783 matches
-
poată să stea comod. Această aranjare dă un aer de-gajat, un aer plăcut ansamblului. De asemenea, ar fi bine ca fiecare scaun pe care stau oamenii de presă să aibă atașată o mini-măsuță pe care aceștia să-și poată așeza carnețelele în care își notează ideile sau răspunsurile la întrebări. Acustica trebuie să fie desăvîrșită. O acustică bună este de folos ambelor părți, atît membrilor sistemului organizator, cît și jurnaliștilor, contribuind la înțelegerea în condiții optime a celor două entități. Alte
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
completări sau lămuriri. Prezența membrilor sistemului, printre jurnaliști, determină și o anumită conduită mai reținută a acestora, ceea ce este de dorit, mai ales în situațiile critice pentru sistem. În mod normal jurnaliștii vor avea la ei ustensile de scris și carnețele pentru notițe. Este, totuși, indicat ca, alături de mapa cu informații pentru presă, sau chiar în această mapă, să așezați carnețele cu foi goale, sau chiar un bloc compact cu cîteva foi și pixuri, toate acestea purtînd însemnele sistemului. Jurnaliștilor trebuie
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
dorit, mai ales în situațiile critice pentru sistem. În mod normal jurnaliștii vor avea la ei ustensile de scris și carnețele pentru notițe. Este, totuși, indicat ca, alături de mapa cu informații pentru presă, sau chiar în această mapă, să așezați carnețele cu foi goale, sau chiar un bloc compact cu cîteva foi și pixuri, toate acestea purtînd însemnele sistemului. Jurnaliștilor trebuie să le asigurați și posibilitatea de a da telefoane, pentru ca informațiile să ajungă cît mai repede posibil, în cît mai
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
cu cealaltă? Au rămas, apoi, cutiuțele cu mirodenii: ghimbir, ienibahar, nucșoară, cuișoare, scorțișoară, cimbru, foi de dafin, boia de ardei, tarhon... La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama, scorojite, în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama, scorojite, în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am buchisit cele două scurte, foarte scurte însemnări. Într-una din ele mama spunea cam așa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a dat de gol. Îi fac semn lui Toaibă că am băgat de seamă despre ce-i vorba și ca el să fie cu ochii în patru mai 26 departe. După ce mi-am făcut însemnările necesare pe hartă și în carnețelul de note, m-am dus la Toaibă. Ce ai mai descoperit? îl întreb. Că au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
carbonara, între minunatul Fra Beata Angelico, cavoul familiei Franco Zeffirelli de la San Miniato și-o pizza 4 formaggi. Nimic mai străin de firea mea decât mania pensionarului birocratico-vampirizant, care-a adunat toată viața bani pentru a-și bifa scrupulos în carnețel, înainte de apoplexie, vedetele istorice, arhitecturale și estetice ale Europei, Americii sau Asiei. Eurocentric fascinat de umanitate, antropologie și etnopsihologie, am luat întotdeauna călătoria prin trecut ca un travesti al coborârii în prezent, astfel încât, pentru mine, fiecare trecere dincolo devine o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
așa scăpați oamenii în ghiarele dușmanilor. Dintr-o privire, șeful îi zdrobi sub povara vinovăției lor pe toți. Era limpede că aplica o „linie”. Fiecare își notă problema în carnetul personal, ba chiar, blocat de spatele tovarășului primar, contabilul ridică carnețelul în sus, peste umerii acestuia. Nu e ușor de lămurit euforia ce l-a cuprins pe Neculai când auzi de haine. Filosoful nutrea o înaltă idee despre tot ce era scris pe hârtie. Până atunci avusese de-a face numai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a unei alte Peggy... Dacă Peggy ar avea o soră!... Fără Îndoială, Santiago avea dreptate. Bobby ascunsese fotografiile În biroul lui și, plin de optimism, dădu fuga să caute numărul prietenei lui Peggy În cartea de telefoane. Îl notă În carnețelul cu adrese și coborî În goană ca s-o caute pe Maruja și s-o dea dracului, sigur c-o să-i fie greu, fiindcă Îl atrage cu formele ei pline... Bobby șovăi, dar În clipa aceea i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întârzia la ore, nu mai are geanta doldora de cărți de matematică, culegeri de probleme, cursuri de metodică și pedagogie... Totuși, în geanta lui continuă să se găsească o carte, douăzeci și cinci până la cincizeci de coli albe pentru scris, eventual un carnețel... “A! Ce plăcere să salutăm pe cel mai tânăr pensionar din liceul nostru! Ce mai faceți, colega?” “Sărut mâinile, cu nepoțeii la plimbare”. “Nu-s la școală, nu? Nu-i duceți la grădiniță? Adică, de ce să-i mai duceți, dacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cunoaștem, lucrați ca..., la ...) P: Aveți perfectă dreptate. Cine și-ar mai putea permite, în lumea de azi luxul de a trăi numai din scris?! R: Și-atunci? P: Atunci, dacă pot, fac o scurtă pauză și notez într-un carnețel ideea abia înmugurită. Dacă nu, încerc, pe cât posibil, s-o rețin până-n clipa când voi putea, în sfârșit, s-o aștern pe hârtie. R: Și, dacă memoria vă joacă feste? P: În acest caz, totul se duce pe apa Sâmbetei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu cărămidă și apoi din nou, în anii 1970, cu carton și aluminiu. —Ce face... creierul lui de reptilă? Ce fel de activitate bunicică? Doctorul Hayes începu să turuie denumiri: măduvă, pons, mezencefal, cerebel. Ea transcrise cuvintele într-un mic carnețel cu arc, în care își nota totul, ca să se informeze mai târziu. Neurologul făcea creierul să pară mai șubred decât vechile camioane de jucărie pe care Mark le asambla din bucăți de dulapuri aruncate și bidoane de detergent retezate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atât mai bine înțelegem cât de multe mai avem de învățat. La următoarea întâlnire cu doctorul Hayes era pregătită. — Domnule doctor, ați luat cumva în considerare vreuna dintre noile terapii pentru traumatisme craniene? Scotoci în geanta ei de umăr după carnețelul cu arc. Agenți neuroprotectori? Cerestat? PEG-SOD? —Oau. Sunt impresionat. Ți-ai făcut temele. Ea încercă să pară atât de competentă cât și-ar fi dorit să fie el. Doctorul Hayes își lipi palmele una de alta și le duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că ar putea fi speriat. Acceptăm orice îi puteți oferi. — Toate experimentele cu Cerestat - Aptiganel - au fost oprite. O cincime din pacienții tratați cu așa ceva au murit. Dar aveți și alte medicamente, nu-i așa? Se uită în jos, la carnețelul ei, tremurând. Din clipă-n clipă, mâinile ei aveau să se transforme în porumbei și să-și ia zborul. Majoritatea sunt încă în primele faze de testare. Ar trebui să intrați în testare clinică. Nu suntem deja? Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark. Notă ora la care se ridica și-și punea picioarele pe podea. Descrise primele sale încercări eșuate de a sta în picioare, ținându-se strâns de pat. Privit de la mică distanță, fiecare spasm al sprâncenelor lui era un miracol. Carnețelul era pedeapsa și răsplata ei. Fiecare cuvânt era ca o renaștere. Doar datorită luptei pure a lui Mark reușea să reziste. Peste câteva luni, va avea nevoie să-i reamintească cineva zilele astea. Iar ea va fi pregătită. Zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că m-au injectat și pe mine. Pentru că și eu sunt convins că mă aflu aici. Mark se încruntă la Weber. —Zău? Vrei să spui că...? Stai așa. Las-o dracului! Nici vorbă să însemne așa ceva. Începu să mâzgălească în carnețelul lui. Se lăsă pe spate, pe canapea, își puse picioarele pe măsuța de cafea și privi fix un punct din celălalt colț al camerei. Tresări, ridicându-și brațul și arătând cu degetul lui tremurător. Se ridică nesigur și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se opri din vorbit, dezorientat. Se strecurase în sală, o spectatoare secretă. Sylvie. Sylvie la douăzeci și unu de ani, în Ohio. Așezată în partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile, stând picior peste picior cu un carnețel cu arc în poală, cu pixul lipit de buza de sus. Pe tăblia rabatabilă a băncii ei erau puse toate cursurile tipărite. Iată-i ajunși la sfârșitul semestrului și până acum n-o observase. —De-a lungul anilor, H.M. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
convingerea persistentă că doar un sezon mai despărțea echipa Chicago Cubs de o victorie în campionat. În amfiteatru răsunară râsete politicoase, mai modeste decât cu un an în urmă. Își ridică privirea. Tânăra Sylvie își mușca buza, cu ochii în carnețelul ei. Poate că îi era milă de el. — Primul semn că era ceva anapoda a fost că David, în mod normal fan R.E.M., a făcut o pasiune pentru Pete Seeger. Nici o reacție dinspre public. La fel se întâmplase și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care să-i pună deoparte pentru educația copiilor. Soția sa a bănuit că era vorba de o tulburare de personalitate indusă de stres, o chestie care se numea pe atunci criză acută de identitate... Tânăra Sylvie își notă ceva în carnețelul sprijinit de coapsă. Era ceva în modul în care-și ținea coatele, în scobitura gâtului, deopotrivă aspru și vulnerabil. Weber era bombardat de senzații, cu toate notele lor vechi, acele milioane de momente dispărute, coardă după coardă: cum învățau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răspundeam mie, dar cum să o fac? Adunasem în minte tot felul de bucăți, citeam dezordonat, teorii ale vizualului și cărți de parenting și despre cum să rezolvi problemele de somn ale copilului. Uneori îmi făceam niște notițe într-un carnețel jerpelit pe care îl luam după mine peste tot, la baie, la bucătărie, în dormitor. Dar nu mai vedeam mare lucru, iar vizualul fusese pentru mine tot timpul o sursă de inspirație. La un moment dat, în primăvara lui 2014
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
despre Esterhazy, au reținut că scriitorii poartă mereu un carnet la ei, pentru a nu scăpa vreo fluturare a inspirației. Prin urmare, la puțină vreme, Mira - care era prin clasa întâi sau a doua - ne-a cerut și ea un carnețel „de idei“. În prima seară de proprietară de carnet de scriitor (pe coperta căruia a semnat : Mira Pop, Idei personale) a scris următoarele : „Pentru a scrie o carte, ai nevoie de inspirație. Inspiră-te de la ceva ce îți place. Fă
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
găleată cu rumeguș, pe care Începu să-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă ce pata se acoperi. În cele din urmă nu mai rămase nimic altceva decît camionul zdrobit și căruciorul negustorului, doi polițiști care vorbeau Încet ținîndu-și În mînă carnețelele de Însemnări, cîțiva oameni care priveau, fascinați, pata de sînge de pe pavaj și cîteva grupuri mici de oameni care stăteau pe la colțuri și-și vorbeau cu glas scăzut și plin de emoție, zicînd: — Sigur că da! Am văzut, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar polițistul mîzgăli ceva Într-un carnețel. Internistul se apropie de bordură, se urcă În ambulanță, se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni lin, coti repede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni lin, coti repede În clinchet de sirenă și dispăru. Apoi polițistul Își Închise carnețelul, Îl vîrÎ În buzunar și, Întorcîndu-se brusc spre noi, cu o expresie obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce nu putea fi evitată sau modificată, nici măcar cu un pas și a cărui acțiune era cunoscută ca decisivă și indiscutabilă de către toți slujitorii săi - doctori, brancardieri, polițiști și chiar slujitori ai bisericii. După ce-și notară și-și puseră carnețelele În buzunare, polițiștii se Întoarseră și se apropiară de mulțime Împingînd și Îmbrîncind, țipînd la oameni, așa cum făcuseră mai devreme. — Haide, haide! Circulați! Circulați! Dar În Însuși felul cum o făceau se simțea nuanța de rutină și obișnuință, un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]