57,403 matches
-
păpușar rece care își pune actorii să interpreteze personaje de care nu știu cât de conștienți sunt. Dar răceala se oprește aici. Revin la mănușa aruncată actorilor - să-și submineze personajele (ceea ce, poate, nu știu că fac), dar să rămână și ,în carne și oase", nu caricaturi. Ceea ce face să existe și durere, și grație tocmai când suferința e cauzată. Iar Gorzo privește din nou în capul regizorului când spune ce a vrut Tarantino și ce îl îmbată pe el. Dacă doar sângele
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
manifestînd nu doar dorința unei armonii colective dar și individuale și interioare sub un aspect concret și carnal foarte caracteristic pentru religia creștină în Evul Mediu. Această tensiune către o unitate a carnalului și a spiritualului, în care sărutul spiritualizează carnea și face sensibil spiritul, ia uneori în mistică aspecte care pot să mire pe profanul de astăzi. Visul abatelui Rupert de Deutz, care s-a văzut sărutat pe gură de către Hristos este dintre cele mai extraordinare în acest erotism mistic
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
mostre: , În vatra focului ardea fierul rușinii;/ Prin scorbura cămășii de tort/ Li se-mplânta în pieptul stâng/ Semnul înfierării;/ Vuiau foalele s-ațâțe focul/ În care se coceau ștampilele;// Cei din semințiile trădării/ Ridicau cumplitele sigilii, le trânteau/ În carnea de țăran; abur, sânge/ Miros de carne friptă/ Copleșea lumea:/ Ca boii, ca păsările îngrămădiți/ Și fără apărare.// Răspândiți apoi în pivnițele babilonului/ Deprindeau un cântec/ Al robilor uniți: cântau muncitorii,/ Cântau și cei munciți; și cei cu pământ/ Și
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Prin scorbura cămășii de tort/ Li se-mplânta în pieptul stâng/ Semnul înfierării;/ Vuiau foalele s-ațâțe focul/ În care se coceau ștampilele;// Cei din semințiile trădării/ Ridicau cumplitele sigilii, le trânteau/ În carnea de țăran; abur, sânge/ Miros de carne friptă/ Copleșea lumea:/ Ca boii, ca păsările îngrămădiți/ Și fără apărare.// Răspândiți apoi în pivnițele babilonului/ Deprindeau un cântec/ Al robilor uniți: cântau muncitorii,/ Cântau și cei munciți; și cei cu pământ/ Și cei săraci - lipiți: Hai la lupta/ Cea
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
mincinoși și scribii aidoma, mâncătorii de miere verbală pe pâinea altora (!), în fine, întreaga tagmă a jefuitorilor ce exploatează în mod cinic un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
de neplăcută la atingere, pe atât de inflamabilă; și să le analizăm, așa zicând, în vid, făcând abstracție de omul imposibil care le-a produs. Problema este că vanitățile lui încorsetează opera (meta)literară, o strâng și îi intră în carne, venind primele sub privirea cititorului. Romanul Jurnalul lui Dracula demarează cu mare greutate, explicat fiind mai întâi de către autorul care ține să ne spună o întreagă poveste: Cum am devenit romancier italian. Sub acest titlu parșiv-descriptiv se adună, ca pilitura
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
fațetă a ei, deși cu ajutorul ei a devenit purtătorul de cuvânt al avangardei japoneze din anii '60. Imperiul simțurilor nu e prima peliculă în care Oshima flirtează cu genul porno - japonez, cunoscut ca "filmul roz" - o făcuse și în Plăcerile cărnii, dar lungmetrajul de față - pe care eticheta de "hard core" are ce căuta - e un atac la adresa cenzurii care, afirmă Hiroshi Komatsu - ascundea sexul și permitea violența. Propriu zis, întreg filmul e o succesiune de acte sexuale, ai căror protagoniști
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
Organismul vieții mele nu poate fi salvat prin extirpări succesive, prin sângerări repetate nu pot elimina deplin otrava. E ca și cum aș strânge în pumn o lamă de ras veche, în speranța că ea se va rupe, se va dizolva în carnea mea. În timp." (p. 200). Câți dintre decrețeii care aveau, la Revoluție, cincisprezece-șaisprezece ani nu subscriu la aceste frământate, răsucite, chinuite afirmații? Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
dintre acestea. Pe dată, o armată de servitori se puse în mișcare pentru a-l întîmpina pe domnul. Tot ce putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni în carne și oase ar fi putut locui într-un astfel de loc. Se lăsă tîrît prin vestibul, traversă o încăpere boltită, unde o scară din marmură urca împodobită cu perdele din catifea, și pătrunse într-o sală mare, ai cărei pereți
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
mileniu,/ Pe hărțile stelare și le-a-nsemnat alene/ Cu mîna lui buimacă de pofte dulci de geniu./ Și sînii ți-s cu piscul în nori cînd stai pe spate/ Întinsă în grădina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la șapte leghi!/ și-n pizda ta se-adună toți fluturii din lume,/ Bolnavi să-ți soarbă-n trompe nectarul ce-l secreți,/ ți-ompodobește roua, ți-o bate-n groase brume/ O toamnă-mbolnăvită
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
de la dungile rozalii ale testului de sarcină pînă la ,boaba de strugure", apoi la ,mărul dat în copt" și, în cele din urmă, la ,omulețul din burtă" care ,strălucește într-o unsoare opacă" de unde lovește cu pumnișorii lui ,peretele de carne": ,Dragă fată, dragă băiat, vreau să te apăr de toate relele. }i-am văzut oscioarele în mușchii translucizi. Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă. }i-am văzut burtica și corpul alb-negru. Inima-ți sclipea de sudoare. Vreau să te
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
nu mai aibă timp și atunci începe să le spună lucrurilor pe nume. E și asta o formă de curaj, de curaj constrâns ori impus. Păcatul, abia acum îl înțeleg: a păcătui, Filionescule, nu-i ce crezi tu, să guști carne de femeie și miercurea și vinerea - păcatul fornicațiunii e un păcat mic, mic și în fond necesar. A păcătui grav de tot înseamnă a nu trăi în acord cu tine, cu tot ce poți să faci tu mai bun, cu
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
la altceva, la un arierplan pulsând dincolo de scena scăldată în lumină. În Lucrurile, una dintre cele mai bune bucăți ale volumului, această disparitate fizic/ simbolic e lărgită până la limita fantasticului. El mai are foarte puțin până să o vadă, în carne și oase, pe ea: Trecu tiptil printre pubelele înșirate la intrarea scării de serviciu, primind onorul lor tăcut și fetid; trecu pe lângă plasa liftului stricat, pipăind pereții, căutând comutatorul; sub degete întâlni o zdrelitură în tencuială, fața aspră a unui
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
sînge rece sîngerarea dar între timp se ia un trandafir magnific căruia i se desprind alene petalele una cîte una 1962 La vestea morții doamnei M.T. Treabă bine făcută, Moarte, chiar o izbîndă, ca să distrugi o cetate! Să devorezi atîta carne, să frîngi atîtea oase într-un timp record. Să consumi atîta energie, iute, cît ai fuma o țigară. Cîtă Muncă, Moarte, ce demonstrație în forță (De parcă nu am crede cuvîntului). 1989 Anatomia mirosului Odoratus impedit cogitationem Sfîntul Bernard iată ce
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
întîlnirea pe fundalul războiului ploii deznădejdii el îi face un inel din belciugul de aramă al grenadei germane de calibrul 77 imaginea clară trăinicia spiritului Vittoriei Colonna și ardoarea mistică a Sfintei Tereza Războiul drama nudă a descompunerii metereze de carne vie mireasmă de înger plutind peste un nor negru de fum un coupe papier făcut din grenada germană un nasture de uniformă aripă sclipitoare de fluture mireasmă de înger deasupra unui nor negru de fum
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
pământ pe un tărâm netrebnic, rușinos, când n-ar mai putea să-și aleagă singur sfârșitul. Este mesajul esențial al poemului, care se termină printr-un consolant tablou de triumf postum: cei patru prieteni (atenție, ei pot fi oameni în carne și oase, dar și... cele patru puncte cardinale!) l-ar lua pe umerii lor pe aedul căzut (Viața-ntreagă gânduri am rostit / și cântece am spus) pentru a-l purta în satul său natal - adică în eternitate, dacă ne amintim
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
poartă/ și înviere! Și dulce-amara comparație între umbra cearcănului sub ochii femeii pasionate și umbra aruncată de Eva pe sol, deja în afara Paradisului, ce desfătare! Să constatăm - fără ca poetul să mai aibă a o spune - că umbra acestei bucurii a cărnii ne trimite la păcatul originar. Există, printre multe altele posibile, un alt poem de dragoste reprezentativ pentru geniul lui Lucian Blaga, ,Vară lângă râu". În el, poetul se adresează unei fete pe un ton abia erotic; o numește Lia, și
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
și scrisul nocturn, realitatea fizică și fantasmele personale. El reapropie eul biografic de eul auctorial, distanțându-se programatic de modernism. Se desparte, fără regrete, și de postmodernism, mizând pe valoarea supremă a Bibliei și conturând un proiect anti-Babel. Poetul ,în carne, hârtie și oase" este chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Caiet de citire și de caligrafie. Nu e vorba numai de simpla copiere a câte unui Psalm, în fiecare noapte. Deși în carte apar numeroase imagini ale degradării, cu toate că scenele tipice sunt acelea în care o boală fără leac roade carnea și sufletul, o lumină de sus mângâie, din când în când, țesuturile bolnave și răsfrânge imaginea Ierusalimului ceresc. Prin același efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
pe statutul divin adus în principiu de adoptarea sau înfierea prin Botez. În altă parte, Sfântul Ipolit spune că nu l-am putea imita pe Hristos dacă n-ar avea aceeași natură ca și noi64. Logosul a luat asupra Sa carnea lui Adam pentru a înnoi omenirea, redându-ne nemurirea prin unirea puterii Sale cu trupul nostru muritor 65. Ca și în cazul Sfântului Irineu, imitarea lui Hristos de către noi nu este o emulație exterioară. Și totuși, încorporarea credinciosului în Hristos
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
cu cîțiva dintre nefericiții săi oaspeți: Zise, și se hului, jos pe spate căzînd, dintr-o dată/ Și-astfel zăcea, într-o parte cu capul, căci somnul pîrdalnic/ Îl doborîse de tot: din gîtlej îi țîșneau vin cu resturi,/ Boțuri de carne de om - rîgîia și vărsa ca bețivii" (Odysseia 9, 371-4; citate, aici și în continuare, după traducerea lui Dan Slușanschi). Un personaj nu mai puțin respingător întîlnește și Apolodor la scurtă vreme după sosirea sa în America, pe cînd era
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
la bun sfîrșit. Coborîrea în imperiul lui Hades și mai cu seamă întoarcerea de acolo este isprava supremă ce poate fi împlinită de un muritor în timpul vieții, de neasemuit cu orice faptă de arme de pe fața pămîntului. Un om în carne și oase întors din țara umbrelor a văzut și a trăit totul, este imun și desăvîrșit ca un Achilleus cufundat în întregime în apele Styxului. Legenda greacă a păstrat mai multe nume de eroi care s-au întors teferi din
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
-și pierde cogitațiile pe drum, nu se mișcă deloc. Ai spune că nici nu trăiește pentru altceva decît fiindcă trebuie, cu el, să se consume niște idei. Nimic, în montajul de foiletoane al foarte tînărului numai (deocamdată...) ziarist, nu este carne, pliu răsfrînt al vieții de toată ziua, cu rotunjimi și daraveri. Citind, peste umărul bietului franțuz tradus (în toate sensurile...) de un (probabil) congener valah doar pe jumătate onest (deși păstrează, pentru conformitate, originalul), nu cazi, de fapt, în nici un
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
ei cu mândrie. Romancierul era cunoscut nu numai la Măgura, ci și la Ilva Mare, la Nepos (Vărarea) și mai ales la Prislop, unde trecerea lui lăsase urme. Rebreanu trăia și prin eroii săi din Ion, unii supraviețuindu-i în carne și oase. în ce mă privește, amândoi au devenit, în fond, mentorii mei. Marea vorbă a lui Rebreanu - "Viața omului numai atunci este prețioasă, când urmărește un ideal" - a rămas până azi, pentru mine, un memento. Vibrantele versuri ale poetului
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
polului opus, Tel-Aviv-ul, telefonul săptămînal cu rudele de acolo - formidabilă scena - locul oferit în biblioteca tatălui pentru alcătuirea propriei biblioteci. Prima, aceea pe care nu o uiți niciodată, care este sîmburele celor ce vor veni să i se alăture cu carnea lor, firesc, toată viața. Prima bibliotecă, prima inițiere în taina diversității, a vieții ca alcătuire de căi diferite. Gesturi fundamentale, pe care le descoperim la "celălalt", cu emoția redescoperirii sinelui, a ceea ce se repetă în noi, și doar unii rostesc
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]