3,622 matches
-
care-și semnează lucrările cu litere uriașe, folosind un spray roșu. Încă o dată trebuie spus, patronul galeriei nu era Dennis Bradshaw. Colecționara vorbea cu accent texan. Părul ei blond-roșcat avea aceeași nuanță portocalie cam sinistră cu bronzul de pe umeri și ceafă, însă nu era Bret Hillary Beales. Era un personaj inventat în totalitate. Dar în timp ce-i privea tablourile, tot repeta cuvântul „profitabil”. Avea un tatuaj mic pe gleznă, un singur cuvânt - Sugar - scris cu litere dantelate chiar deasupra sandalei, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i ținea loc de rochie, îl prinse de guler și aproape că-l purtă pe sus până la masa unde își aveau locul. Îl trânti pe scaun și începu să dea din gura strident rujată, croindu-l, când și când, peste ceafă. Profund jignită, Sanda se retrase și încremeni pe un scaun, ca și cum acela ar fi fost singurul loc în care îi era permis să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din aceste ședințe George o remarcă. Fata, cuminte și serioasă, părea că nu știe de existența lui. Băiatul o tot privi, cu coada ochiului, trăind puternica senzația că acel chip îi spune ceva. La următoarea adunare îi privi fix în ceafă dar atitudinea degajată a fetei îl lăsă fără răspunsul pe care îl căuta. Spre sfârșitul anului școlar, secretarul comitetului U.T.C. pe liceu le veni observator la ora de informare politică. George Bană luă loc la catedră alături de diriginte. Elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că Luana își strângea lucrurile, fără să-l privească, fără nici un cuvânt, uitând cu desăvârșire de importanța zilei, îi dărâma toate planurile. Se uita la ea prostit, neștiind ce să spună. Cu sufletul strâns, femeia îi simțea privirea înfiptă în ceafă dar nu știa cum să-și înfrâneze purtarea aberantă, de prost gust și nici cum să înceapă să anunțe sfârșitul. Ea, cea de neîntrecut, de neînvins, plină de morală și educație, crescută în spiritul dreptății și a fricii față de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și monoton. Karl i-a dat un termos cu apă și niște biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea largă a farurilor mătura norișori de insecte. Karl i-a pus o mână pe ceafă, iar lui i s-a părut lată și foarte rece. Aerul proaspăt al nopții răbufnea prin ferestrele des chise, iar Adam și-a dat seama că plânge. 7 — Doamne, da’ știu că nu mănânci ca un indonezian, a exclamat Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asemenea răpăielii de ploaie pe acoperișul de tablă zincată al orfelinatului, doar că ceva mai dulce. A Închis ochii. Capul Îi era plin de șuvoaie strălucitoare de ploaie multicoloră. Tâmplele Îi zvâcneau violent și stăruitor. Obrajii Îi ardeau, iar pe ceafă simțea un fior Înghețat. E cald ca naiba, a zis Bob. Transpir ca un porc. Or fi având cel puțin aer condiționat? E o mizerie cinematograful ăsta, la Singapore nici nu se vede așa ceva! șșșșt! Ecranul era un vârtej de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că nu mai poate să Îl despartă de trup. Brusc, s a prăbușit. Capul i s-a lovit cu zgomot surd de pământul bătătorit. și-a lăsat bărbia În piept, dar În aceeași clipă a simțit o durere ascuțită deasupra cefei, Îl izbea cineva cu călcâiul. Apoi, lângă ureche, o altă lovitură i-a umplut capul cu un zbârnâit surd care a acoperit toate celelalte zgomote. Cum Din Îi scăpase mâna, și a ridicat amândouă brațele să-și apere capul. S
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întorci și totul e pierdut, luat de mare. Ar fi vrut să fie Într-altă lume, În orice alt loc decât În locul ăsta. — Nu mai plânge, prostule, i-a spus Johan. Venise lângă Adam. I-a dat o palmă peste ceafă și l a tras de ureche. Prostule, i-a zis, voiam să Înot un pic, să văd cum e. N-am mai Înotat niciodată. Dar ție nu-ți place marea. De-aia ți-am spus să nu vii. — Mi-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-o secundă în alta pleoapele i se vor lipi și mașina își va lua zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate clinti din superba lui indiferență. Îi privi părul cânepiu, tuns după ultima modă, pieptănat într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o clipă, dacă nu voiam să fac din copiii mei niște dezechilibrați, niște ființe vulnerabile... Sidonia își legăna piciorul într-o parte și alta, bătea măsura unui ritm nervos, fața ei arăta o expresie chinuită ce părea autentică, își sprijinea ceafa de marginea fotoliului, ce mare lucru, spunea, să vrei dintr-odată să fii liber și să poți să o faci. Tu, Carmina, poți să declari că nu-l mai poți suporta ca prezență fizică, că te irită simpla lui apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
FATO, VIAȚĂ! Nimic artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși, deschiși și ei pe urmă o apucă în brațe și o trase cu forța jos pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
liniștea nopții inima și pulsul, tot ce în organismul lui e mișcare, un huruit în stomac, învăluit de ecou, produs ca într-o cameră goală, un ușor spasm în intestine, care-l face să tresară. Ea îl mângâie ușor la ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea, negreșit, îi presează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea, negreșit, îi presează mai departe cu degetele ceafa, coboară spre gât, spre vertebre, își rotește degetele încet, încet, îi percepe porii curați, știe că fiecare por are o mică, invizibilă deschidere către exterior prin care se elimină parte dintre substanțele nefolositoare din celule, deșeurile dizolvate în dramul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta contează pentru el enorm, ea i-a replicat: Așa-i mamă, când e ciurul nou, apoi și-a strâns baticul sub bărbie cu un gest hotărât, pe urmă cine știe cum o să fie, a mai zis și a mângâiat părul de pe ceafă al Elei, cu durere, parcă o căina deja pentru viitoarele ei pătimiri. Lui Dimitrie am să-i spun diseară că am venit la tine, el o să mă înțeleagă și o să-mi spună: vezi dacă nu vrei să-ți iei carnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine să mă tragă în pat și privirea ca de copil care voia și eu mă duceam, băi, să nu vă futeți, spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi ne miroseam deodată, cu nările, unul în ceafa celuilalt și el arunca perna de sub cap că-l incomoda, și paharul în care îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi venea să cred. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tânără. Cu vreo treizeci de ani in urma fuseseră colegi de studenție, împreună cu Șam Sharp, la o universitate din provincie. Amândoi îmbătrâniseră frumos. Adrian era înalt și suplu și avea o coama de păr argintiu ce-i acoperea urechile și ceafa. Eleanor încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dintre toate aceste stele, Mihai Eminescu strălucește cel mai puternic pe firmamentul poeziei românești. Poetul s-a născut în anul 1850, la Ipotești. Era un copil firav, dar armonios dezvoltat; mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte la ceafă, fața ovală cu frunte lată, ochii mari și negri, chipul său era puțin întunecat, dar rumeneala obrajilor săi îi lumina fața. Era un copil melancolic. Îi plăcea să învețe, însă cel mai mult îl atrăgea natura cea care, mai târziu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru el, e drept, dar pentru prima simțea că suporta greu o asemenea clipă. Iolanda a strâns farfuriile și le-a pus În chiuvetă. Petru s-a Întors În cameră și s-a Întins pe pat cu mâinile Încrucișate sub ceafă. Spălatul vaselor și măturatul energic al podelei nu-i luau Iolandei mai mult de zece minute. Timp suficient pentru ca el să adoarmă pe fondul acestor mărunte Îndeletniciri casnice. Acum Însă chestiunea somnului nu se mai punea. Rochia Îl intriga peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea semințe În pliculețe sigilate. Marfă garantată. Pe cap, ca o pisică pe cuptor, avea o broboadă de lână neagră, Înnodată zdravăn la ceafă. Înghesuită Într-o pufoaică kaki, se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O schimbare cât de mică, domnule profesor, dar cu atât mai prețioasă. Brândușă simți că-și pierde suflul din pricina emoției și a efortului. Nu mai vorbise atât din școală. Își scoase batista și Începu să-și șteargă energic fruntea și ceafa. Un an Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu trecea de, să zicem, kilogramele de cartofi pe care le cumpăra doamna Teglaș, bătrână și singură, sau de sacii cu varză bogată În vitamina K din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată tot ce auzise. Se amuza și el. Apoi ea nota totul Într-un caiet pe care scria Visele lui Petru. Însoțea fiecare vis de scurte comentarii sau extrase din Cartea Visurilor. Începea să-l cunoască mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]