449 matches
-
de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
permisiunea să redecoreze. Nu e nevoie să spunem că n-au făcut nimic, cu excepția lui Ben. Ben și-a pictat pereții dormitorului într-o nuanță de verde mai închisă decât cea a unei sticle. Storurile sunt în bleumarin, verde și carouri vișinii, iar pătura și fețele de pernă se asortează. Peste tot pe perete sunt agățate desene originale, pe care Ben le colecționează. O parte dintre ele au apărut în ziarele naționale, și toate au o tentă satirică. Înainte să întrebați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ochilor imaginea lui John Joe care își vindea costumul antic, negru și lucios pentru cincizeci de lire și-l schimba cu un tricou alb asortat cu un cap complet ras. Sau îl vedeam pe John Joe într-o cămașă cu carouri, pantaloni de cowboy din piele și cu o mustață cu vârfurile întoarse, renunțând la mulsul vacilor și mergând să danseze pe muzica celor de la The Village People sau The Communards. —John Joe, a spus Josephine revenind la tonul ei profesoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și toți ceilalți? Ideea nu mă prea încânta. M-am întors ca să-i zâmbesc lui Chris. Salvează-mă. Ne aflam în fața unui restaurant care mie mi se părea mai mult decât potrivit. Avea de toate: lumânări, fețe de masă în carouri și un patron grăsuț. De fapt, omul era de-a dreptul obez. Ce zici de restaurantul ăsta? am propus eu nerăbdătoare să-mi transform fantezia în realitate. — Nu știu, a zis Chris dând din mâini. E prea... Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era întinsă o pieliță verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam întotdeauna sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Era campioana mondială. Așa că m-am echipat în camera alăturată. Tricoul de un roșu turbat ca al unui baterist, nădragii oribili ai lui Fielding (nu era vorba de pantaloni de tenis, lua-i-ar dracu: erau niște bermude strâmte, în carouri), șosete negre, tenișii mei plesniți și copți... New York-ul, așa cum cred că am mai spus-o, reprezintă o breșă în rușinoasa mea existență socială de funcționar mărunt. Dar am avut o presimțire rea - intensă, adolescentină. M-am dus la closet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
săritură, de prelata verde din spatele meu. Zborul mingii părea să fi lăsat dâra galbenă a unei cozi de cometă pe fundalul verdelui artificial al terenului. — Frumoasă lovitură, am exclamat, deplasându-mi de-a lungul terenului șosetele negre și bermudele în carouri. De data asta am reușit să prind o linie pe primul serviciu al lui Fielding: mingea a izbit tușa cu un zgomot care m-a făcut să scâncesc - era zgomotul făcut de o mână solidă care cade pe o burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stofă. Londra e plină de istorioare de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat. — E vorba de ceva foarte important, zice Mona. Cartea a fost la mine și am uitat ceva în ea. Îmi pare rău, zice tipul. — Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice. Pieptul acoperit de șorț îi tremură. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lor!... Arătați-mi și mie un Einstein femeie, și-atunci o să-mi scot pălăria!... Toți râdeau când îl auzeau vorbind așa, chiar și fetele; din prima zi de facultate, Cartojan se prezentase la cursuri purtând pe cap o șepcuță în carouri. La Carul cu Bere el nu accepta să meargă decât dacă era îndelung și insistent rugat, uneori chiar tras de mânecă. La băut era, însă, neîntrecut. Dacă apuca să golească o halbă de bere, nu se mai oprea decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
târziu. Mi se pare o pierdere de timp. În zilele mele libere mă plimb prin pădure. M-am ridicat din pat, am mâncat micul dejun, m-am îmbrăcat în hainele mele preferate, adică blugi negri și o cămașă lungă în carouri, albastră și desigur bocanci. Mi-am împletit părul, m-am dat cu puțin luciu de buze și am plecat să găsesc o nouă aventură. Cu toate că nu am niciun drept asupra pădurii, mi-am permis să îi dau un nume. Edmund
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întunecându-se treptat. Razele soarelui deveneau din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și se treziră amândoi într-o cameră luminoasă, aerisită și frumos mobilată: camera lor. Patul mare avea cearșafuri curate și, în mod evident, îi aștepta. Mai erau acolo un divan moale și adânc și o măsuță joasă, plăci pătrate cu carouri de fildeș. Simțul direcției îi spunea lui Vultur-în-Zbor că mai exista o zonă misterioasă de fiecare parte a încăperii. Se lămuri repede - o ușă din stânga lui, cum stătea la intrarea dinspre camera Kâf, dădea spre o baie și o toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru prezentarea de mâine și apoi să mă odihnesc bine peste noapte Înainte de a traversa strada până la Wall Street Center. Trebuia să-mi dau seama. Recepționerul - Îngrozitor de tânăr, Încercând să pară ceva mai autoritar Într-o vestă de flanelă cu carouri, ieftină și lucioasă - nu avea curaj să mă privească În ochi. Într-un final, mi-a zis: — Mă tem că avem o problemă, doamnă Reddy. O conferință. Suprarezervări. — Vă oferim cu mare plăcere cazare gratuită la hotelul Sherbourne, semicentral, poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
către Victor și sub pretextul că merge la bilete, a plecat cu ochii În lacrimi, fără să mai privească Înapoi și lăsându-i nepotului său o imagine care nu-l va părăsit niciodată: Ochenoaia era Îmbrăcată cu rochie maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
observând supărarea din ochii lui Victor, adăugă: Ce crezi și mata’! Tatăl comandă un pahar cu bragă „extra”, rugă fata să nu uite de mujdei și de mămăliguță, iar când toate au fost așezate pe o fața de masă cu carouri roșii pe un fond fost alb, Victor i-a tăiat fleica fierbinte În bucăți mici, a turnat din vinul de Cornățel, a arătat către mâncare și bragă rece și l-a invitat pe Va să mănânce pentru că mai era drum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Lăzărescu - Lampa cu căciulă Bogdan Dumitrescu - SMS Angelo Mitchievici - Cinema Daniela Zeca - Istoria romanțată a unui safari Adrian Schiop - Zero grade Kelvin Matei Florian - Și Hams Și Regretel Ovidiu Pop - Trickster Ana Maria Sandu - Omoară-mă ! Doina Ruști - Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București Ioana Nicolaie - Cerul din burtă (ediția a II-a) Radu Pavel Gheo - Noapte bună, copii ! Ioana Bradea - Scotch O. Nimigean - Rădăcina de bucsau Daniela Zeca - Demonii vântului Andrei Ruse - Dilăr pentru o zi Tatiana
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poate fi văzut tot timpul în gașca regizorului. Nici unul dintre actori nu s-ar simți în largul lui în preajma regizorului. Am împins ușa cafenelei, probabil singurul loc nepretențios din Belsize Park unde puteai mânca. Mesele erau acoperite cu mușama în carouri roșu cu alb și lumina puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau nu, și câteva foi veștede de salată creață așezată pe o margine a farfuriei, ca garnitură. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Gauloise și o aprinse cu o brichetă din aceea antică, cu butoi, care scoate ditamai flacăra. — Credeam că fumezi Sobraine pastel, observai eu. —Azi nu. Nu merg cu hainele. Cu mâna grea de inele de argint, îmi arătă pantalonii în carouri alb cu negru, cămașa albă și haina de piele. —Știu ce vrei să zici și ai dreptate; nu se potriveau nici cu ce am purtat la lectură. Mi-am sacrificat excelentele sensibilități artistice pe altarul închinat enervării homofobului de Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acolo pe la voi? Stătea la biroul ei, cu calculatorul pornit și cu o grămadă de hârtii în tăvițele pentru documente care trebuie arhivate - imaginea sănătății și a eficienței, îmbrăcată într-o jachetă de un roz aprins și o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă spre cap, într-un gest instinctiv, aranjându-și o buclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de oameni și m-am strecurat în cabină. Hugo stătea cu un picior cocoțat pe masă, încheindu-ți cataramele ghetelor. Era foarte elegant, cu un pulover pe gât negru și mulat și o pereche de pantaloni cu talie joasă, în carouri negru cu bleumarin. —Bună, iubito! mă salută el. Am auzit că ești pe aici. Vino încoace. Nu, stai, a plecat Bill? E bine atunci. M-a tras în poala lui și m-a sărutat foarte conștiincios. Arăți extrem de bine, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
IOANEI.) VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ester, cândva, în zăbava clipelor îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca Marele Cenzor în înserare, dinspre Splai. Un ins de fum și ceață, într-un costum verzuliu, în carouri, cu un fel de odgon atârnat de brațul stâng. Se oprea la Plăcintăria din dreptul gangului care dădea în curtea interioară, unde fusese cândva redacția ziarului la care lucrase și Eminescu. Îl urmăream fascinat cum își lua cinci merdenele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]