8,276 matches
-
cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să supraviețuiască În singurătate fără să ducă lipsă de nimic. Frugal, aproape ascetic, dur ca acele stînci și obișnuit cu lipsurile Încă dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atitudinea lui mârșavă de odinioară ci și faptul că nu se schimbase și nu învățase nimic de atunci. Ascultând-o vorbind, înțelese că toți banii pe care-i adunase, în fața unor oameni deosebiți ca ea nu făceau nici cât o ceapă degerată. Se putea lipsi de serviciile ei, putea ajunge acolo unde-și dorea și cu un altul dar nu în aceleași condiții. Și-apoi, nu trebuia să se gândească prea mult la nopțile pierdute visându-i chipul perfect și buclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de făcut. Tu înveți? Auzea întrebarea sâcâitoare a tatălui, înveți sau te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te ții de capul fetei, vezi că are țâfnă și-i cam atârnă aripile. Controleaz-o și tu de vezi are ceva în gușă? Dacă nu, să-i retezăm gâtul până n-o găsim țeapănă. Mai vezi și tu prin grădină, ceapa aia a ieșit? Mai udă zarzavatul, nu sta numai în pat, ca talaghirul, mereu cu gust de ceartă. Da, apăr-o, apăr-o, că am să vă văd eu pe voi la vară pe unde vă scoateți căciula. Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în ziua când Pinochio se întorcea din Ungaria, nouă ne fusese dor, eu veneam de la țară cu o pungă foarte grea, nu mai aveam bani deloc și luasem de toate: pui tăiați, ouă, piersici atât de proaspete, roșii, morcovi, dovlecei, ceapă, cartofi, usturoi, borcane cu gem de zmeură și căpșuni, suc de căpșuni, zmeură pur și simplu, o caserolă cu mazăre și carne, lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura, eu am încercat să-i povestesc ceva, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică Adrian. Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia un interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta când m-a sunat în legătură cu Șam. Ideea ar fi... începu Șam. Dar de ce? întreba Eleanor, continuând să-l fixeze atentă cu privirea pe Adrian. — Nu știu. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe Fanny Tarrant. Nu-ți cer decât să te mai gândești. Își privi ceasul de mână: — Dumnezeule mare, trebuie s-o-ntind... Mai gândește-te, OK? M-am gandit deja, veni răspunsul lui Adrian. Mă prind. Șam făcu ochii cât cepele: — Ce face? Asta tot încerc să-ți explic. Am luat hotărârea asta în timp ce eram la WC. Mă prind. Eleanor, care aducea pe o tavă suc de portocale și pahare, auzi aceste cuvinte în timp ce intră pe ușă de la bucătărie și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să spui c-ai convins-o pe Fanny Tarrant să-și dea jos țoalele și n-ai remarcat cât de mari i-s țațele sau formă curului? Se râde la păsărica? Adrian nu-i răspunse. Se uită cu ochii cât cepele la Fanny Tarrant, care apăruse în ușă dinspre vestibul și încremenise în prag la auzul numelui ei. — Pun pariu că se râde, continuă Șam, fără să-și dea seama ce se petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Câine rău”. Mai jos puțin, Într-o paranteză cu litere verzi se putea citi „În atenția răufăcătorilor”. Îl credea, de ce să nu-l creadă? zise domnul Húsvágó. Îi tăia porcul de atâția ani. Același soi și cam aceeași rețetă: piper, ceapă, usturoi, boia, cimbru În aceleași proporții. Sare, după gust. O rețetă pe care nu o schimbaseră nici măcar durerile de colecist de care doamna Moduna se plângea tot mai des În vremea din urmă. Se conserva În acest fel nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai puțin folositoare. Pe laturile mici ale balcoanelor, cei prudenți Își făcuseră dulapuri din melacart pe post de scut protector Împotriva curiozității vecinilor, și de anexe ale cămărilor care altfel ar fi explodat de borcane cu zacuscă, lădițe cu cartofi, ceapă și mere. Iarna, blocul Împrăștia În jur un miros plăcut de afumătoare sau depozit de mezeluri, amestecat, din când În când, cu cel Înțepător de castraveți murați al subsolului. Ușa principală era Închisă, În schimb cea din spate nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-ți pierzi porcul! Să nu-ți miroase casa a cimbru, usturoi și dafin și cămara a șuncă afumată! Să nu-ți poți tăia tu o felie de slănină de pe burtă, cu șoricul subțire și cu carne la mijloc, lângă o ceapă roșie de Reghin. Să nu mănânci tu un cârnat Înghețat ori fript, cu hrean! Să nu simți că ești om și tu cu porcul tău la casa ta. Lasă, liniștește-te, bea un gât de whisky din sticla aia de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din gară, pentru o glumă. Se cam întrecuse cu paharele (spunea ca Sadoveanu, vutcă și ca Alecu Russo, vișinap). Și el, și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea hamsiilor sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca Alecu Russo, vișinap). Și el, și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea hamsiilor sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în talie, să-i țină cumva zdreanța de palton. "Aiștea vor să dea jos raiul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l expedia la piața Sfîntul Spiridon, după ceapă. Mai era și Pasăre (care a cîntat după cum i s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie", pentru Transfagărășan, pentru metrou, pentru Casa Poporului), deși n-aș spune că era lipsit de talent. Talent de prisos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
singură și singură. Măcar zorelele din grădină păreau a mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și crinii cu urechi zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să-mi capteze cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
străin complet de ce mi-ai propus, nu ne cunoaștem decît din auzite. Pentru asta, uite-ți cadouașul, luptătorule, îi spune Comandantul scoțînd ceva la iveală dintr-un sertar al biroului, și cu asta, basta. — Două grenade? face Regizorașul ochii cît cepele, îți bați joc de mine? se răstește privind la mîinile Comandantului, care se joacă între degete cu bulgărașii verzi. Nu încape vorbă c-a vrut să vă umilească, dom’ Regizor, își dă cu părerea Santinelă, zîmbind insesizabil pe sub sprîncene, credeți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rar, dar atunci cînd o face parcă e turbat de-a binelea, asta-i meseria cea mai împuțită din lume, a face revoluții, v-o spun eu acuma pe șleau dacă n ați mai auzit-o. Făcuseră toți ochii cît cepele, uitaseră de ce se aflau acolo, de frigul și întunericul care le intrase în oase. Și cine credeți că se găsește să-l calmeze? N-o să ghiciți, dom’ Roja, nici dintr-o mie de încercări. Ne-au ecranat, spune frustrat domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
norocul tău că încă mai există prieteni adevărați care să le poarte de grijă, adaugă. — De fiecare dată cînd vrea să facă omul cuiva un bine, iese tocmai pe dos, zice taximetristul, un gînd bun nu face nici cît o ceapă degerată, filozofează, cel mai bine e să nu te încurci cu nimeni, să iei clientul din punctul a, să-l basculezi în punctul b, să iei bănuții, să-i pui la teșcherea, nimic mai mult. Bătrînul n-a avut niciodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de mine, îi transmite Roja, continuîndu-și urmărirea. Pînă în mormînt, astea au fost vorbele lui Roja, nici pe lumea cealaltă n-o să scape de mine, spune Tîrnăcop. — Oare cînd o să-și bage mințile în cap? întreabă Curistul făcînd ochii cît cepele, la ce oră ziceați că vine? — Degeaba te uiți Curistule în capătul străzii, nu mai apare nimeni așa de tîrziu, am rămas fără clientelă, zice Dendé. — E trist dacă numai la atîta l-a dus capul, zice Curistul, începînd să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd să amestece. Bucăți de morcov, pătrunjel, gulii, ceapă, cubulețe de cartofi, bobițe de mazăre ies pe rînd la suprafață, apoi se dau la fund printre clocotele apei în fierbere și aburi. Pune și tu mîna pe ceva, o aude țipînd din toate puterile de parcă ar fi fost la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
neinteresanți din punct de vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea pe cale naturală dar de cele mai multe ori Îl trezeau vocea și cântecul supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rău’ spurcăciunilor pofticioase! Mândră femeie Ochenoaia! Nimeni nu reușea s-o schimbe cu-una-cu-două, nici timpul măcar, rămăsese tot atrăgătoare, hotărâtă și descurcăreață. Cu toate necazurile prin care trecuse, reușise să-și rotunjească binișor veniturile strânse din mica sa grădinărie. Cultiva ceapă, fasole, castraveți și roșii dar vindea „marfa extra” numai În marile orașe, unde știa că sunt prețurile „crescute”. Cu transportul produselor - scump la acele vremuri - se descurca, folosea cu judecată abonamentul CFR, gratuit, ca urmașă a soțului ei, ceferist decedat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]