1,049 matches
-
minciună gogonată. Halal țar pentru Mama Rusie! I-o spusese în față. Nu folosise exact aceiași termeni, desigur. Își împodobise părerea cu toate zorzoanele etichetei de la bătrâna curte petersburgheză, dar își luase permisiunea de a rânji suficient de disprețuitor. Primi castronul cu apă fierbinte din mâna ordonanței și începu să bea cu înghițituri mici. În fiecare dimineață își lua această rezervă de căldură care îi risipea încordarea și elimina toate toxinele. Uneori și gândurile negre. Ivan trebăluia, dar mereu se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adăugat ea simulând cu degetul tăierea beregatei. Exact, a spus Alison cu tristețe. Acum Luca se duce să-I vadă singur. Pe masă au apărut aperitivele. O salată Cezar fără sos și fără crutoane pentru Julia - cu alte cuvinte, un castron cu lăptuci; supă de pui pentru Alison; și două porții de șuncă Parma pentru Fiona și Susan. Toate patru au început să mănânce. —Așa! Fiona s-a folosit de degetul mic ca să-și șteargă o picătură de suc de merișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-a aruncat lui Alison o privire care voia să-i transmită că Julia avea tendința să exagereze. — Ce-a mai făcut Deborah acum? Abia dacă pot să vă spun, a continuat plină de dramatism Julia, împingând într-o parte castronul cu lăptuci din care nu mâncase decât jumătate. L-a tuns pe James. Preț de câteva clipe, nimeni n-a scos nici un cuvânt. —Asta-i tot? a zis într-un final Susan, verbalizând ceea ce toate gândeau în secret. —Poftim? Indignată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jake aseară? David părea distras. Își scotocea buzunarele hainei. — Cheile de la mașină sunt la tine sau la mine? a întrebat-o el pipăindu-și jeanșii. — Sunt în fructieră, i-a răspuns Fiona indicându-i măsuța pe care se găsea un castron, în care erau aruncate de toate, numai fructe nu. Ai auzit ce-am zis? —Poftim? David avea acum cheile în mână. —Te-am întrebat unde s-a dus Jake aseară? David se îndrepta deja către ușă cu pas hotărât, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de frumos. Ea fusese cea care alesese hotelul ăsta, după ce cercetase zona pe Internet. Și era foarte mulțumită de alegerea pe care o făcuse. Aranjase ca înainte de cină să le fie adusă în cameră o sticlă de șampanie roz, iar castronul cu fructe de vară - preferatele lui Nick - era deja acolo. După prânzul unde fusese discutată ideea asta a plecării, Susan mai așteptase vreo câteva zile înainte să atace problema separării, peste noapte, de Milly. În timpul ăsta, repetase în minte fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să sortezi și să speli tone de legume și să te lupți ca și cu ursul cu sacii de cartofi. Lucra și de zi, și de noapte, în ture de douășpe ore, și erau perioade de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
păstrându-ți cumpătul și mila, și iubirea neștirbite de zbieretele lor, lasă-i să facă ca toți dracii, să se bată ca să se întărească pentru viața grea de afară, fiindcă aici, de bine, de rău, au un pat și un castron cu fiertură și înlesnirea asta de ultimă oră, bani de buzunar, bani de o prăjitură și un suc, iar în rest n-au decât să se reguleze-ntre ei dacă n-au alte posibilități, fiindcă vezi bine, Rafaele, că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un blestem perpetuându-se de-a lungul întregii vieți și picurându-i venin în oase - blestemul lui, răscolit de blestemul femeii ăsteia. Ea scotea din sacoșă și punea pe masă ditamai oala cu mâncare, din care umplea de două-trei ori castronul cu ostropel, cu musaca sau cu ardei umpluți, sau cu pilaf cu bucăți de carne cât pumnul în el, și alături, cele două franzele, ceapa, usturoiul și roșiile, punga cu prăjiturele, plăcințelele cu mere, cu vișine sau cu dovleac, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
preocupată parcă decât altă dată de soarta ei și-a lui Petrișor, poate unde era singură și așteptându-l pe Roberto al ei, care de pe o zi pe alta ar fi trebuit să apară. Pusese pe masă, dinaintea Mirelei, un castron cu cârnați prăjiți și farfurioare cu tobă, șorici, șuncă și castraveciori murați. Moldovenii ei de la țară tăiaseră porcul și-i trimiseseră pachet, finuțo, la mulți ani, ia de bagă-n fizic, avem di toate, sărbători fericite și pule belite, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de curând un așa-zis bar de găluște și tăiței, care servea o gamă amețitoare din respectivele feluri, la prețuri avantajoase. De data asta, am comandat pentru Început găluște cu legume prăjite În tigaie, apoi Tom și-a luat obișnuitul castron de tăiței cu pui și porumb Înotând În zeamă - simplu și ca la mama acasă. Teoria mea era că felul ăsta era echivalentul chinezesc al supei de pui evreiești - avea chiar și găluște. Eu m-am aventurat să Încerc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
felul ăsta era echivalentul chinezesc al supei de pui evreiești - avea chiar și găluște. Eu m-am aventurat să Încerc ceva nou și am comandat tăiței cu fructe de mare În sos picant și acrișor. Ambele feluri erau servite În castroane suficient de mari cât să conțină necesarul de hrană pe o zi al unui ciobănesc german și erau absolut delicioase, așa că am pornit să sorbim fericiți. Care mai e viața pe la sală? mă Întrebă Tom În timp ce-și termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îndată toată istoria. Doamne, ce-i asta? Găsisem ceva plutind printre tăiței, care semăna cu un accesoriu pentru vibratoare chinezești, care Îmi oferea mai multe striații pentru mai multă plăcere. Era alb și de consistența cauciucului. L-am ridicat din castron. — Arată ca un accesoriu pentru vibratoare, comentă Tom, căci se vede treaba că mințile Înguste gândesc la fel. Vezi dacă are etichetă cu made in China pe spate? — Ești scârbos. L-am băgat În gură și avea gust de calamar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sine e de-ajuns să pună oamenii pe jar. Tom Își terminase porția de tăiței. Aruncă un ochi prin restaurant ca să vadă dacă nu se uită cineva spre noi. Din păcate, erau câțiva. Hotărât să nu-i pese, Tom duse castronul la gură, Îl Înclină și dădu pe gât ultimele picături din supă, apoi se lăsă pe spate În scaun, cu satisfacția omului sătul. Cu ocazia asta se pricopsise cu vreo două noi pete pe puloverul ce fusese pe vremuri alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am găsit loc pe o corabie. La sosirea mea la Alexandria, am fost primit ca un emir de rang Înalt, mă aștepta o solie În frunte cu Abu Daud, conducătorul suprem al misionarilor. Servitoarea tocmai intră pe ușă. Lasă câteva castroane pe covor. Hasan Începe o rugăciune pe care o Întrerupe de Îndată ce aceasta pleacă. — La Cairo, am petrecut doi ani. Eram câteva zeci la Școala de misionari, dar numai o mână dintre noi eram meniți să purcedem la fapte În afara teritoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și încă nu am mâncat nimic, iar eu mă înfurii, ce vrei de la mine, pregătește-ți ceva, nu mai ești copil mic, dar imediat regret ce am spus și alerg la ea, îi torn câțiva fulgi de porumb într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de multă plăcere îi face să ne întrerupă în felul acesta, nu se alătură acestei rare armonii, ci o sparge într-o clipă, dar eu mă stăpânesc, fără furie, fără reproșuri, mă grăbesc să îi torn fulgii de porumb în castron, hai să mănânci, Noghi, dar ea spune, nu îmi este foame, apoi se agață de el cu mișcări exagerate, aproape doborându-l, tati, doctorița a spus că te vei face bine, el întinde o mână slăbită și îi mângâie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deși stătea cu spatele la mine. Se mișca cu extrem de multă îndemânare, făcând patru feluri de mâncare în același timp. A gustat ceva, în următoarea secundă a tocat ceva, apoi a scos altceva din frigider și a presărat peste mâncarea dintr-un castron, iar în următoarea clipă a și spălat o oală pe care nu o mai folosea. Parcă era un instrumentist indian care cânta în același timp la mai multe instrumente de percuție: clopoței, tobe, oase de bivol. Fiecare mișcare era precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-avea vreo patru sute cincizeci de kile. Am țipat la Johnson să-i lase fir, dar pînĂ s-apuc să scot un cuvînt l-am văzut săltat de pe scaun de parcă ar fi fost tras pe scripeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
anunț în timp ce mă ridic. E timpul să hrănesc celulita. Mergem la barul cu „t“, precizează Davey. Mai vine cineva? Răspunsul e nu. Îmi iau haina și ne îndreptăm spre barul pe care îl frecventăm asiduu. Davey și-a luat ditamai castronul de tăiței și supă Tom Yum Goong, plus salată cu carne de vită pentru mine. Încă mai ții dieta cu puține hidrocarburi? mă întreabă Davey în timp ce ne așezăm. — Încerc din răsputeri. De când m-am întors din New York încerc să reduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare se permite o oră de somn În plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl nostru» În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
diavolească de-a lor, nu?” „Ajung și acolo. Dar judecați un moment. Duceau o viață de marinari, luni În șir prin deșert. Te afli În casa diavolului, e noapte, te Întinzi sub cort Împreună cu insul care a mâncat din același castron cu tine, ți-e somn, frig, sete, frică și vrei la mama. Ce faci?” „Amor viril, legiunea tebană”, sugeră Belbo. „Dar gândiți-vă ce viață de infern, În mijlocul altor oameni de arme care n-au făcut legământul, și când năvălesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
utilizam orice moment liber pentru a mă trata. Și rezultatele nu au întârziat să apară. COMPRESELE CU VARZĂ Luam frunze de varză albă, crudă, proaspătă, le striveam cu plăcintarul de lemn, pe un fund de lemn, le puneam într-un castron de tablă emailat. Castronul, cu frunzele de varză în el, îl puneam peste o oală cu apă în clocot. Îl țineam acolo, până se încălzeau ușor, (frunzele de varză). Și așa călduțe, le puneam pe ochiul stâng și pe partea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pentru a mă trata. Și rezultatele nu au întârziat să apară. COMPRESELE CU VARZĂ Luam frunze de varză albă, crudă, proaspătă, le striveam cu plăcintarul de lemn, pe un fund de lemn, le puneam într-un castron de tablă emailat. Castronul, cu frunzele de varză în el, îl puneam peste o oală cu apă în clocot. Îl țineam acolo, până se încălzeau ușor, (frunzele de varză). Și așa călduțe, le puneam pe ochiul stâng și pe partea dureroasă a capului. Puneam
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
oală. Când apa a dat în clocot, am introdus șoseta (punga cu plante) și am ținut-o circa 1 minut, atât cât am considerat necesar să se umezească și să se înfierbânte. În acest timp, am acoperit oala cu un castron din material plastic. Am scos punguța din apa în clocot în castronul de plastic, folosindu-mă de două furculițe. Tot cu furculițele am presat punguța, să se scurgă lichidul din ea. Operațiunile de scoatere și scurgere le-am făcut rapid
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
plante) și am ținut-o circa 1 minut, atât cât am considerat necesar să se umezească și să se înfierbânte. În acest timp, am acoperit oala cu un castron din material plastic. Am scos punguța din apa în clocot în castronul de plastic, folosindu-mă de două furculițe. Tot cu furculițele am presat punguța, să se scurgă lichidul din ea. Operațiunile de scoatere și scurgere le-am făcut rapid, pentru a nu se răci și a nu se pierde aburii. Castronul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]