783 matches
-
puțin, o dată pe zi, dar am băut multă cafea. Cred că toată cofeina asta mi-a dat o stare de surescitare permanentă. Parcă aș fi descoperit o fântână de bucurie În interiorul meu, am foarte multe idei. Deși mi-am făcut carnețel, tot nu țin pasul cu gândurile mele și nu știu nici măcar dacă toate astea se Întâmplă pentru că sunt Îndrăgostită, pentru că ai apărut tu sau din altă cauză. — Sau poate toate trei. — N-am mai lucrat niciodată atât de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a răspuns „ai răbdare“. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu-și luase prea multe cu ea. — Ce purta când ați văzut-o ultima dată? întrebă inspectorul. — Niște pijamale de plajă limonii. — Ce limonii? — Pijamale, zise Wilt, suplimentând lista de dovezi acuzatoare găsite împotriva lui. Inspectorul își notă detaliul în carnețelul lui. — în pat, nu-i așa? — Nu, răspunse Wilt. Acasă la familia Pringsheim. — Familia Pringsheim? Și cine ar fi, mă rog, acești Pringsheim? Americanii despre care v-am spus, care locuiesc pe Rossiter Grove. — Nu mi-ați pomenit de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
împăratul muștelor, care ajunge până la accese de fobie, dar, la urma urmei, mie nu mi-a păsat niciodată prea tare de... — Dacă nu vă supărați, domnule, v-aș ruga să vă opriți un moment, zise sergentul, notând grăbit într-un carnețel. Ați spus „accese de fobie”, nu-i așa? — Păi, de fapt, am vrut să spun că... — La muște, domnule? — La împăratul muștelor. E o carte, zise domnul Morris. Acum profesorul Morris nu mai era deloc sigur că făcuse bine menționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înfiorătoare, zise el. Sergentul Yates linse capătul pixului. — Ați spus “înfiorătoare”, domnule? — Mă tem că da. Am avut-o o dată la cursurile mele de noțiuni de bază în arta teatrală, la seral. — De bază? repetă sergentul și-și notă în carnețel. — Da, deși în cazul doamnei Wilt ar fi fost mult mai potrivit să li se spună „de groază”. Se lansa în roluri cu mult prea multă îndârjire ca să fie absolut convingătoare. Nu cred că o să uit vreodată felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când lucra la țesătoriile Donca Simo. Într-o despărțitură, alături de niște siguranțe electrice și niște arcușoare pentru nu mai știu ce, am dat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmând ca mâine să vă transmită hotărârea generală căreia fiecare dintre dumneavoastră urmează să i se supună fără crâcnire, dacă dorește să păstreze nepătat prestigiul liceului nostru. Spunând acestea, elevul de la catedră își ridică spre ochii, probabil foarte miopi, un carnețel deschis. Fixând vârful creionului pe hârtie și clipind, în așteptarea răspunsului nostru, acesta adăugă: - Deci, cum îl cheamă? Iar clasa, într-un singur glas, urlă atât de tare, încât zăngăniră geamurile: - Bur-ke-viț. Cineva din spate adăugă cu simpatie: - Ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și mai propusese și el să vadă în cele trei luni de ședere aici. Își cumpărase o hartă a Parisului cu principalele "ținte" culturale, linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să nu fi sângerat, pradă tuturor întrebărilor. Personajul principal trebuia să fie Moartea care revine mereu, ca un laitmotiv.” Personajul masculin al nuvelisticii lui Holban, întrebat fiind de o verișoară care-l surprinde în livadă notându-și ideile într-un carnețel, răspunde că scrie „o carte cu copaci, cu o casă, și cu o grădină.” Romancierul face ceea ce generația sa considera a fi metoda infailibilă, și anume răsturnarea sufletului pe hârtie: „port cu mine caietul acesta și scriu aceste note.” Metoda
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
În ordine alfabetică. Fiind cu W, era la coada listei, iar cine se scoală tîrziu, rămîne cu buza umflată: În toate cele șase zile a plouat cu găleata. Potop la slujbă, secetă mare la femei. Bud Își luă la puricat carnețelul de adrese. Lorene de la Silver Star, Jane de la Zimba Room, Nancy de la Orbit Lounge - numere la care puteai suna tîrziu. Aveau toate datele necesare: băteau spre patruzeci de ani, erau flămînde și-i erau recunoscătoare unui tip mai tînăr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i Înainteze actele de acuzare. Flăcău, vrei să depui mărturie? Pentru departament, nu pentru vreun proces. Bud se uită În oglindă - fără doar și poate o oglindă cu perspectivă dublă - și Îi zări pe tipii de la procuratură așteptînd febril, cu carnețelele În mîini. Nu, domnule, nu voi depune nici o mărturie. Parker parcurse În grabă o foaie de hîrtie. — Domnule polițist ai prins de ceafă un om și ai Încercat să-i faci țeasta zob. Asta dă foarte prost și chiar dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost patruzeci dintre aceste cartușe. Aici avem de-a face cu niște bestii absolut demente. Bud se uită În jur. Exley Încă nu-și făcuse apariția. Circa o sută de inși Își luau notițe. Jack Vincennes, Într-un colț, fără carnețel. Thad Green preluă microfonul. — Nu sînt dîre de sînge care să ducă În afară. Speram să găsim urme de pași care să ne ajute la identificare prin eliminare, dar nu am găsit nici una, iar Ray Pinker de la Investigații Speciale spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Între voi? SÎntem doar prieteni. — Billy știe despre tine și Bobby? — Jack, ești un ordinar! Bobby și cu mine sîntem doar prieteni. Nu cred că Billy știe că sîntem prieteni, dar mai mult de atît nu sîntem. Jack Își scoase carnețelul. — SÎnt sigur că aveți o grămadă de prieteni comuni. Nu. Lasă chestia aia, pentru că nu-i cunosc pe nici unul dintre prietenii lui Bobby. — Bun, atunci unde v-ați cunoscut? — Într-un bar. — Numele barului? — Leo’s Hideaway. — Billy știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lucea de curățenie - asta deși Kathy spusese că „Duke era dezordonat și nepriceput“. Căutare după detalii - Încă un truc Învățat de la Dudley. Un telefon pe o margine de masă, un control prin sertare: creioane, Însă nici o agendă de adrese, nici un carnețel cu tîrfe. Un teanc de „Pagini Galbene“, amestecate - comitatele Los Angeles, Riverside, San Bernardino, Ventura. San Berdoo era singura carte de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu dumneata! Bud Îl scrută din priviri. Putea să parieze că era Într-adevăr sincer atunci cînd credea că polițiștii sînt niște gîngănii cu care uneori rentează să fii sincer. — Bun, atunci am să termin. — Te rog. Bud Își scoase carnețelul. — Ai spus că Gilette a fost peștele lui Lynn Bracken. Corect? — Îmi displace cuvîntul „pește“, dar răspunsul este da. — Bun. Au fost și alte fete de-ale tale codoșite, fie pe stradă, fie telefonic? — Nu. Toate fetele mele sînt fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deschise cutia, scoase un medalion de aur legat de o panglică albastră din atlaz și i-o agăță de gît. Cei doi bărbați dădură mîna. Exley avea lacrimi În ochi. Se auziră pocnetele blițurilor. Reporterii făceau de zor Însemnări În carnețele. Nu se auziră aplauze. Parker bătu În microfon. — Medalia pentru Curaj este un simbol rîvnit al aprecierii noastre, dar nu are consecințe practice În activitatea cotidiană. Lăsînd la o parte aspectele spirituale, medalia nu-l recompensează pe deținător pentru truda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
domeniu și evaluând corect riscurile, mama trimite o telegramă: Arretez tout de suite. Lettre suit. Îmi amintesc, de asemenea, de seri petrecute la Ierunci, când felul de mâncare luat de la traiteur trebuia pus la cuptor. Virgil își nota pe un carnețel minutele pe care traiteur-ul îi spusese că trebuie să le petreacă în cuptor felul de mâncare ales. (A cerut "timpul de preparare" și pentru crenvurști, fapt care l-a pus pe bietul om în vădită dificultate.) În preajma introducerii mâncării în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
familie, că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor. sâmbătă, 7 aprilie Îi datorez enorm "melancoliei" mele din ultimul an: m-a făcut, poate pentru prima oară din adolescență (cînd umpleam cu "meditații negre" carnețele pierdute apoi fără urmă), să mă reântâlnesc în scris cu mine. Niciodată, de atunci, nu mai avusesem curajul s-o fac. Tot ce am scris de-a lungul vieții, cu excepția unor pagini din Jurnal și Epistolar, nu a reprezentat decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a unei alte Peggy... Dacă Peggy ar avea o soră!... Fără Îndoială, Santiago avea dreptate. Bobby ascunsese fotografiile În biroul lui și, plin de optimism, dădu fuga să caute numărul prietenei lui Peggy În cartea de telefoane. Îl notă În carnețelul cu adrese și coborî În goană ca s-o caute pe Maruja și s-o dea dracului, sigur c-o să-i fie greu, fiindcă Îl atrage cu formele ei pline... Bobby șovăi, dar În clipa aceea i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin de deget și a simțit o satisfacție vinovată când a văzut cum fața lui roșește ușor de durere. — Ce altceva mai ai? întrebă Calvin Carter curios. Aspirine? Ea dădu din cap cu precauție. —Doriți una? Nu, mulțumesc. Pix și carnețel? Ea dădu din nou din cap. Dar ce zici de - și asta e cam trasă de păr, recunosc - un set cu ac și ață de cusut? Ashling făcu o scurtă pauză, apoi întreaga expresie i se lumină și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se schimbase. Nu cu multă vreme în urmă era plină de entuziasm și optimism. Ce era diferit, ce se întâmplase? 14tc "14" —Diet Lilt sau Purdeys? medită Ashling. Nu știu. Păi, hotărăște-te, o grăbi Trix, cu pixul ațintit asupra carnețelului său cu spirală. Se închide la magazin dacă nu te grăbești. Deși echipa de la Colleen lucra în această formulă de mai puțin de două săptămâni, aveau deja o rutină. Se mergea la magazin de două ori pe zi, dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Marcus a început o pantomimă elaborată, insinuând căutarea unui pix și a unei bucăți de hârtie. Din fericire, Ashling avea în geantă echivalentul unei mici papetării. Și-a scris numele și numărul de telefon pe o pagină ruptă dintr-un carnețel. Voi prețui asta, spuse el, împăturind hârtia de mai multe ori și băgând-o adânc în buzunarul din față al blugilor. Alături de inima mea, promise el, cu subînțeles profund. Acum plec, dar ținem legătura. Confuză, Ashling îl privi cum pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de pensiune și cineva zice că l-a găsit mort ieri-noapte...” „Zice? Și comisarul ăsta nu știe dacă-i adevărat?” „Pare ciudat, dar comisarul nu știe. Se pare că au găsit numele meu și Întâlnirea de ieri Însemnate Într-un carnețel. Cred că suntem singura lor pistă. Ce să-ți mai spun, haidem”. Am chemat un taxi. Pe drum, Belbo mă apucă de braț. „Casaubon, poate o fi vorba de o coincidență. În orice caz, doamne-ajută, poate sunt eu cam complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De multe ori aș vrea să trec la secția antidrog. Cel puțin, unul care vinde heroină vinde heroină și nu Încape discuție. Se merge pe valori sigure.” Rămase un timp tăcut, nesigur - așa cred. Pe urmă scoase din buzunar un carnețel care părea o carte de rugăciuni. „Ascultă Casaubon, datorită profesiei dumneata frecventezi oameni ciudați, dumneata cauți prin biblioteci cărți și mai ciudate. Ajută-mă. Ce știi despre sinarhie?” „Acum chiar că vreți să mă faceți de râs. Aproape nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mă urmați acum În sala de ambalaj, domnule Fraser? Fraser spuse că o va face Într-o clipă. — Aș vrea să-mi mai notez ceva de-aici, zise el. Așteptă să se depărteze, apoi Începu să mîzgălească ceva În carnețel. Se apropie de Duncan din nou, În timp ce o făcea, și-i spuse ca și cum s-ar fi scuzat: Trebuie să plec, Pearce, după cum vezi. Sfinte Dumnezeule! E ciudat, nu-i așa? Dar, uite. Iată adresa mea. Smulse pagina și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]