1,171 matches
-
Faifer: Măștile absurdului 77 Constantin Popa: Păreri și păreri... 80 "gheorghe popescu" de gheorghe popescu 83 Ovidiu Lazăr: Un spectacol oglindă 85 Petru Ciubotaru: *** 856 Constantin Popa: Frica naște frică... 857 TABLOUL I 90 TABLOUL II 105 TABLOUL III 121 CAVOU BAR 133 PARTEA ÎNTÎI 1355 PARTEA A DOUA 166 PARTEA A TREIA 178 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA * Titlul prefeței la volumul de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
simboliști din faza insurecției) fantasmele decadenților, tristețile lor delirante, decorurile îndoliate. B. cultivă mica scenă livresc-existențială în care există un unic simbol liric dezvoltat prin câteva detalii repetitive. Iată, Plumb, poemul liminar din volumul apărut în 1916: sicrie de plumb, cavou, veșminte funerare, coroane de plumb, aripi de plumb, flori de plumb și, în acest decor, amorul de plumb pe care îl strigă, deznădăjduit, poetul copleșit de singurătatea lui. Totul se învârte în jurul acestei fantasme puse în scenă. Poetul romantic caută
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
de plumb pe care îl strigă, deznădăjduit, poetul copleșit de singurătatea lui. Totul se învârte în jurul acestei fantasme puse în scenă. Poetul romantic caută singurătatea într-un cadru cosmic, de regulă codrul sălbatic și grandios, poetul simbolist transportă singurătatea în cavouri și pune totul sub semnul unei culori unice care, în fapt, sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb / Și flori de plumb și funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb. // Dormea întors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, și-am început să-l strig - / Stam singur lângă mort... și era frig... / Și-i atârnau aripile de plumb.” Simbolul se vede
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
liric bacovian se simte ocrotit. La prima vedere, spațiul de refugiu este spațiul singurătății (camera în care se izolează și unde ascultă tăcerile grele sau de unde vede prăpădul ninsorii, crâșma păcătoasă dintr-un târg blestemat, hanul de la marginea orașului, vastul cavou în care se află cadavrul iubitei, din nou cârciuma în care cântă barbar o femeie etc.), un spațiu care închide spiritul, nu-l eliberează de fantasmele urâtului. Este, apoi, spațiul din afară: parcul, târgul ca atare, marginile lui, care se
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
în care spiritul să se simtă în siguranță, doar cadavre care se descompun, păsări care cad, piețe pustii, parcuri solitare, ploi putrede, zări de plumb, din nou parcuri devastate, toamne ude și primăveri ftizice, tristeți de piatră, zăpezi apăsătoare, imposibile, cavouri, pereți umezi și ceruri prăbușite. Acesta este spațiul fizic în care s-a fixat spațiul interior, spațiul de securitate al simbolistului B. O securitate fragilă a spiritului în insecuritatea maximă a spațiului din afară. Există, totuși, în poezia lui B.
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
sau, mai bine spus, prin îndrăzneala de a defini o stare lirică nu prin mijloacele tradiționale de seducție, ci printr-o alianță din care a fost eliminată tocmai „poezia” în veșmintele ei sărbătorești. Câteva dovezi: iată amurgul, universul ca un cavou, târgul ostil și pustiul existenței: „Trec corbii - ah, «Corbii» / Poetului Tradem - / Și curg pe-nnoptat / Pe-un târg înghețat // Se duc pe pustii”, sugerate, toate, prin câteva referințe cât se poate de banale și un „ah” care rușinează orice idee de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
foarte important pentru planul meu. Dar, în acel credo grandilocvent, afirmam că doar operele create pe marginea mormântului sau dincolo de mormânt ar rezista la proba Timpului. Menționam epilepsia unora, astmul și camera de plută a altora, exilul, mai adânc decât cavourile, al altora încă... Tonul bombastic al profesiunii de credință urma să dispară rapid. Avea să fie înlocuit de blocul de „hârtie de ciornă”, cumpărat a doua zi cu ultimii mei bani, și pe a cărui pagină am scris pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
demolarea Așezămintelor Brâncovenești, plus afluirea finală a tuturor întru dezagregarea Bucureștilor, totul punctat cu mătuși cirozate, ziariști cu statut de nași mafiotici, maidane etc. Nu alta va fi existența eroilor „ținutului de verdeață și răcoare”, recte România, văzută ca un cavou în care se fac nuntiri sângeroase. Aurel (Relu) Golea are 35 de ani și locuiește în Bucureștii lui 1989, într-un demisol din Bariera Vergului, unde face pe fochistul pentru a-și putea scrie „romanele vieții: vor fi cu totul
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu o recuzită simbolistă binecunoscută („roze”, „cavouri”, „parcuri moarte”, pietre prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri de romanță, priește mai mult liricii lui I. A publicat în periodice traduceri din Baudelaire (pentru care pare să aibă o
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
cu buline / și-un cocker negru dolofan”) și o poezie gravă, monologată (Monolog într-o stație de tramvai, Conversația), care vădește o influență joyceană, prezentă sporadic și în câteva poezii anterioare („nu există artere albastre / doar venele cave / cavități / caverne / cavouri / carafis”), înrâurire care se va rafina și accentua în primul roman al autoarei, Săpunul lui Leopold Bloom (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor). În versurile din anii ’90 dominantă pare a fi rememorarea, recuperarea trecutului ca șansă de supraviețuire într-o lume
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări, în textul programatic: „A încerca să vorbesc despre mine / înseamnă să vorbesc despre absolut / eu am cunoscut lumina bărbaților / eu am cunoscut întunericul femeilor // [...] ritmul profund
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
înhami la drum lung. M-am întrebat atunci, nu o dată: „Cu ce poți să trăiești dacă iei doar produse alimentare pentru care nu stă nimeni la coadă?”. Mergeam prin magazine să explorez. Vedeam galantarele goale, pustiu, o austeritate lugubră, de cavou, cârligele din măcelării, când nu se încovoiau goale, aveau doar copite de porc afumate. În rafturile puțind a dero prost - borcane cu fasole și mazăre veche, crevete vietameze „Chung-Huă”, griș vărsat, paste făinoase, compoturi antice la borcan. Totul era atât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Valeriu Cristea, Ruzalia din Ocișor, RL, 1985, 51; Mircea Popa, „Temeri”, ST, 1986, 2; Val Condurache, „Căruța cu scânduri”, RL, 1991, 1; Claudiu Constantinescu, „Căruța cu scânduri”, RL, 1991, 9; Livia Fumurescu, „Fortul 13”, „Cuvântul liber”, 1992, 541; Ruxandra Cesereanu, Cavoul agonic, ST, 1993, 8-9; Radu Mareș, Un nou filon narativ, TR, 1994, 10; Eugen Evu, „Secretul Fortului 13”, „Ardealul literar și artistic”, 1997, 1; Gheorghe Grigurcu, Dedublarea lui Gogol, RL, 1997, 33; Doina Jela, Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte, se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
se presupune că trăiesc peste un secol, nu e exclus ca mai multe generații adulte să fie contemporane în aceeași perioadă de timp. Ne putem lesne face o idee despre ceea ce înseamnă acest lucru, imaginîndu-ne că toate necropolele, cimitirele și cavourile de familie din lume ar restitui trupurile vii ale tuturor oamenilor - bărbați, femei și copii - care erau în viață cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, iar această nesfîrșită armată s-ar adăuga actualei populații a globului. Avînd în vedere toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din filialele Uniunii Scriitorilor (Ă). Cei peste 200 de tineri scriitori, - delegați ai cenaclurilor și filialelor Uniunii Scriitorilor, cei mai mulți ieșiți din rândurile clasei muncitoare s-au Întâlnit cu scriitorii noștri consacrați. (Ă). Cenaclurile de azi sunt departe de imaginea de cavouri ale literaturii, pe care o aveau vechile cenacluri. Ele constituie o celulă a Însăși vieții noastre noi, pentru că sunt rupte din miezul acestei vieți, pentru că oglindesc adevărul ei, pentru că luptă pentru biruința ei. Iată câteva din aceste cenacluri: Ion Păun-Pincio
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poate antrena un răspuns particular la doliul intolerabil prin încorporarea magică a celui dispărut, acolo unde un lent proces de introiecție ar fi generat un travaliu de doliu, adică de separare. O astfel de împrejmuire solidă creează în interiorul subiectului un „cavou secret”, unde se odihnește, vie, ființa scumpă gata oricând să iasă din criptă, asemenea unei fantome. Să reamintim că, pentru Ferenczi (1909/1968), orice transfer, reactualizare a relațiilor cu obiectele parentale, este o introiecție. Această afirmație justifică travaliul psihoterapeutic menit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
asemenea loc. Aproape fără excepție, fiecare student descoperea în cimitir altceva: cimitirul ca oraș în interiorul altui oraș (cu străzi, alei, centre, cartiere, biserică, administrație etc.), viața clădită pe seama morții (dughene cu flori și lumânări, oameni fără adăpost care trăiesc în cavouri etc.), jocul textual al însemnelor săpate pe cruci etc. Alegerea unui inteligent și neașteptat unghi de atac face minuni. 4.3.4. Gestionarea citatului Des întâlnit în articole, citatul ar merita o mai mare atenție din partea profesorilor de jurnalism. De
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
colina, fără să mai pretindă că n-au voie să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cadavrele oamenilor morți se îmbracă în haine, identice cu cele purtate de oamenii vii și se ambalează în cutii, denumite sicrie, care pot fi din lemn, piatră sau chiar din metal. Se construiesc niște, așa numite „case de veci” sau cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cele purtate de oamenii vii și se ambalează în cutii, denumite sicrie, care pot fi din lemn, piatră sau chiar din metal. Se construiesc niște, așa numite „case de veci” sau cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
lemn, piatră sau chiar din metal. Se construiesc niște, așa numite „case de veci” sau cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se îmbălsămează: se injectează în cadavru, substanțe chimice conservante, care să le oprească descompunerea. Unii oameni
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se îmbălsămează: se injectează în cadavru, substanțe chimice conservante, care să le oprească descompunerea. Unii oameni își fac cavouri din timpul vieții lor, pentru că sunt păcăliți. Unii sfătuitori religioși le introduc în cap ideea, că după moarte, va veni cineva și-i va învia din mormânt. Instinctul de conservare le insuflă oamenilor o dorință de viață foarte puternică, care
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]