1,722 matches
-
câine-amarnic a pustie, Luna este ciobul spart de geruri, Înțeleptul, o furnică în chilie. Fără nume sunt și fără mine Cade clipa în nemărginiri să moară, Curg lumini din stelele virgine, Eu mă nasc pentru întâia oară ... AXIS MUNDI (2) Catargul se leagănă-n mișcări șovăielnice, Treptele urcă în slavă stăpânul, Valul se sparge în unde concentrice, Pământul trimite, cu sevele, vinul. Istorii se nasc dintr-o mare gâlceavă Pe aur cărat cu sârg în morminte, Încă-i mai dăm lui
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
la 59) sunt, cu voia dumneavoastră, o exprimare a rodului bogat asigurat prin ceea ce exprimă domnul Cristian Petru Bălan: „Ai adunat în juru-ți condeie luminoase, Mari sculptori de cuvinte-statui ce strălucesc, Care ne saltă graiul pe trepte valoroase Sub un catarg de aștri spre care toți privesc”. Acestea fiind spuse, sper că v-am trezit curiozitatea și interesul, dragi prieteni-cititori. Dacă nu am fost suficient de convingător, vă aduc la cunoștință că, în numărul 11 (13) din noiembrie 2012, domnul prof.
LA UN AN DE LA NAŞTERE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359394_a_360723]
-
frază Numai verbele... Prânz Pe colț de masă Pâinea se taie-n felii La mijloc, supa Amirosit Stânci de rouă De departe mustăcind Vulpi viclene Pârtieeee... Trage Universul- Luceafărul înhămat La Carul Mare Furt În amurg pirații Strâng în grabă catargul Cu Luna în vârf George NIcolae Podișor Referință Bibliografică: Domestice... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 387, Anul II, 22 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DOMESTICE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360459_a_361788]
-
visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc. În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea detașată, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în larg... Și luat de furtună, se zbate bolnav Că aripa-i ruptă. Și-i noapte. Și-i frig... Și marea-i haină, iar dorul firav.. Îl strig să se-ntoarcă
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
și cade în unde Și somnul l-ar duce și nu are unde Îl spală zefirul și iar se întoarce De-o veșnicie mă privește și tace Oglinda în care trăiește se sparge Și el se împarte în zeci de catarge Pe mările lumii plutind fără zor Ca visele noaptea în somn un fior Referință Bibliografică: Candid / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
CANDID de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359636_a_360965]
-
stârnit furtuna, ochii, fulgerând, mușcă din parfumul sânilor ce saltă înspre buze arse; dinții, ca o daltă, îi sculptează- n focul, ce arde flămând. un potop de patimi curge în șuvoi și m-aruncă valul mai adânc în tine; scârțâie catargul, ca niște suspine, și un geamăt scoate marea de sub noi. cârma se învârte ca un titirez; am pierdut busola în coapsele tale; între cele patru puncte cardinale, cu tine, în brațe, altfel navighez! https://www.youtube.com/watch?feature=player embedded
CU TINE, ÎN BRAŢE, ALTFEL NAVIGHEZ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345219_a_346548]
-
conductei necesară evitării deteriorării izolației la lansarea și pozarea conductei în șanț; această distanță nu este mai mică de 200,00 mm; ... e) spațiul liber de siguranță dintre marginea șanțului și conducta asamblată; ... f) spațiul de lucru ocupat de lansator cu catargul înclinat deasupra conductei; ... g) spațiul liber de siguranță dintre primul și al doilea lansator necesar în momentul când acesta din urmă își schimbă poziția pe traseul conductei; ... h) spațiul necesar transportului de țeavă și utilaje, precum și deplasării celorlalte lansatoare
NORMĂ TEHNICĂ din 18 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296993]
-
vorbă unu care tot repara la un Trabant, mai sus. - Mă rog, sunt architect... - Pardon, n-am vrut să deranjez! Repede (pe nesimțite), reperele strălucitoare de aluminiu oriental s-au cuplat impecabil. Asiaticii disciplinați au luat câte o mână de pe catarge, iar la o comandă monosilabică a dirijorului de șantier: - Șhii! - au scos cu toții căte un sushi (sau ceva asemănător) fiecare din borseta lui. S-au pus pe mestecat. Pauză de masă! - Nu, că m-au spart! exclamă barmanul de „La
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
lor de pradă au cuprins întreaga Europă: de la Portugalia - pînă la Nipru și de la Islanda - pînă la Constantinopol. [xii] Corăbii de lemn cu o capacitate nu prea mare (în ele încăpeau pînă la șaizeci de ostași) cu o pînză de catarg patrată. Denumirea de drakkar provine de la capul de dragon cu care era împodobită prora corăbiei. Surse: http://mdn.md , www.foaienationala.ro http://foaienationala.ro/geopolitica-bugeacului-partea-treia.html
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu...” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
cer Să planez în mister Într-un fast rotocol. “Sublim și ridicol” Îmi repet fără glas: “La distanță-s de-un pas.” Doar atât am rămas Dator vieții: c-un ceas. Un talaz către larg M-o sui pe-un catarg Într-un ultim ocol. “Sublim și ridicol“ Îmi repet fără glas: “La distanță-s de-un pas.” Referință Bibliografică: Sublim și ridicol / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 303, Anul I, 30 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
SUBLIM ŞI RIDICOL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340762_a_342091]
-
la Cer! S-a rupt ceva! Nu se mai coase! O mamă a plecat la Cer! Inima fiicei ei frumoase Va purta veșnic un mister! Când Raiul se deschide larg Spre a cuprinde-o cu iubire, Se-nalță către Cer, catarg Cu rugăciunea de primire! Se va închide ușa grea, Fiica va plânge la mormânt, Dar duhul mamei dintr-o stea Va ocroti-o pe Pământ! ( Poezie dedicată scumpei noastre prietene, Doamna Lygia Diaconescu, a cărei mamă a plecat astăzi în
O MAMĂ A PLECAT LA CER! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340981_a_342310]
-
Doamnei Lungu Lenuș De-ar fi durerea val, de țărm l-aș sparge Și urletul din picuri l-aș aduna în nori, Ca-n marea vieții înălțând catarge, Să plâng deasupra lor cu lacrimă de flori. De-ar fi durerea râu, într-o cascadă L-aș prăvăli, să-l sparg în stropi, de bolovani. Din tăria cerului să-i fac plămadă, Să nasc din apa lui încă vreo
DE-AR FI DUREREA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341089_a_342418]
-
și care ar putea fi și ale mele cu un vânt prielnic la pupă. -Altceva? -Fierbințeala trupului tău care emană miros proaspăt de pâine coaptă într-un cuptor țărănesc. -De unde îmi știi temperatura? -Gândurile ... privirea... atingerea ... -Te ating pe catargul fierbinte care se cere la viață, plin de dorință. Care știe călăuzi pașii în direcția senzațiilor aprinse, de la izvorul liniștit până la agitația râului și apoi până la marea de mozaic azuriu. -De ce ai vrut tocmai aici, pe stânca strămutată din
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
Acasa > Cultural > Modele > „ STELELE 'N CER” Autor: Dalelina John Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Stelele ’n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largile Vase de lemn. Niște cetăți Veghind întinsele Și necuprinsele Singurătăți. Orice noroc Și ’ntinde-aripele Gonit de clipele Stării pe loc. Până ce mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede
„ STELELE 'N CER” de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342093_a_343422]
-
și speriat, se ascunse sub pat înfingându-și adânc ghiarele în dușumeaua de lemn pentru a-și putea menține echilibrul. Panait, la timonă, încerca cu mare greutate să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii dezlănțuite rupse o parte din catarg care căzu peste cârmă și câmaci. Acesta aproape mort, zăcea imobilizat sub greutatea arborelui. Totul părea că se scufundă în adâncuri. Rămasă fără control, corabia sălta ca o coajă de nucă pe valurile imense. Se făcu beznă, deoarece puterea sălbaticului
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pânze, funii, plase încâlcite și aruncate vraiște. Omul nicăieri! Mieună încetișor, parcă chemându-l, apoi mai tare, dar dejeaba - nu-i răspunse nimeni. Străbătu puntea cu pași timizi, simțind că s-a întâmplat ceva rău. Când ajunse la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză pe pieptul acestuia și începu să toarcă. Văzând că nu mișcă începu să miaune din nou, parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă. Acesta intredeschise ochii și îi închise la loc. Peste câteva clipe îi deschise din nou. Încercă să se miște, dar se simțea imobilizat de greul catarg și de o durere ascuțită în piciorul drept. Strânse din dinți, își adună toată forța rămasă și ieși de sub greutatea care îl ținea ca într-un clește. Motanul se sperie și sări cât colo, mai să cadă peste bord. Marinarul
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pe frunte și îi spuse că în curând se va simți mai bine, să fie optimist deoarece nu este singurul om din lume rămas fără o jumătate de picior. Închise ochii și în față îi apărură toate imaginile dezastrului: uraganul, catargul rupt, cabina, butoiul cu apă, peștele crud, Ispas... Ispas! unde o fi Ispas? Un țipăt îi ieși din gură: - Unde mă aflu? Unde este Ispas-Motan Gras? Unde e bunul meu Ispas, cel care mi-a salvat viața? - Nu înțeleg, domnule
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
păzească coasta de est de vre-o invazie străină. Clădirea însă, era destul de nouă și foarte solidă. O reparară și o amenajară dându-i o formă de corabie. În loc de valuri, pluteau pe un hău de verdeață. Aveau chiar și un catarg înfipt în mijlocul curții, pe care fluturau două steaguri, cel englezesc și cel românesc. În fiecare dimineață, cam pe la aceeași oră, cei doi ieșeau pe punte, unde foarte serioși, executau parcă, procesiunea inspecției echipajului și al „corabiei”. Buddle, gras cu barba
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
împreună cu piciorul de lemn îi dădeau un aer mai autentic... de pirat, decât de învinsul de la Waterloo. Acest lucru îl scotea din sărite pe bătrânul lup de mare și astfel începea cearta, amenințând că va da jos steagul inamic de pe catargul din curte. Soarele puternic australian decolorase culoarea galbenă a tricolorului românesc, transformându-o în alb, fapt care îl făcea să semene din ce în ce mai mult cu steagului franțuzesc. Buddle, având mersul mai vioi, ajungea mai repede la catarg și se căznea să
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
jos steagul inamic de pe catargul din curte. Soarele puternic australian decolorase culoarea galbenă a tricolorului românesc, transformându-o în alb, fapt care îl făcea să semene din ce în ce mai mult cu steagului franțuzesc. Buddle, având mersul mai vioi, ajungea mai repede la catarg și se căznea să dea jos steagul românesc. Panait suparăt, lua motanul sub braț și se făcea că pleacă. Bineînțeles urma împăcarea, care se termina de obicei cu un chiolhan. *** Cu timpul, lui Ispas începuseră să-i albească mustățile. Într-
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
să mă strângi la pieptu-ți cald și mai apoi... târât am fost de tine-n nopți, într-un desfrâu al marilor iubiri, ce nu le pot uita, vrăjit, ca în povestea sirenelor lui Ulise, iar eu, rămas lipit de alt catarg, imaginar al vieții mele, întind, o pânză, pe sașiul încheiat deunăzi, să te pictez, pe malul mării, cum m-aștepți, cu brațele-ți deschise, ca să ne iubim. Austria 22 ianuarie 2016 Sursă foto - Pinterest pictură Michael Inessa Garmash Referință Bibliografica
DESFRÂUL MARILOR IUBIRI de COSTI POP în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342655_a_343984]
-
în mare Să-și spele călcâiele încărcate de glod Crăpate de atâta mers prin uitare. Pescărușii aduc în cioc un spic de soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în alb a trecut nevăzută Și marea o urmărește în fiecare clipă, Mă doare amintirea ce-mi suflă în velă Navigând pe cer c-o singură aripă. Croncăne veacurile în burgul uitat Pe marginea mării odihnită
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]