1,795 matches
-
de tare... oare vreodată avea să...? „Paisprezece Îngeri le aveau În pază“, cânta Sally, cam adormită, În dormitorul ei. — La dracu’! a bombănit Isabelle, lovind cu pumnul perna până a făcut din ea un morman luxos și explorând prudentă răcoarea cearșafurilor. La dracu’! CARNAVAL În ceea ce privește clubul Princetonian, Amory Își realizase scopul. Snobii din anul trei, termometre ale succesului finreglate, Îl simpatizau tot mai mult pe măsură ce se apropiau alegerile, așa că Tom și el erau vizitați de grupuri de studenți din anii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț lui Dick și apoi l-a lăsat să cadă la loc, inert. Victima avea fruntea rece, dar chipul nu-i era inexpresiv. Amory i-a privit șireturile - Dick și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în clădirea municipalității, administratorul a atârnat niște chiloți albi și vechi la fereastră, în semn de abandonare a luptei. Deși noi nu ne putusem îndeplini misiunea. Căci la vremea când trăgeau în noi ar fi fost păcat să sacrifici un cearșaf alb. Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
administratorul a atârnat niște chiloți albi și vechi la fereastră, în semn de abandonare a luptei. Deși noi nu ne putusem îndeplini misiunea. Căci la vremea când trăgeau în noi ar fi fost păcat să sacrifici un cearșaf alb. Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luptei. Deși noi nu ne putusem îndeplini misiunea. Căci la vremea când trăgeau în noi ar fi fost păcat să sacrifici un cearșaf alb. Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și le îndesă, pe la spatele harnicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
își dă drumul în ea, pachetul ăla de mușchi. Iar ea mai și primește rahatul ăsta pe care i‑l toarnă el înăuntru și‑l prelucrează organic, în timp ce alții scapă de el în secret și‑l aruncă, spălând pe furiș cearșaful murdar cu apă rece. Nu poți să inviți niciodată un coleg acasă fiindcă locuința arată groaznic și chiar e groaznică. Ți‑e și rușine cu propriul cămin. Acum Rainer mai scrie o minciună, sub forma unei poezii de dragoste adresate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În momentul În care ajungi exact În starea de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă dacă ești viu sau mort. Dacă poți să-ți Întinzi oasele istovite, nu mai contează că te Întinzi Într-un pat cu cearșafuri din mătase sau că o faci pe asfalt. Dacă-ți pierzi mințile, nu mai poți să faci diferența Între tine și ceilalți. Se simțea la cei ce-și făceau veacul În această zonă o anumită renunțare la sine, care, paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că mi-a spus cu zâmbetul pe buze? „Eu sunt obișnuită să fiu obosită, și fizic, și psihic!“ Fata asta e mai puternică decât mine, m-am gândit atunci. Când m-am Întors spre pat, am văzut un scorpion sub cearșafuri. Yazaki mai priză o linie. Respira neregulat. În timp ce zdrobeam scorpionul sub talpa pantofului, m-am gândit că Într-o zi voi sfârși și eu la fel. Scorpionul zdrobit părea o minusculă jucărie stricată. Reiko era mai puternică decât mine, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
La aceste vorbe i-am privit fața plină de pete galbene. Tenul Maestrului Își schimbase textura, dar eram hotărâtă să-l iubesc chiar dacă pielea de pe trup i-ar fi fost acoperită cu pete galbene. Însă pe orice suprafață albă, pe cearșafuri, pe tavan, se vedeau aceleași pete galbene. Aaa, nu! Nu Maestrul avea pete, ci vederea mea Îmi juca feste! M-a cuprins un sentiment ciudat pe care nu-l puteam defini ca fericire sau tristețe. De fapt, ori de câte ori era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o sală de autopsie în care un medic patolog lucra desupra cadavrului unei adolescente, se găsea o sală lungă, răcoroasă, cu șiruri de mese întinzându-se în fața mea. Pe câteva dintre ele zăceau corpuri omenești, unele dezgolite, altele acoperite cu cearșafuri, iar altele, ca al lui Bruno, încă îmbrăcate și părând mai degrabă niște obiecte de la bagaje pierdute decât aducând cu ceva omenesc. M-am apropiat și am aruncat o privire lungă, pătrunzătoare, la partenerul meu mort. Partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi iau cu arcanul pe toți bărbații care poartă pantaloni scurți din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe toți bărbații care poartă pantaloni scurți din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
baltă să fie, că broaște se găsesc”. Aceasta, în definitiv, nu conta. Era o experiență nouă, cu un nou partener. Parcă mai ținuse cont pe câți i-a avut ca parteneri să-i „încălzească” patul și au contribuit la șifonat cearșafurile? Acum era mai neplăcut. La țară nu este ca la oraș. Nu poți face un pas greșit, că știe toată comuna. De aceea evitase orice combinație locală, însă tinerețea și mai ales temperamentul său vulcanic își cereau drepturile și nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
Convingerea mi-a întărit-o și Silvica, atunci când a cules de pe el, cu o sacrală delicatețe, fiecare foaie de ziar. Se mai observa asta și din felul în care mergea pe vârful picioarelor. Cum l-a învelit ea cu un cearșaf ca un giulgiu, ca să nu putrezească prețiosul cap de familie. După ce și-a înfofolit scumpul”băiețel”, Silvica a intrat cu fierul de călcat într-un maldăr de rufe. Uf!..Scăpasem de cutremurul pomenit. Relaxat, mă uitam la fața ei.Zâmbea
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
sufragerie. Soarele sângera perdelele roșii, învăluind încăperea cu o lumină plină de mister. Aici, Silvica s-a apucat de alte treburi (Doamne, femeia asta nu mai obosește?). Tocmai când gândeam așa a intrat în sufragerie “mumia” de Gigi înfășurată-n cearșaf, căscând de i se rupea gura. -Ce-am mai dormit, mă fato, ce-am mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar? -Dacă tu vrei să mă pedepsești...pot să te refuz? Silvica aduse un ”șprițache
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
ai arestat aici cu “șprițache”și eu pierd serialul. Dacă mă mai ții, pierd și jurnalul. Gata, am plecat! Tu nu vii? -Eu mai înregistrez actele astea de la firmă, mormăi Silvica, pierdută în vraful de hârtii.DomnulGigi își târește trena cearșafului spre dormitor. Se așeză comod între perne și deschise televizorul cu sonorul la maxim. Când veni jurnalul, urmări cu adâncă religiozitate tot ce văzu și ce auzi pe ecran. Pentru că domnul Gigi este cetățeanul de bază al țării, vajnicul pion
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
el cu greutate, amețit. Eram gata să-l sfâșii. - Potoliți-vă nătărăilor!, zise Ursula ridicându-se în capul oaselor, apoi ridicându-se trecu pe lângă mine cu târând cearceaful peste cel căzut. Eram ridicol. John se ridică în silă, scuipă peste cearșaf.Plecă ostenit. Părea că ia ceva cu el, ceva de care simțeam că voi avea și eu nevoie. Nemulțumit de postura ingrată în care mă aflam, m-am îmbrăcat în silă. Apoi am coborât treptele simțind la fiecare pas o
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cu fântâni strălucind de monede. / Doar un turist și o mie de griji / Traversează pe culoarea roșie / Norocoșii stau în ultimul rând / La spectacolul care începe. / Clovnii zăvorăsc ușile. / Amazoanele își fac numărul fără cravașă // La noapte voi întinde singură cearșafuri / Și cu argint picurat voi sufoca lumânările. Voi ciocni până la cântatul cocoșilor / Porțelanuri fine, de Mainssen.” Crâmpeie de aventuri existențiale în care nota personală e dată de harul extraordinar al autoarei de a selecta ineditul, neprevăzutul, din banal, în asemenea
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
bună lucrare la Conferința ICALP, 2005 - premiul pentru cea mai bună lucrare la FOCS, 2008 - premiul Presburger în 2012...- îmi răsună în urechi vocea lui Bogdan. Îți dai seama? Mă doare mâna! Carnețelul nu-mi ajunge. Încep și scriu pe cearșaf, pe perini...pe maini, pe picioare, pe sani, pe burtica, pe coapse...Nu înțeleg nimic. Poate nici nu trebuie! Mi-e rău! Îmi vine să vomit... * Pe culoarul altădată luminat al călugărilor carmelitani, de la Snagov, e, în sfârșit, întuneric. La
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
prima soție a lui Mihai! -Știu. Doar mi-a fost cumnată, un timp... În chilia-cameră de hotel, regăsesc parfumul dulce, Gucci. M-a frapat din prima clipă luxul de-a avea, la baie, doar produse originale. Un adevărat răsfăț! Pe cearșaf, după ce m-au așezat, cu grijă, au început să se scurgă textele și cifrele scrise de mine, în dormitorul din Timișoara. În mâinile umede, strâng carnețelul plin de notițe. Literele, cifrele alunecă din el, de pe corpul meu... -E scrisul lui
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
Ăsta e cadoul de Crăciun, promis, pentru el și pentru mine? întreabă Carmen, fermă, uitându-se adânc în ochii preotului Antonio Prestipino, care dă din cap aprobator, solemn, vizibil marcat de ceea ce vede. Fratele Luigi fotografiază, înnebunit, fragmentele scrise pe cearșaf, pe corpul meu... Contaminate de lumina blitz-ului, textele dispar. Cei trei mă răsucesc fără milă, ca să poată fotografia totul, pentru că nu trebuie să mă ridice! * În ușă se aud bubuituri puternice. Mi-e frică!!! Pleoapele mi s-au înțepenit
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
tabăra de creație. În sinea mea, somnoros cum eram, nu am putut decât să-mi spun în gând: „Dacă-i ordin, cu plăcere! O facem și pe asta!”. Am revenit în cameră și am comunicat vestea, doamnei, care-și trăgea cearșaful peste față, exprimându-și nemulțumirea că am aprins lumina. - Masa de seară și focul de tabără, dragă doamnă! am anunțat eu, încercând să par vesel și, mai ales, treaz de-a binelea. - Să crezi, tu, asta! a răspuns Silvia îmbufnată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
am comunicat. Presupun că doamna Maxim, pentru că nu am mâncat la prânz, a oprit mâncarea pentru seară și... - A zis că ne pregătește mâncare rece să avem la drum și nu... N-a apucat să-și termine fraza. Am tras cearșaful de pe ea cu o mișcare dibace, pe neașteptate, lăsând-o dezgolită, încercând să par supărat, nervos și intransigent. Abia mă abțineam să nu izbucnesc în râs. A rămas nemișcată pentru câteva clipe și, când nu mă așteptam, m-a bombardat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
nu mă lua cu șiretlicurile astea,stimată doamnă!Nu te abate dela subiect, că nu ține!Mai bine,spune imediat,cine este omul din vis,că altfel... -Că,altfel? -Altfel...fac urât! Gigi se ridică din pat,în picioare,cu cearșaful pe el și declamă ca un Cezar: -Să pleci din casa mea! Silvia sare și ea în picioare, întinzând gâtul: -Casa ta,mă,casa ta?Mizerabile!E casa părinților mei,mă! Au plecat săracii la țară,să se simtă ”băiatu
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
casa părinților mei,mă! Au plecat săracii la țară,să se simtă ”băiatu” bine...Și,băiatu?.. Se prăbușește în pat,plângând din nou cu hohote: -Ăsta-i buchetul meu de flori...de ziua noastră... Gigi “cade”și el pe pat,cu cearșaf cu tot.Cu mâinile la ceafă,fixează ochii-n tavan și tace...tace...Silvia plânge cu sughițuri: -Că-mi spunea...biata...mămica...Ce face-ți voi,mă,că nu se cunoaște nimic?Un nepoțel,acolo,băiat sau fată,nu contează.Copil
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]