707 matches
-
deși evitase cu Îndemânare oglinda reală din spatele salatelor organice proaspete. Cu inima strânsă și-a privit coapsele Îngroșate și fundul imens, dar a reușit totuși să zâmbească văzându-și pomeții Înalți, părul de un blond auriu, ochii de un albastru cețos și urechile alea perfecte ale ei! Urechea era o parte a corpului atât de demnă de Încredere. Oricât de mult te-ai fi Îngrășat, urechile rămâneau neschimbate, Întotdeauna fidele. Din nefericire, lucrul ăsta nu se-ntâmpla și cu restul. Forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urma. PÎnă la urmă o va scoate el cumva la capăt! Nu era el omul care se lăsa Învins cu ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și pe inginerii care puseseră la punct logica vagului și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de deplasare e destul de importantă, în felul său. Chiar numai o deplasare de aici pînă acolo. Fiecare drum are particularitățile lui. Așa cum e de exemplu și să mergi cu tramvaiul dimineața la ora șase, în miezul iernii cînd geamurile sînt cețoase, înghețate de ger și cînd se deschid ușile în fiecare stație năvălește un val de frig, ridici privirea și observi prin întuneric becurile colorate ale străzii, siluetele fantomatice ale clădirilor sau umbrele copacilor, ușile se închid apoi și frigul se
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ultimul cuvânt! Ceea ce mă tulbură. 10 Mi se părea tot timpul că mi se ascundea ceva. Când discutau despre Bătrânul, parcă anume adoptau un ton de legendă, parcă intenționat, ca să mă deruteze pe mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că purta ochelari cu ramă de aur. Dominic, de câte ori auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strig „Bună ziua” până i-aș fi silit să răspundă, dar n-aveam curajul s-o fac. Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit iubita. În loc să sară la bătaie, căpitanul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-o la nesfârșit. Precum Andreae: să creezi din joacă cea mai mare revelație a istoriei și, pe când ceilalți se pierd În ea, să juri tot restul vieții tale că n-ai creat-o tu. Să creezi un adevăr cu contururi cețoase: cum Încearcă cineva să-l definească, Îl excomunici. Să dai dreptate doar cuiva care-i și mai cețos decât tine. Jamais d’ennemis à droite. De ce să scrii romane? Să rescrii Istoria. Istoria care mai apoi devii. De ce oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se pierd În ea, să juri tot restul vieții tale că n-ai creat-o tu. Să creezi un adevăr cu contururi cețoase: cum Încearcă cineva să-l definească, Îl excomunici. Să dai dreptate doar cuiva care-i și mai cețos decât tine. Jamais d’ennemis à droite. De ce să scrii romane? Să rescrii Istoria. Istoria care mai apoi devii. De ce oare n-o puneți În Danemarca, domnule William S.? Jim Cânepă Johann Valentin Andreae Lucamatei se-nvârte prin Arhipelagul Sondelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fiecare dată: o fată (o luase cu autostopul) făcînd baie În cada unei camere de motel, Mariana dansînd În chiloți pe o melodie pop difuzată la radio. Mai are În depozit niște imagini Încă netestate, printre ele, siluetele Înlănțuite dar cețoase ale Milenei și a lui Tiffany, mai ales a Milenei. Pornește micul televizor de pe bibliotecă și o prezentatoare de la CNN dă buzna În cameră, destrămînd atmosfera de intimitate. Imagini de străzi pline de demonstranți. — Milosevic a părăsit palatul, exultă prezentatoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alunecă pe drum În jos. De bună seamă, nu există nici o mîntuire pentru cel care a făcut un Pact cu Diavolul. Nemîntuit va rămîne, fie că va pierde, fie că va cîștiga. Dacă pierde, va fi aburcat Într-o scamă cețoasă de Întuneric și vinovăție, un triumf În plus pentru Diavol. Dacă va cîștiga, s-ar putea să trăiască „autentic“, dar la sfîrșit tot nu va fi binevenit În Lumina care i-a scăldat sufletul În tinerețe, o Lumină despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
adormiți, liniștiți, iar tipul acela alarmat suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute, o tăcere pe care Întunericul o face să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu pijamaua În dungi, Întinsă lângă mama ei. La ce se gândește? Se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit, cu buzele albite și ochii holbați. Se ținea în șeaua calului, fără să-și simtă picioarele, cu privirea cusută de chipul lățit și presat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a pretins că nu știa nimic despre cele care se făcuseră în numele lui. I-a blamat pe Simon și pe Levi și le-a întors spatele. Dar am văzut că știa totul foarte bine, am văzut asta în ochii lui cețoși, cum stătea în fața mea. Am văzut vina, înainte ca el să aibă timp să o nege. - Iacob, fiii tăi au făcut o crimă, am zis eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam. Ai avut o înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va prinde pe piața masculină din Europa. Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci de ani, ei bine, eu m-aș lansa În lungirea pulelor!” Odată mesajul transmis, de obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trupurilor unse cu uleiuri, sub soarele verii! Așa trăncăneau cvadragenarii, privindu-și mădularele fleșcăite și burțile adipoase. În 1987, la Loc și-au făcut apariția primele ateliere de inspirație semireligioasă. Firește, creștinismul rămânea exclus; Însă o mistică exotică suficient de cețoasă putea - pentru aceste ființe În fond cam slabe de Înger - să se armonizeze cu un cult al trupului pe care, Împotriva oricărei rațiuni, continuau să-l propovăduiască. Atelierele de masaj senzitiv sau de eliberare a orgonului au rămas, bineînțeles; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva curbe domoale îi desenară plete imponderale, pierdute în semiobscuritatea camerei, și în aer se schițară accentele diafane ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca și cum pielea îi ardea și i se recompunea fără oprire. Avea brațe căptușite cu vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a venit sâmbătă, nu doar pentru un sergent. Vianello, se părea, luă asta cu bunăvoință. Brunetti Își permise o fantezie de-un moment, Închipuindu-și-l pe Patta, cu tot cu portțigaretul de onix și baston și, din cauză că serile acelea târzii erau cețoase, cu impermeabilul său Burberry, cu gulerul meșteșugit ridicat, așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Vreau să te văd, închipuiește-ți, că de ieri uitasem cum arăți! Și, îl privi cu o seriozitate prefăcută. Ai o figură nesigură, greu de ținut minte.!” El se prefăcu că nu știe, ridicând din umeri. Era în tăcerea lui ceva cețos, din care avu certitudine că nu smulge nici un răspuns. Ea desfăcu un pachet din care scoase un mic radiou-tranzistor ”Electonica”, și il puse în priză. Avea un volum foarte bun. M-am gândit că săracul de tine ești atât de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i o strângă pe a Maicii Superioare. După o vreme a deschis o liniuță de ochi, buzele i s-au mișcat, încercând să spuie ceva... Apoi, a oftat adânc și îndelung, alunecând parcă în pacla unui somn greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nu prea dreaptă, a lui; de la o vreme, poate tot mai strîmbă, chiar dacă din alte motive. La Amsterdam, poteca sfîrșise Într-o fundătură. Fusese mai neîntinat În junețe; episodul olandez, chiar dacă Îi mai revenea deseori În gînd, devenea tot mai cețos, Îndepărtat, lui Thomas chiar i se părea, uneori, că altcuiva i se Întîmplase totul, el fiind doar martor; doar se Încărcase cu mîrșăvia unui necunoscut ce-și viola fiica; nu tocmai un viol, doar un incest, nici nu mai avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cea de-a patruzeci și doua. Bineînțeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou, spirit muritor. Din fotoliul său, cât grăuntele de nisip, Țaca îi șterse Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului se curbă. Cețoasa apariție se aplecă spre servanta din stânga. Încărcă, în palmele-i de săpător, cele două difuzoare ale pick-up-ului. Umblă un minut și le potrivi: un difuzor pe genunchiul drept, celălalt difuzor pe genunchiul stâng. Tuși. Deschise de câteva ori gura fără
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1992), la copiii cu deficiențe parțiale de văz, percepția este lipsită În mare măsură de caracterul instantaneu și de automatizare; din cauza limitării indicilor funcționali ai vederii (În special câmpul vizual, acuitatea vizuală), imaginea perceptivă rămâne În mare măsură imprecisă, parcelară, cețoasă, afectând memoria vizuală operațională și structurarea perceptiv-motrică a spațiului grafic. Elevii ambliopi manifestă frecvent tendința compensatorie de a Însoți sau de a Înlocui explorarea vizuală printr-o investigație tactil-chinestezică; În plus, aceștia trebuie să depună un efort suplimentar de concentrare
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]