753 matches
-
amorul este infinit, viața dulce și cerul lin. Cere, cu alte cuvinte, să fie răpită. Răpitorul pune Însă condiții, vrea proba inocenței și, În acest sens, cere curajoasei hanime să roșească. Nu e posibil accesul În tărîmul amorului desăvîrșit (magic, cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea vedere Vei roși, d-acum frumos, Și-i pleca iar ochii jos” — ceea ce hanima nu Întîrzie să facă: „Iar hanima se uimește, Drăgălaș ea roșește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
concav. Amândouă erau planturoase, atletice, pasionale, femei solicitând vigoarea bărbatului, niște flăcări în fine, însă Ioana era o văpaie rece și pasivă, Sultana - o flacără roșie. Una se lăsa învinsă cu voluptate, alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și era de fapt, căci agresiunea ei pornea nu din impudoare, ci dintr-o filozofie a independenței exprimate cu ingenuă lipsă de control. Sultana, dincolo de temperamentul ei eruptiv, era o cerebrală capabilă de a pricepe orice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
decât bijuteriile, îi oferea ființa sa, pedepsind în acest fel și pe soț, care n-ar fi putut niciodată mărturisi accidentul fără a deveni ridicol. Dar mirare! Jack smulge mâinile damei în rochie de seară, declară că el însuși e cast și nu înțelege să sucombe în fața unei femei. A da lovituri, acesta e "idealul" vieții lui. Se presupunea că femeia ședea în pivniță cu Jack multe ore din noapte, în așteptarea veștilor de la soț (piesa nu avea decât un decor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În fundul sălii spectacolului se auzea un zgomot, lumea întorcea capetele, și unii strigau: "Liniște!", însă un reflector descoperea locul. Acolo, soțul, în frac, înconjurat de câțiva bandiți mascați, arăta cu mâna spre scenă, unde Jack, în fine biruit de grațiile caste ale femeii, capitula într-o îmbrățișare. "Trădare!" strigau G. Călinescu bandiții din fundul sălii, iar soția țipa de pe scenă la soțul ei: "Canalie!" Cortina cădea și urma ultimul act, al judecății. Acum, din fundul sălii, iluminați de reflector, soseau din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după ce-mi voi scrie memoriile. . - Asta nu te împiedică să iubești. . - Ba da! Idealul înseamnă renunțare. Un călugăr n-ar gustaemoțiile ascetismului dacă n-ar măsura imensitatea pierderilor. Chilia lui nu-i atrăgătoare decât fiindcă e amară. Un om cast, fără revolte ale cărnii, e un eunuc, iar eu nu sunt un astfel de infirm. . - Ești oare cast? . - Da, până acum n-am cunoscut femeia. În ziua când amcunoscut o ispită puternică, am intrat într-o biserică și acolo m-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
călugăr n-ar gustaemoțiile ascetismului dacă n-ar măsura imensitatea pierderilor. Chilia lui nu-i atrăgătoare decât fiindcă e amară. Un om cast, fără revolte ale cărnii, e un eunuc, iar eu nu sunt un astfel de infirm. . - Ești oare cast? . - Da, până acum n-am cunoscut femeia. În ziua când amcunoscut o ispită puternică, am intrat într-o biserică și acolo m-am jurat să renunț la dragoste. . - Ce ciudat! Când am plecat în oraș cu soțul meu nu mi-amînchipuit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
renunț la dragoste. . - Ce ciudat! Când am plecat în oraș cu soțul meu nu mi-amînchipuit că o să am o noapte așa de originală. Nici nu știi ce aproape ești de mine! . - Dai și tu lovituri? . - Nu asta; și eu sunt castă, din cauză că n-accept pe soțulmeu înainte de a-și îndeplini promisiunea. . - Vrei să mă distrezi. În fine, vorbește, ce promisiune? . - I-am cerut să devină un veritabil bărbat, un om capabilde a fi scutul unei femei. Dacă nu erai tu astă-seară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă are vreunul vehicule la dispoziție. Plutonul bandiților negri, cu Jack la mijloc, străbătu sala, se urcă pe scenă, și procesul începu, figuranții fiind așezați după tipic, cu spatele spre public. . - Jack, recunoști că ai călcat jurământul de a fi cast? - Recunosc, femeia m-a învins. G. Călinescu . - Ai ceva de spus în apărarea ta? . - Nimic. E adevărat că nu mi-am pierdut castitatea fizică,am pierdut-o însă pe cea morală. Dacă aș trăi, nimic nu m-ar putea despărți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artistică prin care se încheie Renașterea. A urmat barocul, perioadă caracterizată prin grandoare, bogăție, vitalitate. Secolele al XVIII-lea al XIX-lea transformă nudul în motiv erotic. Astăzi, trăim epopeea corpului liber, poate prea liber. Nudul este frumos atunci când este cast și nu sugerează nimic mai mult în sinceritatea lui decât ideea trupului omenesc. Extazul fără dorință duce la conturarea relației dintre sentimentele estetice și morală. În secolul al XVI-lea, Veneția reprezenta una din culmile artei italiene. Tizian (1477-1576) glorifica
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întîlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adică libertatea de a-și dezbraca țăranii și de-ai spânzura după plac. Olanda cerea pentru comerțul său libertate. Hugo Grotius scrie un compendiu: liberum mare. Englejii răspund: ne iertați - mare clausum. De la bilul maritim datează înflorirea Angliei. Cetățenii franceji (caste) strigau sub Richelieu libertate, adică o sumă de drepturi și privilegii toate pe spatele țăranului. Sa venim la republicele române care, ca și cele antice, trăiau prin exploatarea sclavilor și a țăranilor, unde Domnul era cu mîinele legate și cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aceste reprezentația operetei a avut un deplin succes. Ceea ce ne bucură este însă împrejurarea că textul piesei a fost "cores de espresiunile ce nu cad în cadrul diletantismului". Aceste espresiuni publicul iașan le cunoaște în toată "cruditatea" lor, dar urechile mai caste ale celui lugoșan a fost scutite de ele. [24 noiembrie 1876] {EminescuOpIX 269} O CÎNTĂREAȚĂ ROMÎNĂ ÎN MCKLENBURG Doamna Gabriela Ionescu, soția unui advocat român din Arad, s-a devotat artei scenice, în speție muzicei. "Familia" spune că, după un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prezente atât în societățile capitaliste cât și în cele socialiste. Mulți oameni cred greșit că într-un sistem cu clase sociale numai statusurile dobândite sunt importante. Acest lucru nu este adevărat; diferența între sistemele de clasă și celelalte două sisteme (caste și feudal) nu constă în faptul că statusurile atribuite nu contează, ci că ponderea mai mare o au statusurile dobândite. Afirmația este validată de studiile asupra mobilității sociale în societățile cu clase. 8.4. Mobilitatea socială Mobilitatea socială se referă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mult de proaspătul soț. Personajele au diferite motive pentru a fi tăcute și își manifestă tăcerea în maniere diferite.83 Mai adoptă o tăcere strategică. Cavalerul și diacul sunt tăcuți pentru că naratorul încearcă să-i înfățișeze efeminați, cu un aspect cast. Tăcerea ar trebui asociată cu principiul feminin, dar nu este ceva intrinsec caracteristic femeilor, ci constituie mai mult un comandament, o impunere a lipsei unei atitudini verbale. Tăcerea femeii este o consecință a marginalizării ei sociale și se evidențiază mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conținutul este altul, și nu le corespunde de loc. Femeia continuă să fie, în aparență, un îngeraș, dar ce înger! Ni se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poemului. Vânătoarea femeilor simbolizează o dorință de depășire a inactivității, a spiritului pasiv, reliefând nevoia de acțiune, de dinamism. La sfârșitul activității cinegetice, femeile se adună în jurul zeiței care le cere o închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conține, in nuce, câțiva topoi specifici operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales tema, dialectica Diana - Venus, opoziția între ceea ce am numi donna angelicata, castă, pură, eterică, și donna demonicata, carnală, pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine și din literatura antică, mai ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă;/ Voioasă n-a mai fost nicio clipită,/ Ci a murit de of-ul lui, zdrobită.”691 Personajele feminine sunt prea pasive, vor să-i subjuge total pe acești aventurieri, nu le intuiesc natura doritoare de libertate, sunt lipsite de empatie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gramatical), nu o persoană cu voință și atitudine, reprezintă, ca de altfel și celelalte donne angelicate, o idee, este unidimensională, îi lipsește libertatea și puterea de alegere. Povestirea doftorului are în plan central acest „sacrificiu pasiv”848 al unei martire caste, victimă a justiției sociale, dar și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața pentru a-și menține castitatea. Fecioria reprezenta pentru Părinții Bisericii o stare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o virtute pe care oricine să și-o însușească, era percepută ca o negare a dorințelor proprii, legată, de cele mai multe ori, de ideea de sacrificiu, singurele podoabe ale unei fecioare ar fi rănile martirajului ei. Personajul feminin trebuia să fie cast pentru a putea fi iubit, fecioara reprezenta un ideal, o dorință de a accede la absolut, la puritate.852 Vălul, așa cum precizează Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult de proaspătul soț. Personajele au diferite motive pentru a fi tăcute și își manifestă tăcerea în maniere diferite.83 Mai adoptă o tăcere strategică. Cavalerul și diacul sunt tăcuți pentru că naratorul încearcă să-i înfățișeze efeminați, cu un aspect cast. Tăcerea ar trebui asociată cu principiul feminin, dar nu este ceva intrinsec caracteristic femeilor, ci constituie mai mult un comandament, o impunere a lipsei unei atitudini verbale. Tăcerea femeii este o consecință a marginalizării ei sociale și se evidențiază mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
conținutul este altul, și nu le corespunde de loc. Femeia continuă să fie, în aparență, un îngeraș, dar ce înger! Ni se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poemului. Vânătoarea femeilor simbolizează o dorință de depășire a inactivității, a spiritului pasiv, reliefând nevoia de acțiune, de dinamism. La sfârșitul activității cinegetice, femeile se adună în jurul zeiței care le cere o închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
conține, in nuce, câțiva topoi specifici operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales tema, dialectica Diana - Venus, opoziția între ceea ce am numi donna angelicata, castă, pură, eterică, și donna demonicata, carnală, pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine și din literatura antică, mai ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă;/ Voioasă n-a mai fost nicio clipită,/ Ci a murit de of-ul lui, zdrobită.”691 Personajele feminine sunt prea pasive, vor să-i subjuge total pe acești aventurieri, nu le intuiesc natura doritoare de libertate, sunt lipsite de empatie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]