4,822 matches
-
urmă m-am dus încet-încet pe drum, până unde spuneau oamenii că fusese omorât... Și rămăsesem acolo, pe deal. Încă mai erau crucile. Poate mai așteptau și pe alții. Nimeni n-ar fi suit acolo, nici să-l pici cu ceară, se spunea că, dacă ajungi acolo, acolo-ți rămân oasele. Dar eu știam că, dacă stau acolo, am să-L văd din nou. Dacă adorm. Mergeam pe deal, dar somnul nu venea. Nici regele nu venea. Venea, în schimb, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
idee. Nu cred să știți că am un fecior născut de două zile. Și la noi, În Pomârla, la un an după botez, se taie din moțul finului o șuviță de păr, pe care nașa o fixează cu picături de ceară din lumânarea de botez pe o monedă; de argint sau... de aur! Ce bine mi-ar prinde la tăierea moțului măcar un „cocoșel” de aur! ― Să știi că povești am ascultat de la mulți indivizi ca tine. Spune-mi, dacă putem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
greu de suportat decât pentru adulți. În preajma Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar nu, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
important de recomandări pentru folosire acestei plante-parazit, pe care mulți o consideră otrăvitoare, ceea ce în parte este adevărat. Și atunci Olga și copiii au început să culeagă brațe de vâsc cu minunate bobițe transparente, făcute parcă din cea mai fină ceară despre care citisem că sunt otrăvitoare și totuși atât de folositoare pentru prepararea de pomezi tămăduitoare. Odată cu "competențele" și reputația mea creșteau și "veniturile" sub forma unor calupuri ca de săpun de casă, dar care în realitate era seu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
litere scrise identic, precum cele din abecedar. Ea credea că originalitatea trebuie cultivată. În plus, nu înțelegea de ce nu sunt acordate țâncilor și premii speciale pentru stil, originalitate, căci altfel, acordându-le coronițe numai plicticoșilor de nota zece, vom ajunge, ceara mă-sii, cita ea din nu știu ce clasic, să nu mai dăm lumii niciun Eminescu, Brâncuși sau... Și, cu tactul ei nemaipomenit, arăta mamei și ninetistelor caietele mele de elev original, inventiv, citea cu patos din ele și se bucura nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
filme părea că e. Cu steagul pe piept l-au urcat pe Ucu în mașină, iar soldații, mai mulți, aveau acum și puști, ca la război, și n-ar fi mișcat din geană nici dacă i-ai fi atins cu ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vie că nu-i așa! Și fie nu mă crede chestie ce ar fi fericită, fie și așa este vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i așa! Și fie nu mă crede chestie ce ar fi fericită, fie și așa este vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sprijin, dar de unde să scoată în jur de zece cincisprezece milioane de lei pentru o înmormântare modestă și cât mai repede? Și-a făcut diferite planuri. Să împrumute de la cunoscuți? Poate că n-au toți să-i de pe loc. Să ceara plata salariului mai devreme? Nu se poate face excepție și nici nu era suficient. Singura soluție era să-și amaneteze toate bijuteriile, ceea ce a și făcut și să completeze cu ce mai avea ea. A luat această hotărâre fără a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nostru” și s-au rugat ca Dumnezeu să le binecuvânteze unirea prin logodnă și să-i ajute în continuare să aibă o viață frumoasă. La ceasul acela nu era nimeni în biserică. Liniștea deplină, luminile lumânărilor care ardeau, mirosul de ceară amestecat cu cel de tămâie, imaginile sfinților din icoane le-au strecurat atâta pace în suflet, încât la ieșire s-au simțit mai buni, mai împăcați cu ei înșiși. O bucată de vreme au mers ținându-se de mână fără
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu sunt spațioase defel măsurate în metri pătrați, asigură, totuși, libertatea de mișcare mereu, prin orânduirea mobilelor într-un mod inteligent. Ceea ce m-a uimit Z 30 Rareș Tiron oarecum a fost flacăra slabă și pâlpâitoare a unei lumânări de ceară, ce ardea pe o măsuță foarte scundă, răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără încetare și cu devotament în slujba omului. Însă, mai cu seamă, uimirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
era sănătos, atât trupește, cât și mintal, sănătos și încă puternic în vigoarea vârstei sale, Victor suferea spiritual din ce în ce mai tare, căci se consuma în el însuși întratât, atunci când se gândea la viitorul Mariei, cam pe cât se consumă o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
senin, o ușoare tulburare a apei se iscă, un vânt îmi atinge sânii pe care nu vor putrezi niciodată cireșele uriașe, cireșele amărui. Trupurile străine se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră în lac, iar degetul de ceară al zeului, jucându-se, o face să cadă puțin mai la dreapta, un infinit de secundă, un milimetru de rugăciune mai la dreapta... Însă japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de păcatele veniale, ori stau înghemuite în vreun loc rânduit de Dumnezeu, până la judecata de apoi? Femeia e inferioară sau superioară bărbatului? Corpurile arse înviează ele, oare sau numai cele înhumate? Lumina electrică sau cea provenită din altă materie, decât ceara de albine, nu atinge ea, măreția lui Dumnezeu? etc. etc. Aveau ierarhii bisericii de pe vremuri, atâta râvnă de supranatural, încât nu e de mirare, că ajunseseră să vadă și să audă lucruri extraordinare, așa după cum citim în Viețile Sfinților. Pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
conservarea propriei vieți, de a înlătura tot ceia ce este necurat, igiena primând totul. Aceasta este singurul punct comun al animalelor cu omul. Dacă de exemplu, moare o albină-n stup, celelalte sar și o învelesc într-un strat de ceară. Aceasta nu însemnează însă că ele nutresc o simpatie pentru tovarășa lor, ci pentru că prin putrefacția ce se produce, periclitează existența întregii comunități. Acest lucru l-au făcut și oamenii la începutul începuturilor, ținând seama numai de partea pur igienică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Îl așteptam, adăugă gânditor, cu ochii tot la porțile Alcázar-ului. Din motive diferite de ale tale, bineînțeles. Părea oarecum absent, parcă amuzat de cine știe ce aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă, cu vizitiul Învăluit Într-o capă impregnată cu ceară. M-am uitat atent, Încercând să-i deslușesc pasagerul. Nu era căpitanul. Lângă mine, italianul se Întorsese să mă privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a spus că va ieși pe propriile-i picioare. Liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cealaltă Biblie, cea care cuprindea litere, și mi-a citit cu voce tare. Glasul ei era moale și cald și adesea ațipeam în vreme ce citea. în anii aceia curentul electric era raționalizat. Spirala din bec ardea ca fitilul unei lumânări de ceară. Ea se apleca mult peste carte, citindu-mi, spre exemplu, așa: Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și, văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în mână. în schimb, mi-a întins o scrisoare. Plicul era lipit cu grijă, iar pe dos era chiar asigurat cu o bandă adezivă brună, pe care se afla imprimată în relief emblema Consiliului Domeniilor. Și avea sigiliul lui în ceară. Am spus „se afla imprimată“, dar ar trebui să spun „se află“. Cel mai adesea am purtat plicul în buzunarul de la piept. Uneori l-am pus între foile blocului meu de desen. Probabil că acolo îi este locul. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Hristos cel din tablă, învelit într-o hârtie de mătase pe care venind în goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de tuș. Și scrisoarea de la tata. Oare am spus că plicul fusese inițial sigilat în ceară roșie cu sigiliul tatei, cu un boț gros plasat pe un colț din spatele plicului? Acum aproape că dispăruse, așa de aproape fusesem la un moment dat de gândul de a-l deschide, pentru a mi se citi mesajul. Deși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unei oglinzi, și un tip gras înfășurat într-un halat alb apăru de după un paravan și se apucă imediat să-l frizeze și să-l pomădeze cu multă vigoare, făcându-l să arate ca un manechin de la muzeul figurilor de ceară al Madamei Tussaud. Așa da, dragule, acum arăți ca un adevărat domn, exclamă vesel Camelia când toată operația se sfârși, că în seara asta se uită la televizor mami și tati. Cum, clipi nedumerit Bart, și ce-i cu asta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de oameni se îndură?/ Nu te-ai uitat la tine? - ești doar ca o furnică/ Și sigur și simțirea îți e la fel de mică.// - îți recunosc puterea, mărite vânt de seară,/ Dar vino mai aproape să vezi că nu-s de ceară,/ Cerșind o mângâiere, cântând ca o vioară.// Sunt răvășit de doruri, căci singur trec prin lume,/ Dar gândul mi-e departe: iubesc un dulce nume./ Și-am vrut, o, vânt de seară, să-i duci a mea căldură,/ Să-i
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
apuci să te convingi, ci altul, care nu-și va mai aminti de tine, a unei lumi de rosturi aproximative: "De mult păzește cripta și treapta ce scoboară,/ Dar vremea, nentreruptă de morți și crăci uscate,/ Prin mîinile tăcerii, de ceară, se strecoară/ Ca un fuior de pulberi și brume deslînate.// Intercalate-n ritmul unicului viu vers/ Ar mai simți cadența, de-a pururi ascultată/ De valuri și de zodii, egale-n pasul mers,/ Cînd s-ar opri secunda și inima
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]