659 matches
-
de sânge în el... Spunând acestea, s-a apucat să adune îmbrăcămintea lui Hliboceanu. De ce o aduni, Măriuță? Vreau să le scutur de omăt și să le spăl pe cele pătate de sânge. Lasă asta și pune pe foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și niște pânză curată, ca să-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la oricine asemenea daruri, și toate străine. Tu unde mai lucrezi, Petrache, tot la Combinat? îl întrebă Gheorghe pe frate-său, după ce își mai turnă un pahar cu țuică. Era bună băutura, era de casă, făcută de părinții Lucicăi. La ceaun, cum spuneau ei, fiartă de două ori. Mulțumesc lu’ Cel de Sus, tot acolo. Acum patru luni, pe data de 20, m-au primit și în partid. La o săptămână, am primit și casa asta. Poate nu crezi, șeful meu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la marginea tarlalei. - Hai, hopa sus, puștiule, să te văd dacă mai ești așa de bun de gură. Am zâmbit odată cu el și am reușit, cu greu, să urc singur în cabină. Brazdă după brazdă pământul rămânea negru, ca fundul ceaunului, în urma tractorului, iar apoi era așezat ca ața pe gherghef când prinde formă. Îmi tresărea inima la fiecare întoarcere și urmăream atent mișcările lui nea’ Florin. El uitase că eu sunt pe acolo. și-a adus aminte de mine la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
seara! răspunse sec și fără să se întoarcă, continuând să mestece în mămăligă. - Mă-i primi în casa ta? - E și a matale. Intră, ia loc, îndată ce răstorn mămăliguța. Cu mișcări controlate, aproape mecanice, Polixenia luă melesteul, scutură de marginile ceaunului, îl apucă de sârmă și de o margine, se întoarse și răsuci mămăliga pe fundul de lemn ce trona în mijlocul mesei. Printre aburi îl zări preț de câteva secunde. Îmbătrânise. Părul lui în culori schimbătoare era acum alb, barba neagră
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de vomă, e momentul să o faci. Dracu’ te-a pus să citești Kafka și să faci acum conexiuni ce se vor intelectuale? Oricum, de îndată ce te-ai hotărât că vrei ciorbiță de văcuță, anume și nu altă ciorbiță, pulpă la ceaun cu mămăliguță și tradiționala teutonică bere, îți comunică, schițând un rânjet pe care nu ești tu alesul să-l poți descifra, că din tot ce ai comandat nu au decât berea. Brună nu, dacă vreți blondă... Poate doriți altceva... Acest
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur și simplu, închizi ochii și aștepți să-ți iei zborul. Să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă rog, grosolănia comportamentului în politica românească. Multe lucruri se explică pur și simplu prin lipsă de inteligență și de bună-creștere. Dar la toate partidele e la fel. Sigur că la PDL e puțin și comic, ce ceartă calicii pe ceaunul gol", a susținut Theodor Paleologu.
Paleologu: La PDL, se ceartă calicii pe ceaunul gol by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37349_a_38674]
-
muscoi violacei dădeau târcoale grindei unse, de care atârnase cândva o slănină. Ioanide își modifică profund ideea despre idilicul rural. Gazda și nevastă-sa, cu un ferăstrău mare de două persoane, tăiau un buturug, în vederea aprinderii focului și încălzirii unui ceaun ce aștepta trântit afară, căptușit cu pojghița uscată a mămăligii. Fata cea mare, cu un enorm tambur de scoarță pe cap, se pregătea să meargă la moara din vale, la măcinat porumb. Purceii guițau într-un loc ascuns și izbeau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bureți informi, trântiți pe pământul negru, înconjurați de brândușe și de rodul-pământului. În bisericuța afumată popa îi pomenea pe toți pe cât de des cu putință, iar luminările de seu de vită ardeau necontenit, afumând tavanul scund ca pe fundul unui ceaun. Colaci și colivă, orez cu lapte și prune afumate erau hrana morților, trimisă pe firul de apă al pârâului Bîrzova, în bărcuțe de lemn înțesate de lumânări, la soroacele cuvenite. Bătrânilor satului care adormeau întru Domnul li se cânta tărăgănat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nou la purtare hainele groase și căciulile de oaie, când crezuseră că pot trece la pălării și cojocele. Le era și teamă să nu degere mugurii pomilor, și să rămână fără fructe peste vară. Maria era în cuptor, amestecând în ceaunul de pe pirostrii. Cuptorul era de lut, ca o mare pară gălbuie, cu ușă de lemn și fereastră cât palma, veșnic murdară. În spate era căptușit cu trestie, pe care vara albinele sălbatice le umpleau cu o miere neagră. Deasupra se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acolo ajungeau. Și era mai bine să nu mai știi și să nu mai simți nimic decât să te pomenești deodată luat de niște draci și pus ca Gheorghe Doja pe un scaun de fier înroșit sau băgat într-un ceaun cu zmoală clocotită. Nu era glumă cu astea. Zmoala era ceva care arăta ca niște sloiuri negre, lucioase. La căldură se muia și puteai s-o întinzi ca halvița. Mirosea atât de bine, că-ți venea s-o mănânci, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se destinse. în vreme ce Kayuk își curăța palma, ștergând-o de marginea mesei, Audbert se gândi că ar putea face un pic de conversație, acum, că gheața fusese spartă. — Nu e puțin prea devreme să pregătești cina? întrebă, arătând jovial către ceaunul de pe foc. Malaberga îl privi mirată. — Cina? Ești nebun? Asta e o fiertură pentru o femeie din sat. — O gravidă care vrea să avorteze? Ea, cu mâinile pe șoldurile slabe, îl fixă un moment: — Da, chiar așa: o femeie gravidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bancă, dar fu repede iarăși în picioare. Ștergându-și gura cu dosul mâinii lungi și uscate, îi cercetă pe cei cinci oaspeți, abandonați pe locurile unde erau, neajutorați ca niște copii. Pe urmă, fără să le mai dea atenție, desprinse ceaunul de pe furca vetrei stinse acum și îi turnă conținutul într-o ploscă scobită dintr-un dovleac; și-o prinse bine la brâu și azvârli oala într-un colț, peste o grămadă de butuci, făcând-o să scoată un sunet metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele dormeau, cerul era alburiu-metalic fără pată de nori. Încet și răcorindu-se puțin, veni seara, cu imense roiuri de țânțari, cu țârâitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o mai facem, zice Roja, aprinzîndu-și o țigară Carpați fără filtru, mă gîndesc c-ar fi o idee bună să le mai dăm puțin de furcă, zice. — Mai ales că nenorociții au deja alergie la corturi, saci de dormit, butelii, ceaune, primusuri și restul tacîmului, se gîndește Dendé. Pe lîngă asta cunosc eu pe cineva care ar fi mîndru să știe că spiritul revoltei e încă viu, spune Gulie, mi s-a făcut poftă de-o țigară, își amintește, cine îmi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pune laba măcar pe un mieluț - i-a cântat Costăchel în strună inginerului. Tare mă tem că s-au cam înrăit ciobanii și nu te-i alege nici cu o ciosvârtă. Da’ măcar așa, ce-o mai rămas pe fundul ceaunului, cred că tot am să capăt. Să vezi dumneata că au spălat ceaunul și l-au întors cu fundul în sus. Chiar așa de rău stau lucrurile, domnule inginer? Că lucrurile ar sta cum am spus, mai treacă-meargă, dar să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Tare mă tem că s-au cam înrăit ciobanii și nu te-i alege nici cu o ciosvârtă. Da’ măcar așa, ce-o mai rămas pe fundul ceaunului, cred că tot am să capăt. Să vezi dumneata că au spălat ceaunul și l-au întors cu fundul în sus. Chiar așa de rău stau lucrurile, domnule inginer? Că lucrurile ar sta cum am spus, mai treacă-meargă, dar să vezi dumneata că ciobanii și au pus în gând să sloboadă și câinii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un scaun, uitându-se lung la pantofii pe care-i pusese lângă picioarele lui, așezați paralel. Părea să le spună: „Și acum, voi, luați seama”, cum obișnuiește vrăjitorul să se adreseze vizitatorilor înspăimântați, după ce a amestecat zeama lui magică în ceaun. Apoi tata a luat lingura, care în mâna lui scânteia ca o baghetă vrăjită, iar eu m-am gândit că, în clipa următoare, pantofii vor sări în sus, luând-o la sănătoasa. Tata însă le-a venit de hac în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu lingura. Și se consumă fierbinte, pentru că nu aveam răbdare să așteptăm să se răcească. Era bun cirul, dar puțin, dar și pentru faptul că castroanele noastre erau prea mari. Într-o zi, acum vreo doi ani, am făcut un ceaun mare cu cir, am pus în farfurii adânci, să li se pară mult, și i-am invitat pe ai mei să mănânce: - Bah! asta-i mâncare!? Degeaba le-am vorbit, întâi frumos, apoi le-am amenințat pe fete cu bătaia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vorbit, întâi frumos, apoi le-am amenințat pe fete cu bătaia, soției i-am spus că dacă nu golesc farfuriile imediat, dau divorț, le-am interzis să mai mănânce pâine o săptămână, că mămăligă și așa nu mâncau niciodată, degeaba, ceaunul rămânea plin, ca o amenințare parcă, venită din alte vremuri. Atunci i-am adus îmbunătățiri, un boț mai mare de brânză de oi, o felie de unt, două ouă, le-am introdus toate în cir și l-am mai fiert
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așa de parfumat că dacă nu-ți lasă gura apă, înseamnă că ori n-ai simțul mirosului, ori ești prea sătul. Când bibanii s-au rumenit bine pe o parte și pe cealaltă, am pus bucățile într-o oală. În ceaun fierbea apa. Am turnat peste pește apa clocotită, am băgat și un ardei iute despicat de-a lungul, am presărat un pic de pătrunjel deasupra și saramura era gata. Aveam să fac des saramură cât am stat acolo. Dar pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
binefăcător, mi-a luat toată oboseala, de parcă dormisem în patul meu de-acasă, un somn normal, de opt ore. Într-o zi m-am apucat să le fac o ciorbă pescărească. Aveam tot ce-mi trebuie. Am pus la foc ceaunul acela mare cu apă, să fiarbă. Mi-am pregătit peștele, legumele și zarzavatul. Când a început să clocotească apa, am băgat peștele mic, curățat, spălat și fără capete: carași și pui de crap, roșioare, bibani, mari cât palma și bucățele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scăunel la pescuit, căci mușca bine crapul și somoteii. La zece aruncări, aveam 2-3 somotei de la 450 de grame la un kil sau chiar mai mari, crapi de 1-2 kile și carași frumoși, doi la kilogram. La spatele meu aveam ceaunul cu saramură de crap. Când mi se închideau ochii de oboseală, strigam: - Gabi, molecula! Și băiatul îmi întindea sticla cu tărie. Luam foarte puțin în gură, înghițeam, apoi întindeam mâna la spate și luam din ceaun o bucată de crap
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]