701 matches
-
elevilor reconstituirea propozițiilor din cuvinte date în ordine schimbată. Exemplu: Formulați propoziții ordonând cuvintele de mai jos: a. de pădure, cele mai , fructele, vitamine, conțin, multe. b. sunt, mari, școlar, clasă, din, cel mic. c. stradă, sunt, înfloriți, lor, pe castanii. d. din școala, sunt, cei silitori, în clasa. Corect a. Fructele de pădure conțin cele mai multe vitamine. b. Eu sunt cel mai mic școlar din clasă. c. Castanii sunt înfloriți pe strada lor. d. În clasa noastră sunt cei mai silitori
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
distinctive ale personalității, prin cumulul restricțiilor care sugerează banalitatea și mediocritatea sau al negațiilor care echivalează caracterizarea cu delimitarea unui vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprui. Nu era nici cârn, nici năsos și urechile le avea potrivite. Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici-nalt, nici bondoc, nici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
indeterminabilului absolut, contingent absurdului. Leonică din Broaste...destule. Nuvelă pesimistă este, spre exemplu, creionat printr-un șir de negații care exfoliază, rând pe rând, succesivele imagini care asigură posibilitatea reprezentării mentale: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprii. Nu era nici cârn, nici năsos, și urechile le-avea potrivite. Nu era nici mare, nici mic, nici gras, nici slab, nici nalt, nici bondoc, nici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur. Când se întâmpla să mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna Zoița, soacră-sa, mama lui Ion, cu care împărțea trebile casei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când el n-a catadicsit să facă nimic în schimb? De însurat, s-a însurat cu tine. Asta ar fi trebuit să-i ajungă. Acum spui prostii, îi zise Minette. Când s-a însurat cu mine, eram suplă, cu părul castaniu și piele frumoasă. Acum sunt grasă, cu părul cărunt și cu milioane de riduri fine din alea despre care ni se tot spune. Nu ești grasă, se înfierbântă Darcey. Sigur că ai mai luat în greutate. Așa se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de încredere în sine de pe scenă după al cărui telefon tânjise? Felul în care el arăta nu o ajuta cu nimic în a-și soluționa dilema, deoarece nu era nici foarte atractiv, nici extraordinar de urât - părea comun. Avea părul castaniu tuns scurt, culoarea ochilor nu era una foarte clară și, bineînțeles, mai era și problema cu pistruii. Dar ei îi plăceau oamenii comuni. Ea observa oamenii obișnuiți. Nu avea rost să zboare prea aproape de soare. Și chiar dacă era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Bună! Mă numesc Andrei-Bogdan Andrieș. Am zece ani și sunt în clasa a patra la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Locuiesc în localitatea Valea Adâncă, comuna Miroslava, județul lași. Sunt un băiat cu o înfățișare plăcută, înăltuț, cu ochii verzi, părul castaniu și chipul mereu vesel. Colegii mă consideră chiar amuzant. Eu pot să vă spun că sunt harnic, bun la suflet, respectuos, cinstit, săritor la nevoie și nu în ultimul rând, inteligent. Acord o atenție deosebită vestimentației mele, chiar dacă sunt băiat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sunt skateboard-ul și construirea de căsuțe pentru animale: pisici, căței, păsări și iepurași. Aș vrea ca în continuare familia mea să fie la fel de sănătoasă și fericită! Eu mă numesc Ilinca-Natalia Pricop și am zece ani și jumătate. Am părul castaniu și ochii căprui. Sunt o fată înăltuță, dar slăbuță și firavă, motiv pentru care toată lumea îmi zice gâză sau scobitoare. Pot să vă spun despre mine că sunt un copil energic, iar de câțiva ani fac dans sportiv, activitate care
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Îmi place mult această culoare care mă îmbie atât la studiu cât și la relaxare. Când am pășit pentru prima dată pragul ei, am simțit că o primă etapă a copilăriei mele a pierit. Eram o școlărită timidă, cu părul castaniu, strâns intr-o codiță lungă pe spate. Ochii mei căprui reflectau bucuria noii experiențe, iar toată ființa mea vibra de emoție. Știam că am mai multe responsabilități și eram încă de atunci foarte conștientă de importanța muncii și a perseverenței
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
va aduce în brațele ei. Dorința din spatele acestei înscenări m-a mișcat, deși minuțiozitatea șiretlicului îmi provoca silă. În acea primă zi Madeleine și-a schimbat înfățișarea de îndată ce a închis ușa. O clătire rapidă i-a readus culoarea părului la castaniul ei închis și la tunsoarea paj, iar rochia neagră, mulată, s-a făcut nevăzută. Am încercat aproape tot, în afară de amenințarea că o să plec și de implorări. Madeleine mă tot reducea la tăcere cu „Poate altă dată“. Compromisul nostru tacit erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
polițist - dar privirea aceea o făcea să semene și mai mult cu Betty, așa că nu i-am mai spus nimic. — N-o să mă lovești... a zis ea. Nu vorbi, am întrerupt-o eu. I-am îndreptat peruca, îndesându-i părul castaniu, lung și moale sub ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare. N-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mata Hari cu mine, poate mă las convins... Mi-ar plăcea cu o femeie În uniformă! Watson mârâi și Își scoase din teacă bastonul. Ușa de la toaleta bărbaților fu izbită brusc de perete. O femeie masivă cu un păr bogat, castaniu Închis, dădu buzna În Încăpere, cu mâinile În șolduri și flăcări În priviri. Ce naiba se Întâmplă aici? Întrebă ea, uitându-se Încruntată la Logan și Watson. Jumătate din redacția mea de știri stă afară udă de pișat pe pantaloni. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
convingi, insistă. Caută tovărășia adulților. Citește mult mai repede decât mine. În fiecare zi spune cuvinte noi în latină și în greacă. Nu greșește verbele. Are o memorie bună și ordonată. Mereu face planuri...“ Acum însă copilul, cu părul lui castaniu ciufulit, îl urma fără chef și-l întrebă de ce întrerupsese discuția despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu vrea să vorbească cu mine, de parcă n-aș fi în stare să înțeleg? Era adevărat: nici măcar în timpul conversațiilor, nici măcar când era emoționat nu făcea greșeli de sintaxă, nu greșea timpul sau modul vreunui verb. Își înălță capul cu păr castaniu ondulat elegant pe frunte, așa cum avea să-l poarte toată viața, și promise: Nimeni n-o să știe că am vorbit despre asta. Și așteptă. Tribunul răsuflă adânc, cum făcea întotdeauna înainte de a ordona un asalt, și zise: — Tu te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lent, plin de devoțiune, o sărută. Percepu, în adierea proaspătă a insulei, un iz stătut de lână păstrată de cine știe când, ca în casa Liviei. De sus, cu o ușoară tresărire de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui Germanicus. Gajus înălță capul; împăratul nu spuse nimic și îl expedie cu un gest. Era la fel cu gestul cu care îl alungase Maștera în prima zi. Tribunul îl însoți până la ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărau, alegerile avea să le facă arma lui. Senatorii au votat îndată. — Nu știam aceste detalii, zise Gajus cu atenția unui cercetător. Sertorius Macro încerca să ghicească gândurile ascunse în spatele acelui chip tânăr, bine bărbierit, cu ochi limpezi și bucle castanii pe frunte, și o clipă fu cuprins de spaimă. Dar Gajus surâse. — Mă bucur că ești aici. Pleoapele se deschiseră larg, lăsând să se vadă intensitatea privirii. — Nu găsesc pe nimeni cu care să pot vorbi despre istorie... Macro renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei, față de munca și curajul lor; ne vom strădui ca scrierile lor să fie recuperate și publicate. Nu prin ascunderea adevărului - rosti el o frază care avea să devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
legănă de partea cealaltă și apoi ridică lanțul la loc în urma sa. —Brenda! strigă el îndreptându-se către camera frigorifică. Brenda, draga mea, îmi poți face o favoare în drum spre casă în seara asta? O fată ștearsă cu păr castaniu creț și care purta mănuși groase de piele se îndreptă de unde stătea aplecată peste mâncarea congelată. Lentilele ochelarilor îi erau acoperite de condens și cu o mână ținea o pungă de mazăre, iar cu cealaltă își împingea ochelarii în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
afla că mai am de trăit doar un an sau cinci sau zece, jur că primul lucru pe care l-aș face ar fi să cumpăr un pachet de țigări. Emmy clătină din cap și câteva șuvițe din părul ei castaniu se desprinseră din coadă. Își potrivi costumul de baie — stilul sport, de culoare albastră, alcătuit din două piese, care arăta mai degrabă ca un echipament sportiv decât ca niște bikini — și zise: Amândouă sunteți dezgustătoare cu țigările alea. Nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să mai fi fost vreun motiv În afară de asta. Nu. Claudia urăște părul roșcat. I se pare de-a dreptul respingător. Se pare că a fost o Încurcătură la culoarea părului donatorului de spermă. I s-a spus că avea părul castaniu Închis. De fapt, părul lui era roșcat. — Dar credeam că numai englezii au o problemă cu părul roșcat, spuse Ruby. Nu mi-am dat seama că și americanii au probleme de-astea. Sunt destul de sigură că nu le prea place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă-o încet, a murmurat. S-a îndreptat spre reanimare, spre neurochirurgul de gardă. — Fata pe care tocmai au adus-o... — Ești fără mască, să ieșim. Au părăsit locul acela aseptic, unde rudele nu sunt lăsate să intre, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de sticlă de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și grădina, erau încărcate de o atmosferă foarte personală de vară târzie. Dungi de lumină se strecurau prin storurile pe jumătate trase, lângă poarta grădinii se înălța un păr, pe un zid de piatră înfloreau micsandrele și o lumină vag castanie umplea sufrageria pe pereții căreia atârnau portretele în ulei ale celor doi străbuni din Cöln. Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eu lucram peste vară într-un magazin, iar Maria deja se pregătea să devină una dintre cele mai tinere cumpărătoare de haine la modă. Chiar o prindea rolul, cu fustele ei cloș și bluzele strânse pe talie care, împreună cu părul castaniu cu bucle mici și tenul alb, o făceau să arate ca o sirenă de la Hollywood din anii ’50, stil pe care nu l-a abandonat nici când a devenit mai sofisticată în felul de a se îmbrăca. Pentru mine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]