445 matches
-
fapt, în afară de această ladă absolută, participantul la înmormântare mai poate vedea chipurile celor dragi defunctului. Defunctul, nu defuncta. Mă doare însuși termenul defunctul sau, mă rog, mortul și nu defuncta sau moarta. Ca și cum, odată rămas fără viață, cel aflat pe catafalc, n-ar mai fi om. Înfiorător! Ca în Bacovia, plumbul. Câtă teroare! Chipuri scofâlcite sau nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea vedea cum stă sicriul ăla în pământ... Am tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fie că nu se mai poate spăla...Și miroase urât dacă nu te speli... E-he! Când ești om bătrân, nu te mai vrea nimeni. Nimeni. Toți se retrag și așteaptă să te vadă într-o bună zi, lat pe catafalc. Abia atunci începi să însemni ceva pentru cei din jur. Asta-i viața. N-au fost destule toate prin câte am trecut. Sau ai senzația că noi am dus o viață de boemi, așa cum se vede din fotografii? Da. Fotografiile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și preoții mai fac o cântare. După care, se pregătesc, toți cei în a căror sarcină cădeau acestea, să-l coboare în mormânt. Un preot observă ceva care i se pare ciudat. La pornirea din fața porții, a răposatului scriitor, marginile catafalcului erau garnisite cu volume din cărțile pe care acesta le realizase în viață. Acu, de-odată, nu mai era nimic. Totul dispăruse. Cele mai bine de douăzeci de titluri cu proze, poezii, epigrame, glume, maxime și alte specii literare, dispăruseră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc În față, la o cotitură. În acel decor În care ziua Își dădea duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înghițeau pe bietul Gicu. Din mers, am aruncat o privire terifiată către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
barbare care venerau femeile ca ființe aflate în contact cu divinitatea, nimeni nu ucisese vreodată o preoteasă. Preotesele erau omorâte de străini, iar în acele ținuturi străin însemna roman. În noaptea aceea cu lună plină, Velunda fusese așezată pe un catafalc din ramuri de mesteacăn - copacul prezicătorilor - și de paltin, prin crengile căruia vântul suflă scoțând sunete melodioase. Lângă ea fuseseră depuse colierele de chihlimbar pe care îi plăcea să le poarte, panglicile albe cu care își lega părul și sandalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Lângă ea fuseseră depuse colierele de chihlimbar pe care îi plăcea să le poarte, panglicile albe cu care își lega părul și sandalele, pentru a putea să treacă pragul și să străbată drumul spre lumea de dincolo. Lurr stătea lângă catafalc, cu botul pe labe. Nu se ridicase când Valerius intrase în sat împreună cu Julius Civilis și oamenii acestuia. Nu se mișcase nici măcar când Valerius trecuse prin fața lui. Julius Civilis îl pusese pe Valerius să se așeze alături de el, în coliba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
godaci pătați de la o scroafă pe nume Victoria Principal (pronunțat cum se aude), ajunge la înțelegerea următoare: "Scroafa îi animal delicat, nu ca calu'. Lu' cal îi pui luțărnă în iesle cu furca și gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară. În nări îi stăruia un miros necăcios și atât de răscolitor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadinei decât de al tatălui său. De la serbarea "Obolului" n-a mai văzut-o deloc, și astfel i-a rămas în minte cu torsiunile, flexiunile și vibrațiile din dansul apașilor, o imagine dureroasă pentru inima lui. Acuma, în biserică, în fața catafalcului pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit și care i-a dăruit toate suferințele și bucuriile iubirii. Se așeză în strana de la căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia stranei erau câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi rătăceau leneșe. Aci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar ei îi datorează cariera Și carierei... pe a doua soață! Unde duce băutura Venind beat mort în ziua de chenzină, Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce băutura! La catafalcul unei concupiscente Te-ai dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut. Mi s-a explicat Că ziua-ntreagă-i la bronzat. Revin spre
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
din punct de vedere politic să te slujești de un mort împotriva celor vii, să subordonezi respectul pentru misiunea sa față de admirația pentru un om în cele din urmă să deturnezi admirația în propriul tău profit. Lenin se află pe catafalc, învăluit în giulgiul legendei sale, iar succesiunea lui este deschisă. Erau în joc mai mulți tovarăși de drum, dintre care Troțki era cel mai prestigios, iar Buharin părea cel mai evident. Unul singur nutrea însă dorința de a cîștiga cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație liturgică, depunînd în fața catafalcului lui Lenin un adevărat jurămînt religios: "Părăsindu-ne, tovarășul Lenin ne-a poruncit să ridicăm cît mai sus și să păstrăm neîntinat titlul măreț de membru al partidului. Jurăm, tovarășe Lenin, că-ți vor urma cu cinste porunca" ș.a.m.
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cultura, cu mult mai mult decît a făcut-o pentru societate. Iar el care voia să pună suveranitatea impersonală a științei și a democrației în locul suveranității personale a religiei și a eroului nu a văzut mulțimea fără număr defilînd în fața catafalcului său, descoperindu-și capul în gînd în timp ce-i rostea numele și sacrificîndu-se pentru cultul său. Act excepțional, zeificarea lui Lenin a devenit apoi exemplele sînt numeroase, de la Mao la Tito un procedeu în slujba expansiunii unei religii profane, la fel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în privința ideilor și gesturilor lui, acum în schimb se îmbulziseră în cor pentru a-i face cunoscut dezacordul lor. Poate c-a făcut-o de pomină, așadar, dacă nici prietenii adevărați nu-i împărtășesc fapta... Ce-am atașat eu la catafalcul bătrânului filosof era doar o poezie, nicidecum o bombardă. Ei da, ca și cum poeziile tale, bătrân ștrengar, n-ar avea mereu spini, ace ascuțite sau otrăvuri. Nu știam că niște ființe mici ca voi s-ar amesteca în filosofie sau teologie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai puțin,/ Deși știu că-n opaițul vieții/ Trebuie pus mereu sânge,/ Sângele altuia.// Mai nevinovată, dar nu nevinovată,/ Am stat la masă cu vânători,/ Deși îmi plăcea să mângâi urechile lungi/ Și mătăsoase ale iepurilor/ Asvârliți, ca pe un catafalc,/ Pe fața de masă brodată./ Vinovată chiar dacă eu nu apăsam pe trăgaci,/ Ci-mi astupam urechile,/ Oripilată de zgomotul morții/ Și de mirosul sudorii nerușinate a celor care-au tras". (Animal planet) Redând ad litteram frânturi din existență, prin acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
era vînt.../ Și scîrțîiau coroanele de plumb”.) îl întîlnim în „Panoramă” („în jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hîde și fixe priviri./.../ în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”.), în „Poemă în oglindă” („Vezi, din anticul fotoliu - /Agonia violetă,/ Catafalcul,/Și grădina cangrenată”), în „Sepulcre violate” („Și ce-am văzut era straniu/într-un copac am găsit un craniu,/Pe o cruce niște cozi blonde”.), în „Renunțare” („în grădina moartă/Am sărit aseară peste zidul mort - / Pasul meu, încet, se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Calea Victoriei. Intrarăm. Vreo patru odăițe, - dar ce lux. Perdele și perne de mătase, mobile într-un stil ciudat, dar toate artistice, - și-n fund o cameră într-un complet întuneric. - Uite! Mă împinse înăuntru, și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul meu - rîse Haralamb. Recunoscui plăcerea macabră a poetului care scrisese poemul «Rămășagul», unde niște studenți se așezară pe mesele unei camere mortuare printre cadavre, ca să înspăimînte pe un coleg deal lor care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Comitetului Central. La el ultima gardă a fost alcătuită din: Ion Pas, adjunct al ministrului Invățămîntului și Culturii, Eugen Jebeleanu, membru corespondent al Academiei, Aurel Mihale și Ferenc Szemlér, secretari ai Uniunii Scriitorilor, Mihai Novicov, Scarlat Calimachi, Dumitru Corbea. La catafalcul lui Camil Petrescu au vorbit: Iorgu Iordan, Tudor Vianu, Eugen Jebeleanu, Constanța Crăciun („în numele C. C. al PMR și al Consililui de Miniștri”), iar după ceremonia funebră I. M. Sadoveanu. La cel al lui Bacovia au fost trei vorbitori: profesorul universitar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia. Un poem de-al său se intitulează chiar așa: „Pantofii”: „Pantofi de aur, expuși în vitrină,/ Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,/ Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți arde-n mormînt,/ Pantofi de aur, expuși în vitrină...” Tema versurilor e „arderea”, putrezirea, moartea. După Jean Chevalier și Alain Gheebrandt (Dicționar de simboluri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și el de la alții, „a împrumutat”. E drept, nu prea multe, totuși aspectul n-ar trebui trecut cu vederea. De pildă, acea imagine întîlnită într-o evocare de Dora Adam (Aurel Savela) -, a oglinzii care răsfrînge pianul ce pare un catafalc -, cronologic anterioară „Poemei în oglindă”. O cercetare detaliată va evidenția (peste ce a amintit I. M. Rașcu) destule „reminiscențe” din Al. Macedonski, A. Vlahuță, Ion Păun-Pincio, Ștefan Petică, Șt. O. Iosif (cele mai multe), D. Iacobescu, Mihai Codreanu etc. Sau din diverși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frumos elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus în Ravelstein cu minime schimbări, dar într-un montaj care-i răstoarnă sensul. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]