9,952 matches
-
Cenușă și diamant!“ și dispare în canal, trăgând capacul deasupra lui. Roman ajunge la canal și se chinuie să ridice capacul. Îi e imposibil: pare sudat de-o veșnicie. Se uită pe cer: e lună plină. Furios, ia canistra, stropește cartoanele cu benzină și le dă foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia o foaie de hârtie A3 și desenează un dreptunghi. Îl împarte în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Gérard. — Ce interes prezint eu pentru publicul dumneavoastră? — Publicul nostru adoră să prindă o moarte în direct. Nici un reality-show n-a reușit asta până acum. Ce vă face să credeți c-o să mor? Sunt sănătos tun. Scoate din cutia de carton analizele medicale și i le întinde. Gérard refuză să le ia. Scoate, în schimb, din buzunar un carnețel din care citește: — Din informațiile noastre, o să muriți pe 13 mai. — Sursa Liliane, comentează trist Lionel. — Într-o duminică. Vă dați seama
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la alt etaj. Pistolarul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă bucur că vă găsesc în viață, domnule. — Și eu, răspunde la fel de sincer Lionel. Nu mi-aș fi iertat niciodată dacă ajungeam prea târziu. A fost o mică încurcătură la cofetărie. Pune cartonul pe masă, fără să-l deschidă. Continuă de unde a rămas: — Azi e ziua dumneavoastră de naștere. — Așa e. Uitasem. — Permiteți-mi să vă urez la mulți ani din partea domnului Claude și a tuturor clienților bistroului nostru. Și a mea, desigur
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Français. Lionel își șterge o lacrimă. La fel și telespectatorii. Mai ales cei francezi, care nu vor mai avea nici o reținere să fie văzuți într-un local pentru imigranți. — E prea mult. Zău, e prea mult. Nu trebuie exagerat. Desface cartonul. Vede un tort splendid. În mijlocul tortului tronează o lumânare care are atașată o inimă de ciocolată pe care scrie 56 (vârsta împlinită azi de Lionel, pentru cei care au uitat). Pe tort e ornată, cu glazură și frișcă, o urare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mai bine zece. Nu trebuie să fie fără soț? — La morți se dau cu soț. Nu știam, spune Didier, dornic să acumuleze cât mai multe informații despre obiceiurile omenești. — Ești prea tânăr. Spune-i florăresei să pună în buchet un carton elegant pe care să scrie: Fii binevenită, Doamnă Moarte! Sunteți sigur? Sigur. Grăbește-te. Să nu mă ia pe neașteptate. — Alerg, zice Didier, dar de fapt stă pe loc. Dacă până mă-ntorc... - nu știe cum să pună problema. Dacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
binevenită, Doamnă Moarte! Sunteți sigur? Sigur. Grăbește-te. Să nu mă ia pe neașteptate. — Alerg, zice Didier, dar de fapt stă pe loc. Dacă până mă-ntorc... - nu știe cum să pună problema. Dacă nu-mi deschideți? — Păstrează florile, rupe cartonul, aruncă o cală și dă-le iubitei. — Așa am să fac, domnule. Lionel îl conduce până la ușă. Observă că nu a bifat în scadențar căsuța sâmbătă. O bifează. A mai rămas o singură căsuță nebifată: duminică. Didier iese. Îl observă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
într-o farfurie cu un frumos desen de inspirație biblică pe margine. Așază farfuria fix în mijlocul mesei. Aruncă ambalajul tortului la gunoi. Umple cu apă vaza împrumutată de la Liliane și o așază lângă tort. Pune calele în vază, cu frumosul carton de întâmpinare spre Musafiră. În dreptul fiecărui scaun pune câte-o farfurioară de prăjituri, cu câte-o linguriță alături. Lângă farfuria cu tort, plasează un cuțit adecvat. Pune ultima sticlă de șampanie la frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mașini de vată, ocean mâncam mașini de rugină și visam la gustul mașinilor de vată când te-am cunoscut respiram contururi de tablă, pășeam pe cuie și schele eram numai o formă a aerului dansam, nebun, pe plopi înalți, de carton, de funingine când ți-am dat, pentru prima oară, binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
boa. Un șarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă este loc puțin. Eu am nevoie de o oaie. Te rog, desenează-mi o oaie! OMUL: Bine, am să încerc. Să caut un carton și să văd ce pot face. (merge la avion, scoate un carton, desenează. Îl arată Micului Prinț) MICUL PRINȚ (privește): Nu-i bine. Nu vezi? Oaia asta e foarte bolnavă, săraca. Uite ce picioare are! Fă-mi alta. OMUL: Alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foarte mult. La mine acasă este loc puțin. Eu am nevoie de o oaie. Te rog, desenează-mi o oaie! OMUL: Bine, am să încerc. Să caut un carton și să văd ce pot face. (merge la avion, scoate un carton, desenează. Îl arată Micului Prinț) MICUL PRINȚ (privește): Nu-i bine. Nu vezi? Oaia asta e foarte bolnavă, săraca. Uite ce picioare are! Fă-mi alta. OMUL: Alta! Cum să fac alta dacă nu mă pricep? MICUL PRINȚ: Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu vezi? Oaia asta e foarte bolnavă, săraca. Uite ce picioare are! Fă-mi alta. OMUL: Alta! Cum să fac alta dacă nu mă pricep? MICUL PRINȚ: Nu-i nimic. Încearcă. OMUL: Bine, am să încerc. (duce desenul, ia alt carton, desenează) Cred că ăsta-ți place. MICUL PRINȚ (zâmbește): Ești foarte drăguț! Numai că... vezi și tu... asta nu e oaie, e berbec. Are coarne. Cine a mai văzut o oaie cu coarne? OMUL: Eu sunt foarte ocupat, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț pentru oaia mea. OMUL: Bine, să ți-l desenez. (scoate un carton, desenează) Ăsta e bun? MICUL PRINȚ (ia cartonul, privește): Da, cred că e bun. Floarea mea o să aibă suficient loc să se simtă bine. OMUL: Nu înțeleg ce ai de gând. MICUL PRINȚ: Știi, când am ajuns eu pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț pentru oaia mea. OMUL: Bine, să ți-l desenez. (scoate un carton, desenează) Ăsta e bun? MICUL PRINȚ (ia cartonul, privește): Da, cred că e bun. Floarea mea o să aibă suficient loc să se simtă bine. OMUL: Nu înțeleg ce ai de gând. MICUL PRINȚ: Știi, când am ajuns eu pe Pământ... mâine e un an de-atunci... am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete crăpat, un calendar a încremenit la luna martie. Un carton anunță că au de vânzare o mașină cu 800.000 de lei. Îi mângâie clapele. Lângă ea, un xerox, singura concesie făcută tehnicii. Încerc să-i explic că există o memorie a fierului. Că de la un punct încolo mașina aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo că atâta costă? Apoi i-a explicat că, pentru a nu mai induce lumea in eroare, trebuie să inscripționeze pe carton: „Cântăritul - 1,50 lei“. Că e o diferență. Ș.a.m.d. Ouă prăjite. O rețetă Se ajunge acasă rupt de foame. Se deschide frigiderul în care se descoperă o strachină nespălată din care, noaptea trecută, s-a consumat salată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
hainelor pregătite. Pentru a ajunge la Casa de Cultură ( de pe strada unde locuiesc), o iau, de obicei, pe Mârzasca, o stradă veche, În pantă, care era o adevărată bucurie pentru copii În perioada de iarnă. Cu săniuțele, saci din plastic, cartoane, o mulțime de copiii zgomotoși vin să se dea pe derdeluș la vale. Ce feerie! Mă opream de multe ori să privesc acest spectacol al iernii. Gândul mă ducea spre copilărie și spre acele zile fericite... De vreo trei ani
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cretă albă, înfățișând desene bizare, dansează și cântă din flaut un cântec gutural. Intră în dialog cu vizitatorii așezați pe câteva rânduri de bănci. E un spectacol. Povestește despre obiceiuri, despre legende aborigene. În engleză. Am senzația unui spectacol de carton. Gândurile îmi fug "acasă", la sărăcia românească. Pentru ca cetățenii din spațiul european, mă gândesc în sinea mea, să trăiască la fel de bine precum cei australieni, deținând resurse naturale mai mici, raportate la o populație de aproximativ 480 de milioane de locuitori
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a transformat în secere și ciocane, în furnale și combinate chimice, în schele și în locuințe muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat cine este un miliardar autentic și cine un miliardar de carton. Miliardarului de carton e inutil să-i furi odrasla, că ți-o lasă să te speli cu ea pe cap. De abia așteaptă să scape de o pacoste care se droghează sau îl fură ca în codru. Miliardarul autentic mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
secere și ciocane, în furnale și combinate chimice, în schele și în locuințe muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat cine este un miliardar autentic și cine un miliardar de carton. Miliardarului de carton e inutil să-i furi odrasla, că ți-o lasă să te speli cu ea pe cap. De abia așteaptă să scape de o pacoste care se droghează sau îl fură ca în codru. Miliardarul autentic mai mult ca sigur
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și două de ore de zbor se prelungea și la contactul cu pământul. Îmi amintesc, tot ca prin vis, de călătoria dintre aeroport și cartierul unde aveam să locuiesc pentru o vreme, o călătorie printr-o lume ce părea de carton, cu clădiri de carton, cu vitrine de carton, cu oameni de carton, eram atât de obosită încât auzeau cuvintele celor care îmi arătau orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de zbor se prelungea și la contactul cu pământul. Îmi amintesc, tot ca prin vis, de călătoria dintre aeroport și cartierul unde aveam să locuiesc pentru o vreme, o călătorie printr-o lume ce părea de carton, cu clădiri de carton, cu vitrine de carton, cu oameni de carton, eram atât de obosită încât auzeau cuvintele celor care îmi arătau orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și la contactul cu pământul. Îmi amintesc, tot ca prin vis, de călătoria dintre aeroport și cartierul unde aveam să locuiesc pentru o vreme, o călătorie printr-o lume ce părea de carton, cu clădiri de carton, cu vitrine de carton, cu oameni de carton, eram atât de obosită încât auzeau cuvintele celor care îmi arătau orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de contemplație vecină cu leșinul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pământul. Îmi amintesc, tot ca prin vis, de călătoria dintre aeroport și cartierul unde aveam să locuiesc pentru o vreme, o călătorie printr-o lume ce părea de carton, cu clădiri de carton, cu vitrine de carton, cu oameni de carton, eram atât de obosită încât auzeau cuvintele celor care îmi arătau orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de contemplație vecină cu leșinul. Mă uitam la coroana
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt grele de rimel, stă nemișcată lângă unul din stâlpii ce înconjoară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]