parazit, iar miza nu-i sângele, ci creierul. Dar chiar și așa, secătuit, trebuie totuși să merg mai departe, să urmez culoarul în toate întor- tocherile lui, chiar dacă, poate, în loc de camera secretă am să găsesc la capăt o carceră, o cameră de tortură, o gaură, un infern. A cincea seară am fost chemați la careu. Ne-am așezat la locurile obișnuite, pe grupe de băieți și de fete, însă de data asta am lăsat la o parte glumele proaste
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mâinile de burtă de râs, dar eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spațiul cifrelor care semănau cu semne de păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu însămi, pradă unei noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când toate foile de hârtie fuseseră umplute de cifre cu aer de păsări și pești, ascunzând formula magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ilogicii. Dați-i o condamnare pe viață și un director de închisoare progresist și într-o lună Wilt o să-l facă s-o ia razna, cu acea dulce raționalitate a refuzului său de a se supune regulilor închisorii. Izolarea la carceră și un regim cu pâine și apă - dacă asemenea pedepse mai există încă - n-or să-l descurajeze. Dați-i libertatea și el va aplica talentele sale proaspăt descoperite la Colegiul Tehnic. Va lua parte cu încântare la întâlniri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
paginile astea adunate aici atât de fără sens. Dar ce poate face un om care a scris toată viața literatură? Cum poate ieși din arcanele stilului? Cum, cu ce instrumente, poți așterne pe-o pagina o mărturie pură, eliberată din carcerele convenției artistice? Să mă adun și să am curajul să recunosc: în nici un fel. Am știut asta de la început, dar, în viclenia mea de animal încolțit, am ascuns jocul meu, miza mea, pariul meu, de privirile tale. Pentru că, în cele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a lungul coridorului plin de tropot de picioare, de glasuri și de strigăte; ieșii pe palierul scării. După ce închisei ușa după mine, și zgomotele se contopiră într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fiind cel mai tânăr dintre toți deținuții, foarte rezistent fizic și psihic după „antrenamentele” din prizonierat, i-a înfruntat cu mult curaj pe anchetatori și nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră și de suferințe, căci tata nu s-a plâns și nu vorbea niciodată de atrocitățile din detenție, am avut tot timpul un sentiment de mândrie personală care nu mi-a dispărut nici astăzi. Dar, de fapt, pe cine mai interesează
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
primește șapte ani de închisoare și e amnistiată în 1964. «I-am iertat pe toți, îmi spune bătrâna cu toată bunătatea. Pentru mine a fost o bună experiență. Am făcut semnul crucii și mi-a dat trei zile de neagra (carceră). Trei zile și trei nopți în picioare, într-o celulă de un metru și ceva. Ofițerul politic mi-a zis să fac cruce cu limba în gură, că așa l-a învățat și pe el maică-sa. La Jilava, erau
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lor și vor avea șanse egale să-și spună cuvântul în ceea ce privește soarta țării ?... Pentru că, doar puțin împinse dincolo de o anume limită, calitățile devin defecte, și o lume în care am deveni - obligatoriu și în toate privințele - egali ar fi o carceră fără aer... Dar am impresia că ți-am trădat de mult ideea... — Nu, se grăbește tânărul, îmi amintisem însă cât de liniștit a plecat regele la Sinaia și cum guvernul a început și el să facă preparativele pentru vacanță... Doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i zic grecii Kalojoannes) se scuză pur și simplu zicând că, chiar cu cea mai mare bunăvoință din parte-și, nu-l mai poate pune-n libertate, de vreme ce-l ajunsese-n temniță soarta tuturor muritorilor (quia debitum carnis exsolverat, cum carcere teneretur). Un an și patru luni trecuseră deci de la prinderea lui Balduin până ce latinii aflară cu siguranță moartea lui și abia după asta-l proclamară pe Enric împărat, încoronîndu-l. {EminescuOpXIV 108} Ioannițiu e învins. Moartea lui. Daca grecii din Tracia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aflat că Fumero Îi trădase pe toți cei care Îl ajutaseră să parvină În timpul războiului și că acum era În serviciul Învingătorilor. Se spunea că se ocupa personal - zburîndu-le capul cu o Împușcătură În gură - de principalii săi aliați, În carcerele din castelul Montjuïc. Mașinăria uitării a Început să macine chiar din ziua cînd armele au tăcut. În acele zile am Învățat că nimic nu stîrnește mai multă teamă decît un erou care trăiește ca să poată povesti mai departe ceea ce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
29. Bătaia reciprocă Între anchetați sau deținuți, comandata de anchetator, si executată alternativ; 30. Anchetarea victimei din poziția ,,culcat”, cu aplicarea loviturilor de cizma sau de bocanci; 31. Un ,,tratament”, precedat sau urmat de Înjurături și bătaie, era pedeapsă cu carcera, spune autorul și enumeră alte metode de tortură folosite În rezervă respectivă; 32. Anchetă cu proiectoare puternice Îndreptate spre ochii victimei, fără ca aceasta să se miște; 33. Anchetă continuă, zile și nopți Întregi, anchetatul fiind supus unor interogatorii fără Întrerupere
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zi dimineață, deoarece nu fuseserăm „băgați În porție”. Ritualul numărătorii de seară Începea cu semnalul de adunare al lui Bica, urmat de adunarea deținuților existenți În lagăr (cu excepția celor din infirmerie, a muribunzilor de prin bărăci și a celor din carcere), dispuși În rânduri de câte cinci („ia pe cinci și nu mișcă!”...) și urmată de comandă primului brigadier: ,,Colonie!... pentru numărătoare, dreepți!”, care, Întorcându-se soldățește și bătând pas de defilare, se oprea la câțiva metri de Ghinea Înconjurat de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de oameni În 1952. În câteva zile am făcut cunoștință mai În detaliu cu lagărul, cu activitățile de fiecare zi, cu pământul ce trebuia săpat, cu brutalitatea pazei etc. Ceea ce am remarcat Încă din prima zi era grupul de cinci carcere, situate chiar În coasta biroului administrației, la vedere, unde erau băgați câte doi Într-o carcera și Încuiați cu lacăt pe din afară, cei care nu prea dădeau dovadă de disciplină sau cei care erau cercetați În urmă parei vreunui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
activitățile de fiecare zi, cu pământul ce trebuia săpat, cu brutalitatea pazei etc. Ceea ce am remarcat Încă din prima zi era grupul de cinci carcere, situate chiar În coasta biroului administrației, la vedere, unde erau băgați câte doi Într-o carcera și Încuiați cu lacăt pe din afară, cei care nu prea dădeau dovadă de disciplină sau cei care erau cercetați În urmă parei vreunui turnător sau brigadier. Lagărul era amplasat În partea de nord a lacului Siutghiol, pe un platou
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ajuns, sosește Nogaret, care amintește că Templul a avut legături mai mult decât prietenoase cu Saladin: suntem În fața insinuării unui delict de Înaltă trădare. Justificările lui Molay sunt penibile, În această depoziție omul, greu Încercat deja de doi ani de carceră, pare o cârpă, dar tot cârpă se arătase și imediat după arestare. La o a treia depoziție, În luna martie a anului următor, Molay adoptă o altă strategie: nu vorbește, și nu va vorbi decât În fața papei. Lovitură de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost condamnați la Închisoare pe viață, În timp ce aceia care au mărturisit sunt iertați. Pe Filip nu-l interesa un masacru, voia numai să dezmembreze ordinul. Cavalerii eliberați, de-acum distruși În trupul și În spiritul lor, după patru-cinci ani de carceră, trec pe tăcute În alte ordine, nu doresc decât să fie uitați, iar această dispariție, această ștergere, va cântări mult În legenda supraviețuirii clandestine a ordinului. Molay continuă să ceară să fie ascultat de papă. Clement convoacă un consiliu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu stă în loc doar pentru că unii suferă. Și ticăloșii rămân ticăloși. Poate că hazardul nu există, mi-am spus-o adesea. Suntem foarte egoiști când vine vorba de dramele personale. I-am uitat pe Belle de jour, Destinat, Josăphine în carcera ei, Mierck și Matziev. În momentul în care ar fi trebuit să fiu acolo, nu am fost, iar cei doi nemernici au profitat de asta pentru a-și face de cap, netulburați, crezând poate că moartea lui Clămence a picat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asigură Alexe, un amuzament pe cinste, mă, ceva de zile mari. Un altul era considerat de Alexe suspect, fuseseră colegi de facultate, într-un fel chiar amici, făcuseră armata împreună, primele săptămâni a început tare, bum, bum, bum, zile de carceră, citat pe ordin disciplinar, pe urmă cine credeți c-a obținut cea mai lungă permisie? El, cine altul? Mie a început să-mi miroase de pe atunci, mă, că avea spatele asigurat, fusese infiltrat între noi, de aia îi convenea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la originea crimelor din rue Morgue; retras În Îndepărtatul palat unde se confundă somptuos gema cu cutia muzicală, amforele cu sarcofagul, și idolul cu taurul Înaripat, prințul Zaleski rezolvă misterele Londrei; Max Carrados, not least, duce cu sine peste tot carcera portativă a orbirii. Acești detectivi statici, curioși voyageurs autour de la chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
artă. " Și, înflăcărîndu-se, se porni să-mi explice cum, după ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. "Înțelegi? se înfierbînta și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera lui deasupra vieții lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în mormântul lor. 18 Înmormântările se făceau după un ritual cam degradat care în linii mari se repeta. Până la sosirea Moașei, toți sporovăiau, uitând adesea că se aflau lângă un mormânt. Discuțiile ajungeau să fie pipărate, iar Călugărul nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
limbii, al cuvintelor, al sunetelor, încâlcit din porunca destinului în rămurișul universului lăuntric și al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea, cine cunoaște toate acestea, acela este încă mai rușinat, este plin de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai de aceea voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit cînd se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]