580 matches
-
parcă înadins numai în nările lui Gigi Pătrunjel. Copacii se încumetaseră și ei spre verde și îmbobociseră, florile stăteau să explodeze din clipă în clipă. După colț, spre chioșcul alb, statornic ca o fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient, cu demnitatea neștirbită, toba mare care îi îndruma. Gigi Pătrunjel se surprinse dus pe gânduri pri vindu-i cu invidie. Nu numai că aveau un rost, dar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
s-o zăpăcească! Hai mai repede, doamnă! o-nghionti cineva din spate. Cerboaica, ridicând ochii jenată, se trezi în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
predominant orală. În texte jurnalistice din ultimii ani, forma diribau apare de mai multe ori, în contexte destul de clare și însoțită de explicații: "Generalul I.C. (...) revine la moda veche, de a trimite soldații la munci, adică la diribau în limbajul cazon" (Evenimentul zilei = EZ, 13.10.1999); "De la Transfăgărășan la cartierele civile sau în mină, de la Canal la Casa Poporului, educația prin muncă din armată a dat naștere șantierelor kaki populate de brigăzile de diribau" (EZ, 15.01.2006); "Tinerii încorporați
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
musafirii care servesc masă în așteptarea doctorului Andronescu. Scenă merită reținută, locotenentul Neagu (Adi Caraulean) și soldatul Bogdan (Tudor Istodor), prieten al lui Coști pășesc oarecum stînjeniți prin încăpere, cu șosetele albe din dotare. Căldură căminului ia treptat locul rigidității cazone. Finalul e servit "rece", a sec, la începutul filmului, ca o intrare brutală în scenă. Doi soldați ies dintr-un TAB și își aprind o țigară, discuția despre faimoasele țigări Kent - una din cuceririle capitalismului - apare nu o dată în film
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
se împrietenesc și adoră urîtele frumoasele, prietenii de nezdruncinat și de o fidelitate absolută, se poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul unui activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
resursa de cadre pentru a face singura mișcare normală în aceste împrejurări: debarcarea conducerii actuale și relansarea unui alt tip de alianțe. PNL-ul nu s-a sustras nici el molimei care bântuie în partidele actuale, dominate de-o mentalitate cazonă, bazată pe suprimarea tuturor celor care mișcă în front. Aventurierii de la vârf au fost suficient de abili să elimine orice concurență serioasă, dându-le cu violență peste bot celor care au îndrăznit să arate că împăratul e gol. Oricât ar
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
în care, după urmele vagi de miros, părea că se află păr natural de animale. Oriunde altundeva în Imperiu, un asemenea artefact ar fi costat o avere. Vassur se lămuri repede că există și un revers al acestei încîntătoare și cazone aplecări a călugărilor spre tradițiile terrane: mănăstirea funcționa alimentîndu-se de la un generator primitiv de curent electric. De aceea, singurul aparat care părea capabil să folosească energia electrică era o lampă cu incandescență, aflată pe noptiera grosolană care se găsea într-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Femeia scrisese o introducere în studiul Regulamentului militar de conduită, în care dezvolta ideea că ansamblul de reguli pe care Statul Major le impunea tuturor clonelor nu era decât o încercare jalnică de a recrea religia cercului cu mijloace stângace, cazone. Încheierea fulminantă a cărții proclama nici mai mult nici mai puțin decât că trăiseră mult prea mult timp într-o societate profund religioasă pentru ca nevoia de religie a clone-lor să nu prevaleze într-un final asupra amintirilor și experiențelor ateilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ziarul, și anume la pagina sportivă. L-am invitat să renunțe, probabil la o decizie dragă: aceea de a nu mai semna cu pseudonim și, astfel, cunoscutul Alexandru Prahoveanu devenea recunoscutul Alexandru Poamă. Presa studențească era altceva decât rigoarea, uneori cazonă, a Studioului de Radio Moldova. Între furcile caudine ale unei cenzuri labile, intransigentă cu cuvintele și generoasă cu ideile (sau invers), presa studențească ieșeană se citea și se scria printre rânduri. Revolte înăbușite, inițiative culturale debordante, simboluri cu descendență elitistă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Zoologice Epure Ipopotam Menajerie economică De atelier Tâplar Prelandez Șurup Feraș Imprecații Frustat Andicapat Pronume relativ în acuzativ cu prepoziție Dupe care Verbe mai mult ca perfect Rămânese Zicese Adverb Ezact Averb Mărci Mufatlar Malboro Viceroi Warburg Folsfagen Renault Olsit Cazone Plutoner Arpaletă Anatomice Febră mușchiulară Genuchi O zi minunată pentru mâncat banane Maică-sa a plecat puțin până la bucătărie și el a rămas doar cu taică-su’, față în față, știe că acum trebuie să găsească ceva de zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un aer misterios. Încet-încet, recăpăta acel fel de a fi care îl făcea tare plăcut în societate... Petrache, băiete! Mai deapănă și tu firul poveștii noastre - a propus din nou Costăchel. Când îi ordin, cu plăcere - a aruncat o glumă cazonă Petrache. Nu se răspunde așa, sărjănt, în fața superiorului - a continuat Costăchel. Apoi drept să spun nici nu mai știu de care comandant să ascult. De Măriuca sau de tine. Da’ ce grad mai ai? Puțini se pot lăuda cu un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să evadezi, Costăchele?” Decât aici. Mai bine mor... Dar liber.” - am răspuns eu. Din acea zi nu vorbeam altceva decât de evadare. Încetîncet, am făcut rost de niște încălțări mai bune, de câte o buleandră mai întreagă, de un bidon cazon și o cutie de conserve goală... Într-o zi... pe la prânzul cel mare, eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu - sergentul Boldur Petrache? Îi și el aici... Doamne Dumnezeule! Și el?... Când l-a văzut Petrache pe Brad Filip, a sarit în poziție de drepți, gata să-l salute militărește. De voie, Petrache! - l-a liniștit Costăchel, în stil cazon. Nu-mi vine să cred ceea ce văd - s-a scuzat Petrache fâstâcit. Să-i facem loc lui Filip între noi. Să fim împreună ca altădată... S-au întins pe priciul comun și Costăchel - cu îndreptățită curiozitate - l-a întrebat: Cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să devină „supra-om” sau „om nou”, ci să rămână om, pur și simplu. Batjocura se Îndrepta, desigur, mai ales Împotriva argumentelor de rezistență ale ființei umane: libertatea, adevărul, morala. Și, bineînțeles, cultura... ideile... arta. Stafii amenințătoare cutreierau nu doar haosul cazon totalitar, orânduirile concentraționare. În țările Încă fidele democrației, confuzia celor ce se voiau „neimplicați” nu era egalată decât de orbirea care polariza toate frustrările În „angajări” sumare. Începea să nu mai fie timp, s-ar zice, pentru nuanțe... Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
urechile” Autorității plasate peste tot (fără Îndoială și În acea sală de conferință), explică săgețile pe care vorbitorul nu se putea abține a le trimite spre supraveghetori, atunci când se referă la „supra-om” și „omul nou”, la „libertate, adevăr, morală”, „haosul cazon totalitar”, „omul ostaș sau furnică”, la „manipularea demagogică a prefabricatelor utopiei «umanitare»”. Era, mai curând, modul său de a-și legitima sieși, prin lectura lui Blecher, propria puerilă persistență În reduta iluzorie a literei. În acest sens, retorica antisau apolitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
regimului totalitar; potențialul malefic pe care Își construiește premisele tenebroasei utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul tenebrelor nu este doar cronica persecuțiilor la care este supus artistul care a de-mascat monstrul orb și rapace, nu este doar cardiograma frântă a unei lumi despiritualizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
șansă de regăsire, stimulare activă. În locul Alejandrei, visul l-a redat, Însă, doar pe Sábato, tânăr Înfricoșat, cândva, de rânjetul lumii, refugiat Între diferențialele și integralele analizei matematice, cum fusesem eu Însumi, demult, retras de privirile administratorilor și ale preoților cazoni Între copertele tratatelor de calcul algebric, ca Într-un sanctuar destinat să mă apere de orașul strâns ca Într-un sac și devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere de un rănit care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
hedonismul și jalea, gluma și grotescul Își aliau, dadaist, contrastele. „Țara mascaradei”, „Țara operetei”, „Țara de exil”, chiar și „Țara Neagră”?... În desenul din 1975 dăruit colegului său de școală Eugen Campus, liceanul apare În uniformă cvasimilitară, cu șapcă, guler cazon, bocanci și număr matricol pe braț (LMB- Liceul „Matei Basarab” - 586). El este surprins pornind de pe strada Palas, firește, spre solemna Instituție a Instruirii. Strada este populată de o faună domestică umilă, câini, pisici, găini, gâște „adevărate”, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei se crispează scurt, dovada mută a unui strigăt ieșit din sufletul frânt de durerea durerii suferită de el atunci când fusese rănit. La începutul războiului făcuse un curs pregătitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din spatele somptuosului guler de hermină, la Athénée Palace. "Când vrea fetița ta ceva, Dă-i tot ce-i cere inima..." începe el să fredoneze zâmbind versurile unei romanțe siropoase. În timp ce rulează pe șosea o delectează cu întâmplări vesele și anecdote cazone, despre câinii regimentului care-și găsiseră să fugărească o pisică prin curtea cazărmii tocmai când colonelul dădea raportul generalului venit în inspecție, sau despre sergentul care urlase înfuriat unui soldat în timpul unei trageri de noapte să arunce cu arma după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
secundă, prin geamul lateral, Marius o vede pe Smaranda cum își întoarce ochii în direcția lui, trimițându-i un sărut discret din vârful buzelor. III Biroul colonelului Pietrosu, comandantul regimentului XXI, reliefează întru totul personalitatea acestuia. Interiorul, mai mult decât cazon, te duce cu gândul la austeritatea monahală a unui călugăr războinic. Rafturile bibliotecii simple sunt încărcate cu numeroase tomuri ce dezvoltă doctrinele militare ale lui von Moltke, Ardant du Picq, von Schlieffen, Foch, Clausewitz sau Fuller. La loc de cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să fac mâncare, a răspuns el atunci cu voce subțire, dar hotărâtă ca a unui general în fața armatei, încât toți cei prezenți au început să râdă în hohote. În timpul nenumăratelor și epuizantelor marșuri strivea praful sau mocirla drumurilor cu bocancii cazoni mult prea mari, cocoșat sub povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el însemna viața. Nu cânta pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
agitând lingura în direcția lui Carol. Vino încoace, măi Suflețel și bagă ceva în tine. Avem nevoie de toată vlaga ca să o scoatem la capăt. Îi face loc alături de el. Scoate din sacul de merinde o jumătate de pâine neagră, cazonă. Mmmm....conservă de carne! Și pâine, se minunează Carol, cu ochi umezi de poftă ca un copil în fața unor bunătăți. Dar nu am briceag să o tăiem. Lasă măi, nu-i nevoie. Hristos când a împărțit, a rupt nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se doar să muște din pâinea neagră, cazonă. Măi Americanule, ți-ai asigurat un loc în dreapta Tatălui, îi spune cu o sclipire amuzată în ochi Mâțu, în timp ce mângâie copilul pe cap. D'apoi ce mă? Ce vină are pruncu că lumea s-o bolunzât? Arată copilului cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]