593 matches
-
-și ia zborul. Mâini subțiri, șovăitoare. Ceva cu totul im po sibil în toată construcția acelui corp. Iar fața... în mod sigur nu o față umană. Vag feminină, dar atrasă ca o ciupercă de gravitația lunii. Cum pot descrie acele cearcăne revărsate, acei ochi grei și fără strălucire, acea expresie nici de tristețe, nici de dez nădejde, nici de durere, ceva ce n-a mai apărut nici odată pe o față de om... Sau pielea aceea cenușie ca de cauciuc... Pitica nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele pînă în septembrie. Eram acolo. Pünktlich. David încă bronzat și relaxat ca întotdeauna. Schneiderhahn cu părul tuns scurt, care părea să se fi deschis sub soarele din sud, dar, de asemenea, cu cearcăne mari sub ochii lui întunecați pe o față care purta mai degrabă urmele unor grele negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum un peisaj de puncte negre și denivelări cărnoase. Cearcănele protejau ochii înfundați, de un albastru strălucitor. Pori mari și vase de sînge sparte îi acopereau nasul în formă de nap. Urechile enorme încadrau portretul, doar o parte părea a nu fi fost marcată de greutățile vieții; gura subțire, roz
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Dar arăți foarte prost. Ești surmenat. Ai obținut aprobarea lui Morton pentru acest experiment? Kent se întoarse încet spre Smith și atunci Grosvenor, care se așezase la loc, își dădu seama că Smith nu exagerase: șeful secției de chimie avea cearcăne negre sub ochi și obrajii supți. - L-am poftit și pe el, spuse Kent, dar a refuzat să vină. E de părere, însă, că o astfel de experiență nu poate strica nimănui, dacă felina se va supune de bunăvoie. - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
asta doctorul și soțul ei „a auzit“ imediat și s-a neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a feței, a culorii tenului, orice cearcăn, orice semn dat de trup era perceput cu ochi de uliu, de la mare distanță și, chiar dacă voiai să-l maschezi în vreun fel, tot nu reușeai să-l faci să treacă neobservat. Așa că îi puse necăjită un ziar sub ochi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și papa nu-mi dădea voie să-l ating. Mă tem să nu devin egoistă: iată un defect pe care încă nu-l aveam. Poate și din cauza Saftei, de care simt că mi se rupe inima, poate și pentru că am cearcăne în suflet, m am hotărât să nu mă duc nicăieri de Anul Nou. Îmi pare rău numai pentru Jacques, știu că el s-ar bucura să vin și eu. De ce n-aș petrece noaptea de Anul Nou dormind? Prețuiesc tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul din sala cu oglinzi căpăta proporții de mit, fiind un motiv nesecat de întrebări; ce a mâncat oare Bătrânul, cum a dormit oare Bătrânul, dacă avea sau nu avea cearcăne, de ce boli, în afară de boala deșertului, putea suferi. Când venea vorba despre o boală, zile întregi subiectul domina discuțiile; erau dezbătute în amănunt simptomele și șansele de însănătoșire existente în boala respectivă. Nu se întrebau cine anume îl putea îngriji pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întîlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: "Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra". Îmi venea s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a Îndreptat spre ușă. Chiar când era pe punctul să iasă, Însă, Caricaturistul Alcoolic i-a tăiat calea. Privind-o drept În ochi, a apucat-o de umeri și a tras-o ușor spre el. Ochii lui căprui Închis aveau cearcănele vinete și pungile umflate specifice alcoolicilor sau celor doborâți de durere sau amândurora. — Dragă Asya, a șoptit el, iar chipul i s-a luminat, afișând o compasiune pe care n-o mai zărise niciodată Înainte. În ciuda otrăvii pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
purta urmele ultimei bătăi - îl conduse pe Porfiri la ușa micii celule ocupate de studentul Virginski. Acesta era precum îl descrise cămătarul, palid și prost îmbrăcat. Pe deasupra, observă Porfiri, mai era și mort de foame. Cu ochii sticloși, îngropați în cearcăne mari de epuizare, Virginski tremura tot, însă nu părea deloc surprins de apariția magistratului, ba chiar lăsa impresia cum că l-ar fi așteptat, fapt care îl intrigă nespus pe Porfiri. Era însă mai plauzibil că acesta pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Se încruntă la țigara care se stingea între degetele sale. ă Dacă Prokurorul Liputin... -Te rog nu-l mai amesteca și pe Prokurorul Liputin. O să vorbesc cu Virginski. Nicodim Fomici observă ezitarea din vocea prietenului său și văzu de asemenea cearcănele de sub ochii acestuia. ă Fumezi prea mult, spuse el. Porfiri ținu fumul în plămâni. Își apropie genele. Era amețit, aproape să leșine. Într-un final, dădu drumul fumului cu un bolborosit brusc și zgomotos, uitându-se în ochii lui Nicodim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o rulotă fără căldură, fără o toaletă pentru nevoile firești și fără apă pentru duș sau pentru spălat pe dinți. Zări o față aprinsă Într-o oglindă din perete. Era a ei. Părea schimbată, ca și când ar fi avut febră, avea cearcăne mari și părul Îi atârna În dezordine. Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul din sala cu oglinzi căpăta proporții de mit, fiind un motiv nesecat de întrebări; ce a mâncat oare Bătrânul, cum a dormit oare Bătrânul, dacă avea sau nu avea cearcăne, de ce boli, în afară de boala deșertului, putea suferi. Când venea vorba despre o boală, zile întregi subiectul domina discuțiile; erau dezbătute în amănunt simptomele și șansele de însănătoșire existente în boala respectivă. Nu se întrebau cine anume îl putea îngriji pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întâlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: „Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra”. Îmi venea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Belbo Îl zguduise, se simțise el rău și cu o seară Înainte. Belbo păru mai liniștit și-l duse până la taxi. Se Întoarse Îngrijorat: „Acum, când stau să mă gândesc, de câteva săptămâni băiatul ăsta arată foarte rău. Are cearcăne... Dar, Doamne, eu ar trebui să fi murit de ciroză de vreo zece ani, și uite că n-am murit, și el, care trăiește ca un ascet, are gastrită, și poate mai rău, după mine e ulcer. La dracu’ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Fraților, iertați-mă, dar durerea ce-o simt pentru ce s-a întâmplat m-a scos din minți și mi-a furat somnul. Poate că doar eu l-am crezut pe cuvânt, căci ochii îi erau într-adevăr obosiți, avea cearcăne mari, și sinceritatea i se simțea în glas. Cu toată împotrivirea majorității ducilor, Adaloald a vrut să renunțe la orice decizie și să dea curs judecății. Litigiile nu erau multe, și le-a judecat cu o surprinzătoare obiectivitate, luând hotărâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri roșii cufundate în negrul cearcănelor zbârcite. M-am apropiat de ea și am întrebat-o: - De ce te învinuiești, femeie? Ea nu m-a băgat în seamă, continuând să se legene și să repete: „Mea culpa“. Grimoald a făcut semn și mi-a arătat ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oglindă, obiect interzis la Bobbio. A scos-o din bagajul cu care venise și m-am privit: am văzut un bătrân slab, cu riduri adânci pe frunte, cu barba și cu părul încărunțite, cu ochii duși în fundul capului și cu cearcăne negre. M-am mirat și eu oleacă, apoi i-am zis lui Ansoald în glumă: - Să fii mulțumit că am izbutit să îmbătrânesc și sunt încă în viață. Singura alternativă era să mor de tânăr. Nici el nu știa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Decadența era prezentă În fiecare lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat corect În uniformă. Cearcăne mari și o paloare bolnăvicioasă. Mâinile Îi tremurau. Ce fel de griji putea să aibă un polițist de rând? Din moment ce viața lui era teribil de complicată și de stresantă, Elio invidia viața simplă a Îngerului său păzitor - doar casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu a trecut, parcă... Bună. Îmi era frică să mă întorc, îmi era frică să dau ochii cu el. Știam că era Shen, îi simțeam prezența și asta mă făcea neliniștită. Văzând că nu răspund, a venit în fața mea. Avea cearcăne la ochi, aceștia fiind obosiți, părul era dezordonat, iar asta îl făcea și mai atractiv decât era deja, fir-ar... Ce s-a întâmplat aseară a fost un nefericit accident și... Am spus deja, ”nu se va mai repeta!” L-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lucrătorilor nu se plângeau și nici n-ar fi fost în poziția s-o facă. Și, de altfel, soțiile lui Iacob le primeau întotdeauna cu dulciuri atunci când intrau și ele să celebreze luna nouă împreună. Ruti nu zicea nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În buzunar. - Și știu foarte bine care e problema asta. Se Îndepărtă cu pași mari. Marie Întîlni privirea tatălui ei. Îi spunea cît fusese de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]