544 matches
-
pus în scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil să stârnească compasiunea". Corneille pare să reia și el, textual, cuvintele lui Aristotel despre catharsis în Poetica. "Prin milă și prin teamă, ea (tragedia) purifică asemenea pasiuni. Sunt termenii de care se servește Aristotel în definiția sa, și care ne învață două lucruri: unul, că ea stârnește mila și teama, celălalt, că prin intermediul lor ea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din 1768, va stabili, după textul grec, că singurele pasiuni de care tragedia este capabilă să purifice sunt cele pe care spectacolul ei le suscită, și anume mila și teama. Corneille, prin această greșeală de interpretare, adaugă o dimensiune morală catharsisului poate în scopul de a-i îmbuna pe docți și pe Părinții Bisericii, ostili teatrului -, total absentă la Aristotel. Spectatorul, văzându-l suferind pe erou din cauza unei nenorociri nemeritate, se teme, după părerea lui, să nu i se întâmple ceva
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a-l satisface pe spectator, spectacolul pedepsirii celor răi și al răsplătirii celor buni. Prima sa utilitate, să ne amintim, constă în "sentințele și instrucțiunile morale pe care le putem presăra acolo aproape peste tot", a patra rezidă în catharsis. Această "a treia utilitate", specifică teatrului clasic, îi este străină teatrului antic, după cum constată Corneille. Anticilor nu le păsa de "recompensarea acțiunilor bune și de pedepsirea celor rele" în tragediile lor. În schimb, contemporanii săi își termină piesele cel mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celor bune, care nu este un precept al artei, ci un obicei pe care ni l-am făcut, de care fiecare știe să se delimiteze pe socoteala lui"53. Dacă Corneille și Racine sunt de acord cu Aristotel în privința definiției catharsisului, nu îl imită totdeauna, vom vedea, în ceea ce privește modurile de a-l crea. 7.2. Evenimentul patetic Reprezentarea scenelor sângeroase nu mai este la ordinea zilei în epoca clasică. Foarte prizat la începutul secolului, în teatrul lui Hardy, de exemplu, un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după exemplul lor." În timp ce Racine asociază totdeauna cele două resorturi tragice, mila și teama, Corneille revendică autonomia lor. O lectură atentă din Aristotel arată, după părerea lui, că prezența simultană a celor două emoții tragice nu este indispensabilă pentru producerea catharsisului. "Totuși, oricât de greu ar fi să găsim această purificare a pasiunilor prin milă și teamă, efectivă și sensibilă, este ușor să fim de acord cu Aristotel. Nu trebuie decât să spunem că prin acest mod de exprimare, el nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
admirăm, ne face să urâm viciul contrar." Însă, dacă admirarea virtuții nu este asociată cu mila, emoția tragică riscă să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului lui Nicomède. Corneille nu-și ascunde scepticismul asupra eficacității psihice a catharsisului. El se îndoiește că acționează precum spune Aristotel, adică numai în cazul în care mila și teama sunt stârnite la spectator. "Dacă purificarea pasiunilor se face în tragedie, înțeleg că ea trebuie să se facă în modul pe care l-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectatorul într-o totală pasivitate. Făcând să se creadă în realitatea evenimentelor reprezentate, teatrul de iluzie exercită asupra publicului o funcție hipnotică. Brecht condamnă teatrul aristotelic, termen sinonim pentru el cu teatrul de iluzie, care tinde să creeze la spectator catharsis-ul și îl determină să se identifice cu eroul într-atât încât să uite complet de sine. "Ceea ce ni se pare a fi de cel mai mare interes social, scrie el în Despre o dramaturgie nearistotelică, este scopul pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să se identifice cu eroul într-atât încât să uite complet de sine. "Ceea ce ni se pare a fi de cel mai mare interes social, scrie el în Despre o dramaturgie nearistotelică, este scopul pe care Aristotel îl atribuie tragediei: catharsisul, curățirea spectatorului de teamă și de milă prin imitarea unor acțiuni suscitând teama și mila. Această curățire se bazează pe un act psihologic foarte special: identificarea spectatorului cu personajele în acțiune pe care le imită comedianții. Numim aristotelică orice dramaturgie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Urmuz și viceversa / 234 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural / 237 6.1.3. De la "lumea-lume", la infralume / 241 6.1.4. "Țărușul familiei" / 246 6.1.5. "Sarafoff, / Servește-te de cartof" / 250 6.1.6. Un catharsis al surprizei / 254 6.1.7. De la comic, la absurd / 257 6.2. Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște" / 269 6.2.1. Ingineria textuală / 269 6.2.2. Personajul care "viază" / 276 6.2.3. Pasageri într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pe de altă parte, anxietatea transferată asupra spectatorului prin farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la coordonatele caragialiene, atât prin respingere, cât și prin înglobare, mai exact, prin inversarea parodică, prin revalorificarea unor aspecte periferice în raport cu grila centrală și prin aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referință dacă se păstra retras într-o "civilizație de roman"; de aici și abundența referințelor "reale" în poveștile care îl au în centrul lor. Eco identifică și o "constrângere narativă suplimentară" și face o distincție importantă între "romanele problematice" (unde catharsisul nu se realizează prin consolarea cititorului, ci din contră, prin suspendarea firului narativ în echivoc, într-o problematică mai largă) și "romanele populare" (unde finalul trebuie să fie clar, povestea să-și soluționeze propriile "noduri"), și trage concluzia că banda
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Începuse să ruleze, iar toată lumea urla și țipa În timpul schimburilor de focuri. CÎnd am filmat această parte nu am intenționat să determin publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea era să creez un catharsis violent, pentru ca spectatorii să se trezească spunînd: << Da, omoară>>, pentru ca apoi să-și dea seama: <<Dumnezeule, nu>> ca În cadrul vreunei ședințe ciudate de terapie californiană. Așa mi-a dictat mie instinctul, dar e groaznic să vezi ce se petrece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se Împușcă actorii pe pînză cu gloanțe oarbe c-un an În urmă, cum se implică el emoțional, cum participă bătînd din picioare ca un intelectual, ca o rață. Dar mi-a plăcut și Martin S, cu textul lui despre catharsisul pe care vroia să-l provoace și l-a și provocat numai pe jumătate, lipsind partea cu „Dumnezeule, nu”. Nici nu mai știi cine-i mai inteligent, spectatorul sau regizorul. Păcat că regizorii scriu asemenea cărți de unde cineva rău intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Platon, și pentru Aristotel arta este mimesis, dar nu o imitație falsă, mecanică, ci imitația unei realități fundamentale, posibile, condiționată însă de limitele verosimilului și necesarului, o imitație înțeleasă ca o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
rezolvate de către elevii mediatori nu impun măsuri disciplinare, înlătură resentimentele și înlătură nașterea altor conflicte. 4. Condițiile medierii • ambient plăcut; • timpul acordat suficient; • atitudini calme; • limbaj adecvat și familiar; • oportunitate pentru a favoriza comunicarea gândurilor, sentimentelor; • confidențialitate și siguranță; • folosirea catharsis-ului, încurajării, ascultării simpatetice; 17 • asigurarea cadrului necesar pentru întărirea comportamentelor de așteptare, atenție, afective față de ceilalți; • creșterea încrederii în sine. 5. Medierea elevilor Pentru ca actul medierii să se desfășoare este necesară prezența mediatorului și a mediatului. a) Mediatorul este
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
Clasicism și romantism, Hedonismul estetic, Este arta un joc?), F. Aderca (Mic tratat de estetică literară și o suită de interviuri care vor intra în Mărturia unei generații), N.N. Matheescu (Instinctul artistic, Conceptul estetic al lui Auguste Comte, Considerațiuni asupra catharsisului aristotelic, Despre mituri, De la Platon la Durkheim), Ramiro Ortiz (studii referitoare la capodoperele literaturii italiene), Camil Petrescu (Tehnica teatrală, Arta cinematografului, Revistele provinciale, Jean Cocteau are oroare de școlile literare, Un june critic bătrân - despre Pompiliu Constantinescu), Ion Pillat. Recenzii
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
succes ca "propagandă"' - simplă; iar o concepție despre viață, corespunzător de complexă, nu poate, prin sugestie hipnotică, să îndemne la acțiuni premature sau naive. 64 Rămâne să ne mai ocupăm de acele concepții despre funcția literaturii care gravitează în jurul cuvântului "catharsis". Acest cuvânt grecesc, folosit de Aristotel în Poetica, a avut o istorie lungă. Exegeza sensului în care Aristotel a folosit acest cuvânt este încă controversată, dar ceea ce a vrut să spună Aristotel, deși reprezintă o problemă interesantă pentru exegeți, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Întamplător anul 1995 a fost lansat de ONU ca Anul Internațional al Toleranței. Toleranța și comportamentul prosocial sunt exact opuse comportamentului agresiv. Sunt deja cunoscute unele căi propuse de diverși autori, În ceea ce privește reducerea agresivității. Una dintre cele mai vechi este catharsisul, legat de așa numitul “model hidraulic” (energia agresivă acumulată ca urmare a impulsurilor instinctuale sau a frustrării, resimte nevoia descărcării). Trebuie, Însă, găsite modalități de descărcare a tensiunii emoționale de reducere a pornirii către conduita agresivă. Cele mai Întâlnite par
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
de la Poetica lui Aristotel, teoriile critice au pus accent pe forma operei care implică o cercetare tehnică a procesului de aducere a sa în existență și care poate oferi o reprezentare și o educație morală ce, împreună, presupun ideea de catharsis. Ne interesează în mod explicit din poetica artistotelică ideea de catharsis înțeles ca stare de transcendență și rolul ei în opera de artă. Interpretările ideii de catharsis trebuie văzute din punct de vedere etico-estetic. În secolul al XVII-lea Academia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei care implică o cercetare tehnică a procesului de aducere a sa în existență și care poate oferi o reprezentare și o educație morală ce, împreună, presupun ideea de catharsis. Ne interesează în mod explicit din poetica artistotelică ideea de catharsis înțeles ca stare de transcendență și rolul ei în opera de artă. Interpretările ideii de catharsis trebuie văzute din punct de vedere etico-estetic. În secolul al XVII-lea Academia Franceză avea să impună anumite reguli pentru compoziția dramatică bazate pe
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate oferi o reprezentare și o educație morală ce, împreună, presupun ideea de catharsis. Ne interesează în mod explicit din poetica artistotelică ideea de catharsis înțeles ca stare de transcendență și rolul ei în opera de artă. Interpretările ideii de catharsis trebuie văzute din punct de vedere etico-estetic. În secolul al XVII-lea Academia Franceză avea să impună anumite reguli pentru compoziția dramatică bazate pe ideea de purgație emotională (fr. purgacion, din lat. purgatio/n) a audienței. Acest proces de purificare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să îndeplinească cele trei criterii aristotelice ale dramei, respectiv cele ale acțiunii, timpului și spațiului. Astfel, omul poate să înlăture experiențele negative prin comparație (viața personală cu opera dramatică) și să rămână doar cu sentimentele de plăcere. Însă ideea de catharsis e mai mult decât un proces de purificare, ea este un efect estetic emanat de structura formelor perfecte ale obiectului de artă. Ceea ce înseamnă că obiectul de artă presupune un construct interior al cărui armonie poate duce la catharsis: prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de catharsis e mai mult decât un proces de purificare, ea este un efect estetic emanat de structura formelor perfecte ale obiectului de artă. Ceea ce înseamnă că obiectul de artă presupune un construct interior al cărui armonie poate duce la catharsis: prin această idee opera de artă iese din zona creativității spirituale și intră direct în sfera ființei însăși. Odată cu romantismul, estetica operei devine un concept tot mai vast și se lărgește prin acceptarea unor concepte antitetice, dar și prin acceptarea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ci doar se prezintă ca realitate deplină. Opera de artă devine o existență prin intermediul creației: nu mai imită realități, ci crează realități. Modelul tehnic al artei (creație-operă și artă-audiență) este respins în beneficiul exprienței transcendentale. În acest context, ideea de catharsis funcționează ca un fel de potențialitate pentru ființă ce intră în procesul de purgacion doar prin intermediul artelor. 1. Efectul oglinzii: imaginea între imitație, (re) prezentare și imaginație Orice formă de imitație artistică nu poate să se sustragă momentelor de redefinire
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]