8,515 matches
-
mă-sii de beleaua dracu’ ce-a fost!”, și-a amintit el, înjurând cu năduf și gândul i s-a oprit la ziua aceea în care i-a fost dat să audă secretul care i-a stricat liniștea și căsnicia... Cartuș a intrat în restaurantul acela micuț și cochet doar să lase la bar un colet. Era cald, foarte cald și a cerut tipului în cauză un pahar cu apă. Până să-l ridice la gură, a auzit vorbă românească într-
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
și a tras cu urechea în timp ce sorbea economicos din pahar. Erau acolo două sau trei femei și doi bărbați. Tineri, după voci și vocabular. Foarte veseli. Vorbeau tare și râdeau. Depănau amintiri ori le fabricau. Nu era ceva interesant pentru Cartuș și, convins că sunt români, s-a hotărât să plece, dar în acel moment i-a auzit râzând de „fierbințeala” țigăncilor. Un bărbat povestea și toți ceilalți exclamau la aproape fiecare frază: „Bă, nu fiți proaste! Pirandele astea sunt mai
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Da, mă, la vârsta ei... Nu, că am auzit și eu de treaba asta... Da, s-a măritat după ce a făcut și liceul, mă, a dracu țigancă!... Aiurea, tot cu unu’ borât ca ea. Tot țigan.”... Nu mai existau dubii. Cartuș putea jura că este vorba de nevasta lui. Știa că este nepoata Grozavului de care se temea tot municipiul. Era interlopul cel mai cunoscut și cel mai puternic. S-a abținut cu greu să nu intre peste ei, să afle
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
A cerut tipului care preluase coletul să-i dea băut: - O sută de votcă sau coniac, baștane, ce ai p’aci! Ceva tare să fie... - Îmi pare rău... nu pot să te servesc. - Cum adică? Am bani... Ia! a ripostat Cartuș, scotocind nervos prin buzunare și trântind câteva bancnote pe tejgheaua lucioasă. Dacă nu aș ști cine te-a trimis aici, te-aș scoate afară în pumni, omule, chiar de a-i cere „pe canga” (în genunchi, n.a.). Ieși, până nu
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până a ieșit din local... Ajuns afară, plin de furie și cu orgoliul rănit, Cartuș a destupat sticla și a băut câteva înghițituri, fără să răsufle, sub privirile dezaprobatoare a câtorva trecători ce-l priveau cu silă. Nu-i păsa lui de asta. Plănuia să-i aștepte pe români, să urmărească una din persoanele rămase
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
staționat în fața localului și nu s-au despărțit. Au mers toți direct în parcarea alăturată. S-au urcat într-o mașină elegantă, modernă, de tipul 4x4, care a demarat imediat în trombă. Supărat că împrejurarea nu i-a fost favorabilă, Cartuș a înjurat cu voce tare, a trântit sticla goală cu forță în bordura trotuarului și a scuipat neputincios peste ploaia de cioburi risipite în jur. Își rodea unghiile între dinții îngălbeniți și gemea neputincios... - Potcovaru Cartuș! - Prezent! a venit răspunsul
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
i-a fost favorabilă, Cartuș a înjurat cu voce tare, a trântit sticla goală cu forță în bordura trotuarului și a scuipat neputincios peste ploaia de cioburi risipite în jur. Își rodea unghiile între dinții îngălbeniți și gemea neputincios... - Potcovaru Cartuș! - Prezent! a venit răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit parcă din amintirile ce-l năpădiseră pe cel ce se ridica greoi de pe bancă, încovoiat ca o virgulă, nesigur și cu privirea
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
mă asculta. Merită, săraca de ea, pupa-i-aș mâna, să-i dau ceva de la bunica...”. Se ruga, în gând, să aibă câștig de cauză și să se dea o hotărâre definitivă la finalul acelei ședințe. La fel gândea și Cartuș despre avocatul său și îl admira pentru detașarea totală manifestată în susținerea cauzei sale, chiar dacă nu înțelegea el nici jumătate din ce auzise. „Bă, e dat dracu’ ăsta, mânca-i-aș p...a lui de damblagiu! Auzi cum vorbește! Nici
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
cu mulțumire și simpatie la judecătoare, în timp ce pe ea o privea avocatul, încruntat, mânios și ranchiunos... ... Involuntar, satisfăcută de felul în care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul înapoi, către sală, simțind cum o pătrunde privirea sfredelitoare a lui Cartuș. S-a cutremurat de ura ce a citit-o în ochii ce-o fixau pe sub sprâncenele încruntate, gata să o sfâșie. O privea pieziș și își rodea unghiile cu dinții, stăpânindu-și cu greutate furia. Simțea că pierde teren. Dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
Păi, de ce să nu țin minte, doamnă, mânca-v-aș ochii matale, că eu am cărat cărămida! Eu, cu calu’ meu... A cumpărat-o din comuna Grădinari și am adus-o la oraș, acasă... - Cine a cumpărat-o, numitul Potcovaru Cartuș, fostul soț al...?... - Ha, ha! Ce vorbiți acolo matale, mânca-v-aș... ăla era dincolo, prin țări străine, în toamna aia... Acu doi ani, doamna prezident, săru’ mâna matale! a întrerupt-o martorul pe judecătoare, scuturându-se parcă de toată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
să semnez io... că n-am carte! Aha... da! Unde pui degetu’, coniță, mânca-ți-aș ochișorii, ici? După ce a „semnat” declarația pe care o scosese grefiera din imprimantă, martorul a ieșit din sală, urmărit de privirea amenințătoare a lui Cartuș. „Ne întâlnim noi, f...i morții mă-tii de boșorog! Ți-arăt eu ție!” Nu s-a așteptat să aibă cineva curaj să vorbească public în defavoarea lui. Știa că tot ce spusese îi diminua șansele de a câștiga precum vorbise
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
și ale martorului audiat, resping din nou solicitarea stimatului meu coleg și ridic pretenții, în numele clientei mele, la autoturismul... - Doamna avocat, mă văd obligată să vă întrerup pentru a vă reaminti că acel autoturism a fost cumpărat de numitul Potcovaru Cartuș înainte de căsătorie. Sunteți de acord? a întrerupt-o judecătoarea, privind-o destul de surprinsă și ușor iritată. - Da, doamna președintă, dar am adus dovezi care arată, fără dubii, că în acel timp clienta mea se afla în relația de concubinaj cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
căsătorie. Sunteți de acord? a întrerupt-o judecătoarea, privind-o destul de surprinsă și ușor iritată. - Da, doamna președintă, dar am adus dovezi care arată, fără dubii, că în acel timp clienta mea se afla în relația de concubinaj cu numitul Cartuș Potcovaru. Locuia împreună cu familia acestuia, iar veniturile ei, atât cât erau la acea vreme, se vărsau în bugetul acestei familii, a replicat avocata cu siguranța pe care a alimentat-o poziția tranșantă a judecătoarei până la acel moment. - Mda, atâta doar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
timp, alarmată. Nu știa și nu putea intui ce eforturi și rezultate presupune acel „următor termen” fixat de judecătoare. Când se îndrepta spre ușă, neintenționat, sub forța unui impuls necunoscut ori sub privirea insistentă și plină de ură a lui Cartuș, s-a oprit la un pas în fața lui și l-a privit. Fața i-a rămas imobilă. Ochii au vorbit, mărindu-se în prima clipă și îngustând privirea în următoarea. I s-a părut că este mult mai scund, oricum
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur că va pierde acele lucruri și avea teamă că vor fi probleme și cu autoturismul. Dar, mai mult, o ura pentru ceea ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
i morții mă-sii și p-ai mă-tii! O să-i dau bani boului de avocat și nu-ți las nimic, curva dracu’, să te-nvăț minte! Să nu te uiți tu așa la mine...” se înfuria și mai rău Cartuș, privind-o cum se depărtează. A ieșit ultimul din sală, adus de spate, scotocindu-se prin buzunare după țigări. Coborând cele două-trei trepte din capătul holului, a ajuns direct în stradă și l-a căutat cu privirea pe avocatul său
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
nu vrei, caută-ți alt avocat și-o să vezi tu că dai de zece ori mai mult, a șuierat avocatul printre dinți, privindu-l amenințător în ochi câteva secunde, după care s-a întors pe loc și a plecat grăbit. Cartuș a rămas încremenit câteva clipe. A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat țigara și a plecat în direcție opusă, înjurând și blestemând
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1022 din 18 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului CARTUȘ PREA NE JELIM ȘI BÂRFIM CA NIȘTE CURVE Democrația nu se mai poate mima în România. Ori facem ce promitem că facem, ori dacă nu...ura și la gară. Chiar dacă părem a fi plini de șmecherie. Ca wc-ul de hârtie
PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363208_a_364537]
-
cumnată-mea. Are o problemă complicată...Știi...Ca femeile...Și doctorul ăsta este un kentangiu de mare calibru. La el nu ține cu două-trei pachete. Bașca, darul cel mare. -Ei, lasă! Chiar nu mai ai tu acolo la rezerve câteva cartușe pentru domnu’ doctor? -Măi, se pare că n-au mai sosit vapoarele și...nimeni nu mai mișcă. Uite-așa, mi s-au epuizat rezervele. Dar eu te-am rugat să mă servești numai dacă poți. Nu te oblig. Știam că
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
supuși cu plecăciune De un sfert de centenar La halal păcăliciune, Zi cu roșu-n calendar Cu copii din cruce-n cruce Și tămâie-n fum pe coș, Cu colaci de maici năuce, Cu ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo, uite arlechinul, Dincoace un clovn parșiv Caracatizând rechinul
PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367546_a_368875]
-
reacția misoginilor și xenofobilor a(r)borigeni. Îi văd zilnic manifestându-se pe rețelele sociale. Nu sunt mulți, dar sunt vocali sub masca anonimatului. Așa cum a prezis lelea Safta, posturile știriste s-au inflamat. Și dăi, și dăi, și dăi... cartușe oarbe, fumigene, petarde, artificii... Mă întreb, dacă boborul pesedist ar fi știut de această propunere, cum ar fi votat? Și nu numai cel socialist. Asta pentru că se tot face caz de faptul că PSD a fost votat și de inteligența
TABLETA DE WEEKEND (180): SURPRIZE SURPRIZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368701_a_370030]
-
total de realitate, rătăcit între fantasmele cocainei și cele ale navigării pe site-uri horror, care nu găsise altă victimă decât pe neprețuita mea Jeanne, la ce mi-ar fi folosit să-l omor, să mă răzbun descărcându-i un cartuș întreg în cap... Nu, nu-l puteam urî pe acest individ. Era, mai mult ca sigur, un produs tipic al lumii barbare în care trăiam, un tip depersonalizat, fad, un rebut al unei lumi în agonie... Era, cu certitudine, la
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
14.00. Momentul răzbunării sosise. Am coborât din mașină, cu o mască pe față, și am îndreptat arma automată către el. Stătea lângă mica țigancă, cu același aer posesiv, de mascul. "Mori, gigolo împuțit!", am strigat, apoi am descărcat tot cartușul în el. A rămas inert, într-o baltă de sânge. Fata cu vioara s-a prăbușit în lacrimi, devastată. S-a aplecat asupra trupului bărbatului, într-un gest de adio inevitabil. M-am apropiat, încet. "Asta e în amintirea vremurilor
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
vărul lui Brad Pitt, nu?". "Imbecilule! N-am să ți-o iert niciodată! Era fratele meu, înțelegi? Venea aici ca să mai vorbim și ca să mă apere de eventualii agresori. Era singurul meu frate, iar tu l-ai ucis descărcând un cartuș întreg în el!! Acum ești mulțumit?". M-am albit complet la față și am simțit că mă cuprinde amețeala. "Era... Era...", m-am bâlbâit. "Nu se poate...". " Era...", am început, pentru a izbucni în hohote de plâns uriașe. "Așa este
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
gândul la berea de diseară când le va povesti colegilor cum îl jucase pe demnitar. Prin urmare, în spatele ministrului se mai așezară doi sepepiști ca să nu fie împușcat de vreun lunetist în sediul ministerului și cu primul în față având cartuș pe țeavă porniră către subsol unde erau așteptați de șoferi, mașini și de nepotul Marinel, un băiat foarte educat care spuse frumos săru-mâna nașu’ și-i deschise portiera deși era și el director în minister. Domnul ministru se urcă în
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]